Text&foto: Andra Calenic
Fericirea…
Tânjim după fericire, ne dăm peste cap pentru a gusta o îmbucătură din ea sau măcar să-i adulmecăm parfumul de la distanţă. Căutăm senzaţii, experienţe sau chiar oameni care să ne facă fericiţi, printre picături de oboseală sau plictis.
De fapt, fericirea stă în modul în care privim şi simţim viaţa, trecând-o prin filtrul sufletului nostru. Înseamnă să învăţăm să ne iubim pe noi înşine şi să fim recunoscători pentru ceea ce suntem şi avem, conştienţi fiind că fericirea nu înseamnă o armonie perpetuă, ci vine la pachet cu ups and downs. Fericirea stă acolo undeva ascunsă în noi şi e nevoie de ceva exerciţiu pentru a o dibui şi a o face să iasă la suprafaţă, fie şi pentru câteva momente.
De prea multe ori lăsăm fericirea noastră în grija altora. Uităm că nu ne-o poate face nimeni cadou. X sau Y nu te poate face fericit indiferent de cât de minunat este, dacă tu nu eşti dispus să-ţi deschizi inima. Fericire cu de-a sila nu se poate.
Oricât de multe aventuri, vacanţe exotice sau perechi de pantofi ai avea, poţi să fii la fel de abătut şi nemulţumit ca unul care nu le deţine, dacă nu ştii să le preţuieşti. Chiar dacă uneori fericirea ni se oferă pe tavă, noi suntem cei care trebuie să facem simplul gest de a întinde mâna şi de a o lua. Iar de multe ori refuzăm să facem asta.
