autor text: Elena Hanganu, psiholog clinician
Pentru mulți părinți, vacanța la mare este un moment de relaxare. Pentru părinții copiilor cu autism și dificultăți senzoriale, însă, această experiență aduce nenumărate provocări și poate din cele mai neașteptate. Zgomotul, mulțimea, nisipul, valurile sau schimbările de rutină pot declanșa disconfort și anxietate. Cu pregătirea potrivită și o atitudine flexibilă, concediul poate deveni totuși o experiență plăcută pentru întreaga familie.
Pentru a veni în sprijinul părinților am pregătit câteva recomandări esențiale care, sper, că vor ajuta pentru a ave o vacanță ceva mai liniștită.
Soluții pentru atunci când copilul refuză colacul, vesta sau aripioarele
Un copil care nu știe să înoate, poartă colac în apă. Mulți dintre copii nu acceptă acest obiect și îi determină pe părinți să insiste împotriva voinței lui. Dragi părinți, nu întotdeauna refuzul înseamnă opoziție, ci poate fi o reacție a copilului la sensibilitatea pielii. În cazul multor copii cu tulburări de procesare senzorială, contactul direct cu numite texturi, în speță materialele din plastic sau cauciuc este inconfortabil (la colac, acea latură din interior este destul de deranjantă pentru aproape oricine). O soluție eficientă este să folosești un costum de baie cu mâneci și pantaloni scurți, care acoperă o mare parte din corp. Odată protejată pielea, echipamentele de înot ar putea fi acceptate mai ușor. Este important să introduci aceste obiecte treptat, lăsând copilul să le exploreze înainte de a le folosi în apă. Când spun treptat, mă refer ca această acomodare să se facă cu mult înainte de concediu. Poți face o acomodare în joacă.
Exemplu:
Prima etapă: Copilul stă pe scăunel, iar tu duci și pui colacul în dreptul picioarelor copilului. Când se ridică este deja în interiorul colacului. Jocul poate fi însoțit de un cântecel simplu:
”Stau pe scaun 1,2,3,
Mă ridic 1,2,3,
Bat din palme 1,2,3,
Dau pupic 1,2,3”
A doua etapă: Pun pe podea două colace (sau un colac și 1-2 cercuri). Stau în fața colacului, apoi pășesc în interior, apoi în exterior. Susțin copilul să facă la fel. În cazul în care copilul este cooperant, pot pune jucării în jurul colacului, copilul pășește în interior și adun jucăriile pe rând și le pune în cutie. Poți crea din nou 2-3 versuri ca să fie mai antrenant.
A treia etapă: Copilul este îmbrăcat fie cu cel costum de baie întreg, fie cu o pijama cu mâneci și pantaloni lungi. După ce pășește în interiorul colacului, puteți ridica ușor colacul. Ridicați treptat și puteți numi partea corpului: genunchi – acum jos, burtică – acum jos, piept – acum jos.
Alt obiect ce poți folosi este vesta de înot. Aici este mai acceptat de către copii materialul pânzat. Dar și de data aceasta recomand costumul de baie întreg (cu mâneci și pantaloni scurți).
Dificultatea de a călca pe nisip
Pentru unii copii, nisipul fierbinte sau textura lui pot fi greu de suportat pentru un copil hipersensibil. În loc să forțezi, oferă-i alternative. Poți începe acomodarea pe o pătură groasă (spun asta pentru că el simte mult mai agresiv presiunea la nivelul tălpii), încurajându-l să stea în picioare și să se joace fără a atinge nisipul. Expunerea poate fi făcută treptat. Oferă-i posibilitatea de a-l explora cu mâinile, cu lopățica sau jucăriile. Dacă rezistența persistă, poți folosi șosete speciale pentru plajă sau încălțăminte de apă, care diminuează contactul direct.
Când copilul nu mai iese din apă
Există și situația inversă: copilul intră în apă și nu mai vrea să iasă. Apa mării poate fi fascinantă, dar este important să existe limite clare. Stabilește de la început reguli simple, însoțite de semnale vizuale – cum ar fi număratul, un ceas cu timer sau un gest stabilit.
Ieșirea din apă devine mai ușoară dacă este urmată de o activitate plăcută (anunțat deja), cum ar fi o gustare preferată sau un joc pe prosop.
Zgomotul copleșitor al plajei
Sunetele intense – muzica, țipetele copiilor, valurile puternice, pot fi copleșitoare. Căștile antifonice sau dopurile de urechi pot reduce disconfortul auditiv. În plus, alegerea unor plaje mai puțin populate și mai liniștite poate fi cel mai important lucru pentru a evita suprastimularea. Forfota din jur, o multitudine de culori, muzica de la terase, poate chiar mirosurile , toate aceste pot să aducă în disconfort imens copilului.
Nevoia de orientare și repere clare
Orientarea spațială poate fi o provocare. Găsește un loc cât mi aproape de apă în cazul în care copilului îi place apa și folosește un semn distinctiv vizual clar, mare, diferit pe umbrela de plajă sau pe pătură – o jucărie mare, un prosop colorat, un steguleț. Înainte de a pleca spre apă, arată-i copilului locul de întoarcere și repetă acest punct de reper de mai multe ori. Dar pentru mai multă siguranță atașează-i la mână o brățară cu datele voastre de contact.
Despre călătoria cu mașina
Drumul până la mare poate fi la fel de important ca destinația. Pentru a preveni unele crize ale copilului, creează o așa-zisă „trusă de confort” cu obiectele preferate ale copilului – jucării, gustări, pătura de acasă. Nu parcurge tot drumul fără opriri. Include pauze regulate, muzică liniștitoare și jocuri simple de observare a mediului. Dacă drumul este lung, pregătește copilul din timp, explicând pas cu pas ce urmează.
Stabilește-ți așteptări realiste
Este important să nu îți pui așteptări prea mari pentru un singur concediu. Dacă mergi la mare doar o dată pe an, este posibil ca acomodarea completă să nu fie posibilă în doar o săptămână. Experiențele repetate, cum ar fi câteva weekenduri petrecute la mare înainte de vacanța lungă, pot transforma marea într-un mediu familiar. O evaluare senzorială urmată de terapie de integrare senzorială poate face adaptarea mult mai ușoară și confortabilă pentru copil.
Nu urmări perfecțiunea!
Urmărește zâmbetele și momentele de siguranță.
În timp, cu răbdare și expunere repetată, marea va putea fi văzută nu ca o provocare, ci ca un loc de bucurie.
