Câștigător al Ursului de aur la Berlin și al Grand Prix-ului la Cannes, regizorul Nadav Lapid este invitatul special al celei de-a 22 ediții a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL care se va desfășura între 11 și 17 august 2025 la Sfântu Gheorghe.
Acesta va fi prezent în Delta Dunării pentru a se întâlni cu publicul festivalului la prima proiecție din România a celui mai recent film al său, „Yes”. Prezentat în Quinzaine des cinéastes la Cannes, lungmetrajul a stârnit controverse în urma portretizării critice a societății israeliene în legătură cu evenimentele din 7 octombrie și a războiului din Gaza, cei de la IndieWire concluzionând că este „cel mai provocator film de anul acesta”.
Programul complet al festivalului este acum disponibil pe www.festival-anonimul.ro
Născut în 1975 la Tel Aviv, Nadav Lapid a studiat filosofia la Universitatea din orașul natal, literatura franceză la Paris, apoi regia la Sam Spiegel Film & Television School din Ierusalim. Primul său lungmetraj, „Policeman”, a câștigat numeroase premii la festivaluri, printre care și Premiul Juriului la Locarno în 2011, în timp ce al doilea, „The Kindergarten Teacher”, o coproducție israeliano-franceză, a fost revelația Semaine de la Critique în 2014 la Cannes. Filmul a câștigat peste douăzeci de premii internaționale și a fost refăcut ulterior la Hollywood cu Maggie Gyllenhaal în distribuție.
Au urmat „Synonyms” – Ursul de Aur la Berlinale în 2019 – și „Ahed’s Knee”, Premiul Juriului la Cannes în 2021, a cărui scenariu a fost scris la doar câteva săptămâni după decesul mamei sale, Era Lapid, care a fost editorul filmelor sale anterioare. „Am început să scriu scenariul la două săptămâni după moartea mamei mele și mi-a luat încă două să îl termin… L-am scris ca și cum ar fi fost un gest urgent. Și când l-am terminat n-am știut dacă va fi un scurtmetraj, un mediumetraj sau ce va fi.” spunea regizorul care a părăsit ulterior Israelul pentru a trăi la Paris: „în mintea mea, acesta fusese ultimul film israelian pe care îl făceam.” În urma evenimentelor petrecute pe 7 octombrie 2023, Nadav Lapid spunea: „Mi s-a dovedit că mă pot muta fizic din Israel, ca cineast israelian, însă nu voi putea fugi de război – războiul mă va urmări.”
„Când vezi că țara ta este în cel mai rău punct al istoriei sale și comite cele mai rele crime, ce altceva poți face decât să găsești modalitatea de a exprima asta vizual?“ se întreba regizorul care a revenit în 2025 la Cannes cu „Yes” – povestea unui muzician care, împreună cu soția sa, își vinde arta, sufletul și trupul elitei israeliene –, „o satiră maximalistă, amețitoare, plină deopotrivă de disperare și exuberanță, la fel de subtilă ca o ghiulea în eviscerarea claselor conducătoare și a celor care le ascultă, este atât o comedie absurdă, cât și o polemică serioasă precum cancerul: la fel de gravă pe cât poate fi orice film cu o pauză de dans extinsă pe hitul inedit al anilor 2000, ‚The Ketchup Song’.” scria Variety care continuă: „Nu e un cinema realizat cu intenția de a fi îmbrățișat sau premiat de vreun grup: este exaltant de prezent și în prezent, răspunsul imediat al unui cineast, nefiltrat, la atrocități prea urgente pentru a fi abordate cu tact sau bun gust.”
„‚Yes’ este un film torturat, realizat de un artist torturat, despre un bărbat torturat, menit să ne tortureze cu un caleidoscop al angoasei și o șleahtă de lucruri grotești.” concluzionau cei de la The Warp. Lungmetrajul va avea prima proiecție în România miercuri, 13 august, de la ora 21:15, în Campingul Green Dolphin din Sfântu Gheorghe. Nadav Lapid urmând să se întâlnească cu publicul de la Anonimul într-o discuție deschisă ce va încerca să contureze o opinie despre menirea unui artist, joi, 14 august, de la ora 11:00, la cortul festivalului.
Filmul este distribuit în România de Bad Unicorn și va putea fi văzut în cinematografe din 17 octombrie.
„Nu sunt un cineast militant. Nu fac cinema angajant. Iubesc cinemaul prea mult. În fond, scopul este filmul. Cred că, în calitate de cineast, filmele mele sunt, înainte de toate, o celebrare a adevărului cinemaului, în speranța că adevărul cinemaului este conform cu adevărul universului. Dar simt că oamenii ca mine, poate și ca tine, nu mai înțeleg lumea. În același timp, nu sunt un cineast nostalgic, nu îmi place nostalgia. Adică nu cred că trecutul a fost glorios. De fapt, singurul lucru care există este prezentul. Și pot fi critic despre prezent și, în același timp, să venerez prezentul pentru că este singurul adevăr. Și să încerc să înțeleg lumea ca punct de plecare fundamental pentru un cineast.” – Nadav Lapid.
