Din laborator în piață. Cum poate deveni cercetarea antreprenorială?

De curând s-a iscat o dezbatere despre finanțarea institutelor de cercetare și dezvoltare din bugetul statului. Între sinecuri și institute de cercetare respectabile, în loc să ne certăm pe împărțirea puținelor resurse financiare, cred că ar trebui să ne concentrăm pe cum să facem cercetarea sustenabilă, bifând simultan cei trei piloni: planetă, populație, prosperitate, explicați de John Elkington în teoria „the triple bottom line”.

Cercetarea nu trebuie subfinanțată. Dimpotrivă! Însă cu toții ar trebui să dobândim un mindset antreprenorial.

Conform Scena9, în România, în 2019, s-au alocat pentru cercetare 0,48% din Produsul Intern Brut, conform Institutului Național de Statistică: 0,20% în sectorul public și 0,28% în cel privat. Ceea ce plasează România pe ultimul loc, dintre țările Uniunii Europene, în privința cheltuielilor de cercetare și dezvoltare. Pentru anul 2021, bugetul a continuat să scadă, deși i se alocaseră 1% din PIB (sursa: EduPedu). 

Ca să înțelegem problema, ar trebui să ne uităm la factorii precursori. În România sunt înmatriculați în jur de 500.000 de studenți. Când rata analfabetismului funcțional e la cote alarmante, iar Ministrul Educației, Daniel David, spune că aceasta este o problemă de securitate națională, începi să te uiți mai atent la sistemul de învățământ și la ce înseamnă excelența academică. Unii studenți renunță din primul an de studiu, fie pentru că nu le place ce studiază, fie din motive economice. Un mic procent dintre aceștia termină studiile de licență și masteratul, și în cele din urmă dau la doctorat, unde se lovesc de birocrație și un sistem de evaluare opac din afară. Despre studii postdoctorale nici nu mai vorbim.

Unii dintre cercetători aleg să lucreze în instituții sau institute de cercetare, unii aleg să rămână în universitate ca angajați, alții aleg să meargă în străinătate pentru a face excelență în studiile postuniversitare. Unii sunt asimilați de puținele companii prezente în România care fac cercetare-dezvoltare (R&D). Însă foarte puțini aleg calea antreprenoriatului ca perspectivă profesională.

Sunt cadru didactic asociat la Școala Națională de Studii Politice și Administrative și doctorandă la Academia de Studii Economice din București, la Școala Doctorală Management, iar în curând îmi voi susține teza de doctorat. Am predat la ambele universități disciplina „Antreprenoriat”. Am citit câteva mii de planuri de afaceri în cei 4 ani de când predau. Am fost formator în alte 3 incubatoare de afaceri. Însă puține dintre acestea se materializează. De regulă, ideile dezvoltate sunt cuminți, însă cam 5-10% dintre acestea ar merita să fie implementate și susținute.

În România există aproximativ 1 milion de firme active. Multe dintre acestea au acționari unici. Românilor le lipsește cultura colaborării, inhibată de comunism prin cultivarea neîncrederii. Ca dovadă, economia românească este compusă preponderent din IMM-uri, întreprinderi mici și mijlocii, în mare parte fără angajați sau cu un singur angajat. Într-o economie impredictibilă, cu un stat birocratic, antreprenorii au nevoie de susținere.

Când business-ul și cercetarea academică sunt două lumi paralele, iar departamentele de transfer tehnologic sunt denumiri exotice, te întrebi cum pot, totuși, conlucra.

De curând, asociația BioMentorHub și 1Health Incubator au lansat 1Health BioTech Start-up Bootcamp, un program de studiu dedicat cercetătorilor din științele vieții. Aceștia selecționează 10 start-up-uri care în această vară pot scoate ideile din laborator în piață. Timp de 3 săptămâni, participanții selecționați vor beneficia de 2 săptămâni online și 1 offline în Timișoara, unde vor învăța de la experți și mentori, inclusiv cercetători români din diaspora, cum să-și șlefuiască rezultatele cercetării în produse și business-uri viabile.

Când indicatorii de performanță (KPIs) din academie sunt numărul de conferințe științifice la care participă doctoranzii, numărul articolelor din jurnale științifice și calibrul lor, bazele de date internaționale în care acestea sunt indexate, proiectele de cercetare în care sunt implicați și, eventual, numărul de brevete de invenție înregistrate, iar în business totul se rezumă la cifra de afaceri, rentabilitate și profit, te întrebi cum ar trebui reinventate acestea pentru a aduce prosperitate societății. 

Cum ar putea să creeze mai multe start-up-uri și spin-off-uri de succes?

Și ca să înțelegem, ar trebui să ne uităm la profilul antreprenorului. În România, portretul robot al antreprenorului îl reprezintă ca un bărbat la 40-50 de ani. Însă, există mai multe tipuri de antreprenori, care dezvoltă afaceri diferite: Creatorul, preocupat de a crea și de a construi procesele și pe dezvoltarea de produse și servicii noi; Pionierul, un inovator care schimbă regulile jocului, orientat spre viitor și crearea de noi paradigme; Pragmaticul, atent la detalii și piață, se concentrează pe aspecte concrete și pe testarea ideilor înainte de a le implementa; Copiatorul, identifică idei de succes și le adaptează la propria piață, cu o notă personală; Cercetătorul, se concentrează pe inovație și pe dezvoltarea de noi tehnologii sau procese; Comerciantul, se concentrează pe vânzare și pe promovare, știe să interacționeze cu clienții și să-i convingă să achiziționeze produse sau servicii; Antreprenorul cu activități multiple simultan, cu o perspectivă flexibilă și adaptabilă rapid la schimbări; și, nu în ultimul rând, Antreprenorul în serie, care are deja câteva business-uri la activ, eventual unele din care a făcut exit, total sau parțial.

Am aflat recent că niște cercetători au reușit să facă dinții să crească, să se regenereze, niște tineri ucraineni au inventat o hârtie produsă din frunze, fără a mai fi nevoie să fie tăiați copaci, câțiva cercetători propun o hârtie produsă din micelii, soluții industriale produse din alge marine, organe artificiale printate 3D pe bază de rășină, care sunt mult mai bine acceptate de organismul uman. Toate acestea ar putea fi start-up-uri de succes, dacă sunt susținute. Pentru că ideile trebuie să se transforme în business-uri pentru a fi cu adevărat valoroase.

Dacă am învățat un lucru în cei 7 ani de antreprenoriat, acela e importanța timing-ului. Dacă un business e prea devreme pe piață, nu are tracțiune, dacă intră prea târziu, piața ar putea fi aglomerată și e extrem de costisitor să câștigi cotă de piață. Uneori, costul de conversie al unui client de la un brand la altul e imens, iar în unele cazuri e chiar imposibil. 

Un start-up inovator are provocări la pătrat, spre deosebire de un lifestyle business, precum o covrigărie. Inovația trebuie identificată și protejată. Obținerea unei mărci înregistrate și unui brevet de invenție costă și durează. Însă o piață globală competitivă, debalansată din punct de vedere al resurselor, plină de amenințări la tot pasul, ne obligă să devenim creativi pentru a obține un avantaj competitiv puternic. Însă tehnologia și inovația sunt perisabile. Necesită resurse. De aceea înființarea unui start-up e imperios necesară. Există zeci de mii, poate chiar sute de mii de jurnale științifice, la nivel internațional, care validează prin peer-review cercetări la cel mai înalt nivel. Însă câte dintre acestea devin marketabile, se transformă într-un business? Ce sens au vanity metrics precum numărul de citări avute de acel articol științific, dacă inovația aceea nu schimbă viețile oamenilor? De ce rămân aceste rezultate ale cercetării la nivelul elitei academice și de ce e business-ul dezinteresat să le coopteze?

Acum există incubatoare de afaceri care scot la lumină aceste idei din laborator în piață. Până acum majoritatea erau dedicate tehnologiei, însă acum există 1Health BioTech Start-up Bootcamp, dedicat științelor vieții. Așa că dacă România nu vrea să mai piardă trenul brain-drain-ului (exodului de creiere) încă o dată, trebuie să accepte să se educe și să se actualizeze constant, să își deschidă mintea la nou, atât antreprenorii, cât și investitorii, fie ei privați ori publici. 

Pentru că uneori, atunci când ești într-un sistem academic, ai credința că dacă ai câteva grade didactice acumulate în timp, ești performer. Nu ești! Ești performer când ești updatat la ce se întâmplă în jurul tău, așa cum spunea o doamnă profesor din învățământul primar.

Să vedem, așadar, mai mulți unicorni români! Să vedem cât mai mulți antreprenori care aleg inovația și cât mai mulți cercetători care aleg antreprenoriatul. Înscrierile sunt pe https://1health.ro/biotech-bootcamp-2025/