Într-o fabrică fondată în plin comunism, la marginea unui oraș transilvănean, oameni cu mâinile pline de rumeguș transformă, zi de zi, lemnul prețios al pădurilor României în sunet. La Hora Reghin se nasc anual zeci de mii de instrumente muzicale, cu un consum de lemn infim, dar cu o valoare adăugată uriașă. În ciuda acestei performanțe, fabrica se confruntă cu o provocare majoră: accesul tot mai dificil la lemnul de calitate superioară. Lemnul nu este sortat în mod corespunzător, iar în depozite găsește cu greu materia primă de care are nevoie.
Administratorii de pădure și operatorii preferă clienții mari, care cumpără în vrac cantități mari de lemn folosit pentru o prelucrare primară, în timp ce manufactura fină rămâne la coadă. În acest context, Hora devine o demonstrație vie despre ce înseamnă cu adevărat valorificarea superioară a lemnului: a produce cât mai multă valoare adăugată dintr-o resursă limitată, dar de calitate.
ADEVĂRUL DIN SPATELE CIFRELOR
Cât lemn valorifică superior România?
-
România recoltează anual 20 milioane de metri cubi de lemn. Majoritatea e irosit pe produse cu valoare adăugată redusă.
-
Mai puțin de 10% din lemnul recoltat la nivel național ajunge în produse din lemn finisate, cu valoare adăugată mare (elemente de mobilier, instrumente, lemn stratificat, parchet de calitate).
-
Majoritatea lemnului merge către procesare primară, biomasă sau lemn de foc – adică nu respectă principiul utilizării lemnului în cascadă.
-
Lemnul de paltin creț, folosit pentru construirea viorilor, este extrem de rar, vândut de multe ori pe piața gri, și costă oficial aproximativ 2.000 euro/mc.
Dincolo de tăcerea lemnului
Într-o fabrică din Reghin, o vioară abia șlefuită stă întoarsă cu spatele pe un banc de lucru. În jurul ei, fâșii subțiri de rumeguș, scule purtând urmele timpului și mâini care lucrează fără ezitare. „E molid de rezonanță”, îmi spune aproape în șoaptă unul dintre muncitori, ca și cum ar vorbi despre o ființă vie.
Lemnul acesta, crescut cu grijă aproape 200 de ani în munții României, tocmai pentru a produce lemn de calitate superioară, nu va ajunge în plăci aglomerate din lemn (PAL) sau lemn de foc. Nu va arde în sobe, nu va fi tocat pentru peleți sau cherestea brută. Va vibra. Va cânta. Va merge în lume, sub bărbia unui copil din comunitățile noastre, pe umerii unui violonist francez sau într-o orchestră de pe alt continent. Totul pornind de aici, dintr-o fabrică aflată într-un oraș mic din județul Mureș.
O industrie mică, dar esențială
Fabrica Hora din Reghin este cel mai mare producător de instrumente muzicale din lemn din Europa. În jur de 36.000 de instrumente ies anual pe porțile sale: viori, violoncele, chitare clasice, mandoline, cobze. Sunt trimise în zeci de țări din America și Europa. Pentru toate acestea se folosesc doar aproximativ 1000 de metri cubi de lemn pe an – dar este lemnul de rezonanță care se obține din pădurile special gospodărite în cicluri de producție de peste 150-180 ani.
Asta înseamnă o valoare adăugată uriașă: cu un volum de lemn mic, creează un întreg ecosistem economic. O întreagă identitate locală. Un brand de țară, dacă vrem. Fără risipă, utilizând cu înțelepciune lemnul și stimulând o silvicultură apropiată de natură.
Nicolae Bâzgan, director general și acționar la Hora, aflat în fruntea companiei din 1967
„Sunetul produs de un instrument este influențat foarte mult de calitatea lemnului. Pe vremuri mergeam să alegem personal lemnul din pădure. Căutam arbori de peste o sută de ani, fără noduri, cu fibra dreaptă, care să dea acel sunet curat. Molidul de rezonanță, paltinul, esențele exotice – toate trebuie alese cu grijă și lăsate să se usuce natural ani de zile. Apoi, fiecare bucată trece prin mâinile a zeci de oameni, fiecare adăugând ceva din priceperea și sufletul lui.”
El este cel care a preluat fabrica după Revoluția din 1989, a scos-o la liman și a transformat-o într-o ancoră economică a orașului. 170 de angajați lucrează astăzi aici. Mulți dintre ei sunt în fabrică de zeci de ani, iar câțiva sunt la a doua generație.
Esență tare – cum să creezi mult din foarte puțin
După ce ajunge în fabrică, lemnul este uscat natural între 3 ani și 10 ani. Asta îi elimină tensiunile interioare, îi oferă o rezonanță foarte bună și o stabilitate, altfel se deformează, iar calitatea se depreciază. În depozitele lungi din Reghin există, pus la uscat, și lemn de 35 de ani, sub formă de produse semifabricate precum gâtul unei viori.
Aici nu există producție de masă în sensul clasic. Cam jumătate din fiecare instrument e construită manual, șlefuită, lipită, ajustată. Fiecare milimetru contează.
Ce face fabrica din Reghin nu este însă doar o poveste de meșteșug. E și o demonstrație economică. Cu lemn ce ar încăpea aproximativ 20 de camioane, ei produc anual instrumente în valoare de peste 3 milioane de euro. Aceasta este esența valorificării superioare a lemnului: să folosești cât mai bine fiecare arbore printr-o sortare adecvată a lemnului astfel încât fiecărui sortiment îi este dată destinaţia industrială adecvată, care permite realizarea unei valori adăugate maxime. Asta înseamnă să creezi locuri de muncă, inovație, cultură, bioeconomie forestieră sustenabilă. Să ai grijă de pădure, dar și de comunitate. Pentru că Reghinul nu trăiește doar din istorie, ci și din această rețea vie de oameni care fac, care repară, care cântă.
O realitate ce trebuie schimbată
Fabrica Hora produce unele dintre cele mai valoroase instrumente muzicale din lemn din Europa, dar are o problemă majoră: lemnul de calitate este tot mai greu de găsit, deși pădurile noastre sunt gospodarite printr-o silvicultură apropiată de natură tocmai pentru a produce sortimente superioare de lemn. Piața lemnului în România este dominată de procesatorii primari, care cumpără volume mari de lemn pentru producția de plăci aglomerate din lemn sau cherestea brută. Ei reprezintă clienții preferați ai furnizorilor de lemn, care evită contractele cu cei ce au nevoie de cantități mici, dar de o calitate superioară, pentru a beneficia astfel de un “cash-flow” mai favorabil. Politicile naționale nu stimulează și nu există o minimă predictibilitate pentru investiții în valorificarea superioară a lemnului în România.
Fabrica Hora Reghin, în cifre:
-
Fondată în 1951, privatizată după 1990
-
Produce 36.000 de instrumente/an
-
Consumă aproximativ 1.000mc de lemn/an (aproximativ 20 de camioane cu lemne)
-
Impact socio-economic:
-
Valoarea pe care o adaugă prin procesarea lemnului: aprox 8000 euro/mc
-
Contribuții fiscale directe plătite la stat: cca 2500 euro /mc
-
-
Are 170 de angajați
-
Proporția de muncă manuală: 40-50% din proces
-
Exportă în țări din Europa, America de Nord și de Sud, Asia, Africa, Australia
În acest context, Hora, precum și întreprinderile care prelucrează intensiv lemnul adăugînd o valoare economică ridicată, găsesc cu greu lemnul potrivit pentru produsele lor cu viață lungă. Ceea ce le limitează ritmul și volumul producției. Această realitate reflectă o problemă structurală a sectorului forestier românesc: lipsa unei infrastructuri și a unei politici care să susțină prelucrarea superioară și să ofere acces echitabil la materia primă pentru toți procesatorii, mai ales pentru cei care adaugă valoare reală economiei și comunităților locale.
Această realitate scoate în evidență un paradox al economiei lemnului din România: cei care adaugă cea mai mare valoare nu au acces la materia primă de calitate. De aici, mai mult ca oricând, vine nevoia de a regândi modul în care valorificăm lemnul din pădurile statului pentru a sprijini prelucrarea superioară și economia locală, nu doar exploatarea în masă a resurselor și profituri imediate cât mai mari obținute din administrarea pădurilor aflate în proprietate publică.
Să nu irosim ceea ce nu se mai întoarce
Un arbore care să producă lemn de rezonanță trebuie condus până la vârste ce depășesc 150 ani. Crește încet, în frig, în soare, în liniște. A trecut pe lîngă războaie, prin secetă, prin zăpezi. A fost modelat de tot ce i-a lipsit. După ce îl tai când ți-ai planificat, nu mai poți da timpul înapoi. Ai o singură șansă: să prețuiești lemnul. Ce faci cu el? Îl pui pe foc, îl transformi în PAL, îl trimiți la export ca buștean? Sau îl lași să prindă glas într-un produs care va trăi, poate, încă 100 de ani, dând viață mediului socio-economic local? Lăsăm doar piața să decidă toate astea sau construim politici forestiere care sa stimuleze dezvoltarea unei bioeconomii forestiere sustenabile?
La Reghin, fiecare bucată de lemn primește un rost. Nimic nu este irosit. Asta înseamnă să prelucrezi cu respect și înțelepciune. Asta înseamnă să creezi valoare.
Valorificarea superioară nu e doar o idee frumoasă pe hârtie. Este o soluție practică, verificată, scalabilă. Înseamnă să produci mai mult din mai puțin. Să creezi locuri de muncă stabile, produse cu valoare adăugată, identitate locală și exporturi inteligente.
