Interviu cu Ioana Terente, alumnă Teach for Romania
S-a cunoscut mai bine, și-a explorat vulnerabilitatea și punctele forte, iar apoi i-a învățat pe copii cât de importantă este autonomia. „Nu judecăm, ci ajutăm!” este doar unul dintre principiile pe baza căruia Ioana Terente, alumnă Teach for Romania, își construiește astăzi cariera și își amplifică impactul în dezvoltarea echității în societate în calitate de psiholog la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Plecând de la dorința de a schimba viitorul ei și al celor dragi în bine, Ioana a absolvit studiile de masterat în consilierea psihologică a copilului și a familiei. Programul Teach for Romania a ajutat-o să realizeze că poate avea un impact real asupra destinului copiilor și că astfel ei pot deveni cele mai bune variante ale lor. În acest fel, analfabetismul funcțional, sărăcia sau violența fiind, în timp, substanțial reduse.
Astăzi și în fiecare zi, Ioana încearcă sa le ofere speranță copiilor, chiar și atunci când contextul este complicat, pentru că doar așa vor reuși să își creioneze un viitor mai bun.
„I-am învățat pe copii că a fi diferit e perfect normal, nu judecăm ci ajutăm.”
Povestește-ne câteva lucruri generale despre tine, parcursul tău academic și profesional.
Sunt Ioana, nu îmi stă în fire să vorbesc despre mine, dar am să o fac. Am absolvit Facultatea de Psihologie și Științele Educației, iar ulterior un masterat ce are la bază consilierea psihologică a copilului și a familiei. În prezent sunt consilier psihologic și lucrez ca psiholog. Creșterea alături de oameni a venit mai tâziu pentru mine, ca o soluție pentru dorința mea de a schimba viitorul meu și al celor dragi.
Cum a fost pentru tine experiența programul TfR?
La început, primul an a fost o reală provocare. Copiii erau peste tot la propriu și la figurat. Mă gândeam la ei dincolo de clasă, lucru foarte ok până la un anumit punct. Pe măsură ce am crescut și am ajuns în anul al doilea de program, am învățat să mă organizez mai bine și să mă centrez pe esențial, astfel încât timpul să îmi ajungă și pentru aspectele personale. Am învățat să gândesc și la nivel macro, pe parcurs. Adică dacă am un impact pozitiv și ei devin cele mai bune variante ale lor, în viitor lucrurile ca analfabetismul funcțional, sărăcia sau violența se pot reduce.
Ce impact a avut în viața ta profesională programul Teach, dar și personală? Ce este diferit în viața ta acum?
Experiența programului m-a ajutat să cresc din foarte multe puncte de vedere. M-am cunoscut mai bine, mi-am explorat vulnerabilitatea și punctele forte și am învățat să coordonez o echipă de oameni mici, dar care vor ajunge mari. Dincolo de acest lucru, prețioasă ar fi lecția autonomiei. I-am învățat pe elevii mei să fie cât de autonomi posibil, ca apoi ei să producă schimbarea pe care o doresc în privința viitorului lor, al familiei, al comunității din care fac parte și implicit în societate.
Care crezi că este schimbarea cea mai importantă pe care ai adus-o la copii și în școală?
Cred că inițial mi-a fost greu să-mi traduc dragostea pentru ei, prin autonomie. Ulterior schimbarea pe care am adus-o în viața lor ține de acest lucru. Au învățat să aibă roluri în clasă (de la curățenie până la ajutor la lecții), au fost mentori unii pentru ceilalți și cel mai important am pus accent pe acceptarea diferențelor dintre ei. Adică, i-am învățat că a fi diferit e perfect normal, nu judecăm ci ajutăm.
Acceptarea și determinarea duc la evoluție
Povestește-ne o întâmplare care ți-a rămas întipărită în minte în perioada în care erai la catedră.
Întâmplarea este despre încredere. Am avut un băiat, pe Mircea (n.r. pentru protejarea identității copilului, Mircea reprezintă un pseudonim) în clasa a IV-a, despre care 90% dintre persoanele din școală credeam că este „copilul dificil” care avea un comportament violent și o igienă personală precară. Niciodată nu i-am punctat aceste lucruri, l-am susținut, i-am oferit toată încrederea mea. În al doilea semestru, Mircea a ales ca în fiecare pauză să facă o parte din teme, deși eu insistam că e necesar timpul liber. Fiind foarte determinat, chiar și în penultima zi de școală, Mircea era singurul copil ce stătea în clasă și dădea o bătălie cu geometria, în timp ce colegii lui erau la joacă. Îmi amintesc că atunci mi-a mulțumit că nu mi-a păsat niciodată de faptul că e rom. L-am rugat să nu mai facă asta niciodată, pentru că oamenii care au o problemă cu acest lucru, au o problemă cu ei înșiși.
Care au fost cele mai bune lucruri pe care le-ai văzut și vezi că se întâmplă în educație și în școlile vulnerabile din România?
Solidaritatea a fost unul dintre ele. Dacă ești deschis, oamenii pot rezona cu tine și se vor deschide în a coopera. Cred că dacă profesorii ar avea mai mult sprijin, un mentorat, cineva care să-i asculte, lucrurile ar evolua și inova în educație.
Dar cele mai grele și provocatoare aspecte care crezi că sunt pentru un tânăr debutant și elevi?
Lipsa resurselor (umane, materiale) și a sprijinului din partea părinților. După un număr de ore, elevii pleacă acasă și este necesară o continuitate, dacă vrei să internalizeze anumite valori și să nu fie confuzi. Este nevoie și de implicarea părinților sau măcar de conștientizarea că educația reprezintă „poarta” spre un viitor mai bun și implicit de susținerea lor în acest proces al schimbării propriilor copii, pentru că dacă ei nu îi trimit pe cei mici la școală ci îi iau la muncă, nu va exista niciun fel de evoluție în comunitățile din care fac parte.
Când te gândești la un profesor model întâlnit în școala în care ai activat în programul Teach, care ți-a schimbat parcursul în viață sau perspectivele, către cine mergi?
Pentru debutanți sistemul de învățământ oferă un mentor. În cazul meu a fost doamna M, care mi-a fost un exemplu de fermitate, muncă susținută, iubire pentru copii și echilibru. Părea că face lucrurile fluid și se dedica copiilor cu drag, chiar și după 30 de ani de lucru. Cu toate acestea, avea timp să-mi acorde atenție și să mă susțină într-un mod ce îmi lăsa loc de proactivitate.
„E nevoie de mutarea focusul de pe informație, pe abilități de viață și lucru pragmatic”
Dacă ai putea face 2-3 schimbări astăzi în educație, care ar fi și de ce?
Aș face mai multe activități în care să implic și familia (fie că ne referim la bunici). Cred că ei pot avea un impact foarte mare asupra copiilor și dacă ar exista traininguri pe gestionarea emoțiilor, inteligență emoțională la nivel elementar, copiii ar putea să aibă un atașament mai sigur.
O altă schimbare ar fi mutarea focusul de pe informație, pe abilități de viață și lucru pragmatic. Astfel, în școală elevii ar învăța orientarea în spațiu, gestionarea unui mic buget, aspecte de bază ale comunicării eficiente, lucru în echipă, vorbit în public ș.a.
Ce înseamnă pentru tine apartenența la comunitatea Teach și la comunitatea de alumni Teach? Ai acțiuni comune cu organizația sau alți alumni?
Apartenența la comunitatea de alumni este foarte valoroasă pentru mine, pentru că știu că împreună formăm o „familie” a schimbării formată din cei care ne dorim să inovăm și să ne implicăm în continuare în educație și societate. Încă după finalizarea celor doi ani de program mi-am dorit să îmi aduc în continuare contribuția în domeniu, motiv pentru care m-am alăturat echipei Teach for Romania în calitate de coordonator recrutare. Pe lângă faptul că făceam parte din procesul de recrutare, în timpul formării inițiale din Academia de Leadership și Pedagogie am fost alături de ei în calitate de trainer. Această provocare a reprezentat ocazia ideală de a oferi viitorilor profesori și învățători din experința celor doi ani ca învățătoare susținută de Teach, alături de informații din domeniul meu de interes-psihologia.
Povestește-ne o realizare legată de ceea ce faci în calitate de alumnă.
Pentru moment lucrez cu familii și cu copii într-o instituție publică, într-o arie în care părinții se despart. Aici încerc să ofer speranță copiilor, chiar și atunci când contextul este complicat.
Ce planuri profesionale ai în perioada următoare și cum plănuiești să ajuți dezvoltarea educației?
Doresc să lucrez mai mult pe formarea profesorilor, poate pe crearea unor grupuri de dezvoltare personală sau de suport pentru profesorii și învățătorii din zonele rurale.
Comunitatea de alumni Teach for Romania numără în momentul de față 102 membri. Conform Teach for All Alumni Global Survey, 74% dintre alumni plănuiesc o carieră pe termen lung axată pe creșterea oportunităților copiilor sau îmbunătățirea calității vieții în comunități vulnerabile, iar 1 din 3 sunt interesați de zona de advocacy și politici educaționale.
5% dintre alumnii Teach for Romania sunt implicați în zona de politici educaționale și colaborează cu instituții publice și partide politice precum Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS), Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), în programul de excelență în politică – Konrad Adenauer Stiftung și alumni care au participat în grupurile de lucru de debirocratizare și de norme anti-bullying, coordonate de Ministerul Educației și Cercetării. De asemenea, s-au implicat în anii trecuți în cadrul proiectului prezidențial România Educată, în rețelele ONG21 și EDUPOL.
