Manastirile rupestre din Romania

Mănăstirea Mraconia se afla în comuna Dubova din judetul Mehedinţi, la o distanţă de 15 kilometri vest faţă de oraşul Orşova. Mai concret, aceasta se află pe malul stâng al Dunării, care formează în acel loc, cel mai frumos defileu de pe tot intinsul ei, defileu intins între Orşova şi Moldova Nouă.
Mănăstirea Mraconia a fost ridicată pe locul unui fost punct de observaţie şi dirijare a vaselor de pe Dunăre, căci datorită arhitecturii reliefului, prin îngustimea din loc în loc a defileului nu putea avea loc trecerea simultanî a două vase. Aceste îngusări şi lărgiri maxime ale fluviului au primit numele de „cazanele Dunării”, după părerea multora, locul fiind cel mai frumos loc din ţară. Cuvântul „mraconia” înseamnă „loc ascuns” sau „apă întunecată”. După unele mărturii documentare, mănăstirea Mraconia a existat încă de pe la jumătatea secolului al XV-lea. Se crede că a fost ctitorită în anul 1453 şi refăcută după anul 1800. Atestată documentar de la 1453, Mănăstirea Mraconia este distrus în timpul războiului ruso-austro-turc dintre anii 1787 şi 1792, fiind refăcută şi demolată din nou în 1968.

Mănăstirea Nămăieşti se află într-o zonă cu străvechi urme istorice şi de un pitoresc deosebit, ascunsă într-o stâncă, la altitudinea de 765 m.
Nu se cunosc date exacte privind întemeierea schitului, dar legende transmise oral, din moşi-strămoşi, în satul Nămăieşti pomenesc şi numele domnitorului Negru Vodă, acelaşi cu cel care a poruncit construirea mănăstirii din balada Meşterul Manole (Curtea de Argeş).
La căţiva kilometri nord-vest de Câmpulung, la o altitudine de aproape 800 de metri, se află mănăstirea Nămăieşti. Situată într-o zonă de un pitoresc deosebit, o zonă cu străvechi urme istorice, mănăstirea Nămăieşti este unul dintre cele trei aşezăminte monahale rupestre ce alcătuiesc un triunghi echilateral cu latura de 20 de km, celelalte două fiind mănăstirile Cetătuţa şi Corbii de Piatră.

Mănăstirea Corbii de Piatră este o mănăstire din România situată în satul Jgheaburi, comuna Corbi (judeţul Argeş). Mănăstirea este un ansamblu (parţial) rupestru din secolul XIV, reînfiinţat în anul 1512, în perioada domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521).
Biserica mănăstirii este săpată în stâncă (gresie). Lângă biserică, săpat tot în stâncă, se află trapeza mănăstirii, sala de mese, un spaţiu dăltuit la rându-i în stâncă, despre care tradiţia afirmă că a fost folosit de Neagoe Basarab ca tribunal în aer liber, pentru a face judecăţi publice. Este situată la 400 m de centrul comunei Corbi, pe malul stâng al Râului Doamnei.
Faptul că e săpată în stâncă şi îşi are originea în vremuri imemoriale. Conform pomelnicului mănăstirii, ctitorul acesteia este voievodul Basarab I, însă anumite legende sugerează că locaşul ar avea o vechime mult mai mare. Cert este că prima atestare documentară (23 Iunie 1512) nu corespunde şi momentului înfiinţării mănăstirii.

Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă este o mănăstire ortodoxă cu obşte de călugări aflată în comuna Cetăţeni, judeţul Argeş. Biserica poartă două hramuri: „Adormirea Maicii Domnului”, până în anul 1918, iar mai apoi şi „Izvorul Tămăduirii”. Mănăstirea Cetăţuia este situată la 22 de kilometri sud-est de oraşul Câmpulung, pe şoseaua naţională Câmpulung-Târgovişte-Bucureşti, pe frumoasa vale a Dâmboviţei, între satele Cetăţeni şi Coteneşti. De la şoseaua principală şi până la mănăstire, drum parcurs pe jos, se face aproximativ jumătate de oră. Cunoscută cu denumirea de „Schitul Cetăţuia Negru Vodă”, mănăstirea, foarte veche, este construită în vârful unei creste stâncoase, la o altitudine de 881 de metri, pe malul stâng al râului Dâmboviţa.

Schitul Pahomie este situat pe teritoriul localităţii Băile Olăneşti (comuna Bărbăteşti), judeţul Vâlcea, la aproximativ 30 km de Rm. Vâlcea, sub crestele Munţilor Căpăţânii, accesul la această aşezare monahală se face pe DN 64A, Râmnicu Vâlcea – Băile Olăneşti, trecând prin Păuşeşti-Măglaşi, virând la stânga spre satul Cheia, apoi pe Valea Cheii, pe un drum forestier practicabil şi accesibil şi cu mijloace auto, până la Izvorul Frumos, care ţâşneşte de sub steiul de stâncă lung de aproape 50 de metri, pe care este clădită biserica schitului, având hramul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”
Mănăstirea Peştera Ialomiţei este o mănăstire ortodoxă din România  situată în comuna Moroeni, judeţul Dâmboviţa, la intrarea în Peştera Ialomiţei. La izvoarele Ialomiţei se nevoiau sihastrii încă din secolul XV. Începând cu secolul XVI numărul lor s-a mărit, odată cu dezvoltarea vieţii sihastre în Argeş, în Muscel şi la poalele munţilor Făgăraş. Mănăstirea Ialomiţei a fost ridicată în sec. al XVI chiar la intrarea în Peştera Ialomiţei, fiind ctitoria voievodului Ţării Româneşti Mihnea cel Rău. Construcţia din lemn de la intrarea în Peştera Ialomiţei a ars în 1818 fiind reconstruită de preotul Gheorghe Ion Baltag şi ieromonahul Gheronţie din Petroşiţa.În prima jumătate a secolului XIX s-a nevoit în Peştera Mică a Ialomicioarei un sihastru, căruia nu i se cunoaşte numele şi nici locul unde s-a săvârşit, împreună cu un urs, fiind singurul caz cunoscut în monahismul românesc când un sihastru se nevoieşte şi este slujit de animale sălbatice.

Basarabi – complexul de biserici rupestre, este un sit arheologic şi un complex rupestru deosebit de important pentru istoria creştinismului de pe teritoriul ţării noastre. Se crede că ansamblul rupestru de la Basarabi adăposteşte prima biserică şi primele chilii ale unei mănăstiri, de pe teritoriul României.
Complexul, format din camere şi galerii, este săpat într-un deal de cretă din apropierea carierei de extragere a cretei din comuna Basarabi, în imediata vecinătate a gării. Acesta se află la o distanţă de 15 kilometri de litoralul Mării Negre, pe malul drept al Canalului Dunăre – Marea Neagră. Descoperirea primei încăperi a complexului de la Basarabi a fost realizată la data de 11 iunie 1957, în urma lucrărilor de extindere a carierei de cretă din apropiere. Sf. Andrei a trăit, alături de ucenicii săi, mare parte a vieţii într-o peşteră din judeţul Constanţa, loc ce este considerat acum o adevărată Mecca a credincioşilor români.`
Peştera Sfântului Andrei, situată la 4 km de localitatea Ion Corvin, pe soseaua Constanţa – Ostrov, e considerată primul lăcaş de cult de pe teritoriul ţării noastre.
În apropierea sa se găsesc cele 9 izvoare unde, conform tradiţiei, Sfăntul Apostol Andrei a botezat primii creştini de pe teritoriul ţării noastre, în secolul I după Iisus Hristos. Sfântul Apostol Andrei a avut un sfârşit de mucenic, fiind ucis prin răstignirea pe cruce. Sub numele de Peştera Sfântului Andrei este cunoscut un aşezământ religios (mănăstire), situat în Dobrogea, în apropierea localităţii Ion Corvin, judeţul Constanţa. Este construit în jurul unei peşteri în care tradiţia populară spune că a trăit şi creştinat, Sfântul Apostol Andrei. Peştera se găseşte la mai puţin de 2 km de

„Cişmeaua Mihai Eminescu” la apoximativ 4 km de şoseaua Constanţa – Ostrov.
După ce în timpul stăpânirii otomane, peştera a fost uitată, prin 1943 a fost redescoperită de preotul Constantin Lembrău, împreună cu avocatul Ion Dinu, pentru ca în 1944, peştera să fie resfinţită şi redată cultului, prin construirea unei turle şi a unui zid de protecţie. Dar, revine în uitare până după 1989, când se reîncep lucrările de dezvoltare a ansamblului monahal, care continuă şi actualmente.
Daniil Sihastru a fost o personalitate monahală remarcabilă. Contemporan cu Ştefan cel Mare (1457-1504), Daniil Sihastru s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea oraşului Rădăuţi. Din botez s-a numit Dumitru. La vârsta de 16 ani, a fost călugărit cu numele David la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuţi. După un timp, s-a retras la Schitul Sfântul Lavrentie de lângă satul Vicovu de Sus, unde a primit numele de Daniil. Simţind nevoia de mai multă linişte, se retrage la Putna, pe malul pârâului Viţeul. Acolo a găsit o stâncă în care a dăltuit un paraclis. Se mai văd şi azi pridvorul, naosul şi altarul, iar dedesubt o încăpere, săpată tot în piatră, care îi slujea drept chilie. Aici a venit Ştefan cel Mare în anul 1451, după uciderea tatălui său Bogdan al II-lea, la Reuşeni, pustnicul Daniil proorocind că în curând va deveni domnitor al Moldovei, ceea ce s-a şi întâmplat în anul 1457.
Mănăstirea Saharna – Complexul monastic este situat într-unul din defileurile pitoreşti din apropierea satului Saharna, la 14 km de staţia de cale ferată Râbniţa, pe malul drept, abrupt al Nistrului. Nucleul istoric al mănăstirii l-a constituit vechiul schit rupestru de la Saharna (vezi: „Mănăstrirea rupestră de la Saharna”), care datează, posibil din sec. XV. Faptul, că satul „Zăharna” este pomenit din 1495, indică posibilitatea existenţei schitului până la această dată.
La o depărtare de 200 de metri de schit se află actuala mănăstire de zid Saharna, cu hramul „Sfânta Treime”. Pe la 1818, în timpul egumenului Paisie a fost începută zidirea bisericii mari de vară şi a unei clopotniţe de piatră.

Vizitaţi site-ul 2turism.ro pentru mai multe informaţii.

PS:Multumim Iulia Anton pentru articol!