Suntem învingătoare. Suntem puternice.

autoarea textului: Ariana Băbuța 

Fiecare ajutor pe care îl oferim înseamnă enorm, fiecare cauză pentru care luptăm este un pas spre bine, spre o reușită, spre un viitor mai bun. ONG-urile sunt cele ce pornesc lupta, sunt cele ce vor schimbare, cele ce își doresc dreptate și oferă ajutor din inimă pentru o cauză nobilă. Organizațiile nonguvernamentale sunt un spital pentru soldați răniți pe front, pentru cei ce se ridică și vor să continue lupta, pentru cei ce, în ciuda durerii, sunt acolo zilnic. Ele fac posibilă lupta noastră, ele sunt cele ce văd speranța, cele ce vor să avem un viitor, ei sunt super-eroi, salvează lumea.

Am fost mereu o feministă convinsă, susțin și lupt pentru toate femeile, pentru egalitate, pentru drepturile noastre, pentru libertate, pentru zile fără frică. Violența împotriva femeilor a fost unul din punctele principale de pe agenda feministă globală a anilor 1970, care a urmărit o redefinire a drepturilor omului, iar acum, în 2022 și 2023 s-au dus mai multe proteste care să simbolizeze femeia și drepturile sale care sunt încălcate. În viața unei femei se dă o luptă continuă, zi de zi, femeile servesc familiei și societății, sunt mame, sunt soții, sunt angajate, sunt angajate de succes, sunt învingătoare, pentru că ceea ce nu vede lumea este oboseala și durerea pe care o poartă. În România, 1 din 3 femei cu vârsta de peste 16 ani este victima violenței domestice, iar drumul de la violență la o viață liniștită nu se termină la ieșirea din relația abuzivă. 

Violența domestică este o problemă serioasă și îngrijorătoare.  Ea se referă  la orice formă de comportament abuziv sau violent între membrii unei familii sau între parteneri într-o relație intimă. Aceasta poate lua multiple forme, inclusiv fizică, emoțională, sexuală și financiară. Este important să se conștientizeze că violența domestică poate afecta orice persoană, indiferent de vârstă, gen, statut social sau economic. Pentru a se înțelege mai bine formele violenței, putem defini:

• Violența fizică: Include orice formă de agresiune fizică sau amenințare cu violența, cum ar fi lovirea, împingerea, strangularea sau utilizarea armelor.

• Violența emoțională: Se referă la comportamente care au ca rezultat lezarea emoțională a victimei, cum ar fi umilirea, insultele, intimidarea sau controlul excesiv.

• Violența sexuală: Implică orice formă de forțare pentru a obține un act sexual fără consimțământul explicit al celeilalte persoane. Este important să înțelegem faptul ca, într-o relație de căsătorie trebuie să existe în continuare consimțământ.

• Violența financiară: Se întâmplă atunci când o persoană exercită control asupra resurselor financiare ale partenerului, limitându-i accesul la bani sau forțându-l să se confrunte cu dificultăți financiare.

• Violența psihologică: Include manipularea mentală, amenințările, izolarea sau orice alt comportament care afectează starea mentală a victimei.

De multe ori însă, violența împotriva femeilor este abordată dintr-o perspectivă conservatoare, care rămâne oarbă la problematica discriminării și inegalităților structurale de gen. Majoritatea celor ce nu au trecut prin ipostaza unui abuz tind să judece femeia pentru relația pe care a avut-o fără a înțelege sau a accepta faptul că nimeni nu ar intra într-o relație toxică și abuzivă.

Partenerul își poate ascunde foarte bine intențiile și pornirile agresive, poți trăi toată viața cu un om și, totuși, să nu îl cunoști niciodată cu adevărat. E important să susținem persoana care a suferit un abuz, fără a o judeca, și fără a o condamna dacă rămâne în acea relație.

Motivele pot fi variate: partenerul si-a pus amprenta pe tine și ti-e frică să fii pe cont propriu sau poate nu te descurci în a fi o mamă singură, ceea ce este copleșitor. A-ți crește copiii singură, fără ajutor, este o mare responsabilitate și este, de asemenea, foarte greu. Poate victima se simte vinovată că partenerul nu se va descurca fără ea, ori poate intervine credința că abuzul este normal, dar indiferent de motive, prejudecățile trebuie lăsate de o parte. Pentru că, până la urmă, cine suntem noi?

Cine sunt eu să cunosc ce este în spatele cortinei, să cunosc adevărul nespus. Noi nu suntem judecători, ne aflăm aici pentru a oferi compasiune, pentru a face bine necondiționat, pentru iubire. 

Eu sunt aici să îți spun poveștile unor femei puternice, care noaptea au plâns, au crezut că nu mai pot continua, dar dimineața au zâmbit, s-au prefăcut că nu s-a întâmplat nimic, și-au spus că totul este bine. Au zâmbit când lacrimile amenințau să curgă și au făcut asta ani de zile. Nu au spus nimic, nu și-au permis să fie vulnerabile. Doar cei puternici se ridică de jos, se ridică de fiecare dată când pică, pentru că de fiecare dată sunt cu un pas mai aproape de victorie. 

Îți voi spune de unde a început totul și de unde vine ajutorul, poate te voi face să înțelegi cât de importantă este această problemă, poate te voi face să crezi că meriți să fii ajutată, sau poate te vei simți mai aproape de cauza pentru care lupt eu și mulți alți oameni, sau poate că vei schimba ceva în această lume, orice ai considera că este drept, dar ascultă povestea, pentru că am ales să ajut femeile. 

În Cluj, după mai multe sfătuiri, am ajuns la ușa Cătălinei Poiană, psihologă, o femeie care m-a ajutat enorm cu materialele pe care mi le-a dat în folosință. La ea în cabinet am vorbit despre cea mai mare comunitate de învingătoare din țară, ”ȘiEuReușesc”, care sprijină victimele violenței domestice. Acesta este un program înființat de către Asociația A.L.E.G. (Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen), ONG din Sibiu, activ din 2004, cu mai multe filiale locale în domeniul combaterii și prevenirii violenței femeii și promovării egalități de gen. 

În acest cadru, din 2017, victimele, din momentul în care își spun #ȘiEuReușesc, fac primul pas spre a fi învingătoare. Drumul nu este ușor, de fapt e plin de gropi și de răscruci, dar e important să îl parcurgă, având sprijin si exemplul altor femei, pentru că împreună suntem mai puternice. Am fost impresionată de această organizație și de oamenii care fac parte din ea, de ce fac ei zilnic și am simțit că ei sunt ceea ce caut când vorbesc de ajutor pentru violența domestică și egalitate de gen. Din discuția cu Cătălina Poiană am aflat că și eu aveam idei greșite și nu aveam destule informații, dar omul cât trăiește învață. Fără a mai lungi introducerea, o să vă prezint cine și de ce m-a inspirat sa fiu aici, acum și să scriu aceste rânduri. 

#ȘiEuReușesc# a pornit de la o învingătoare din Spania, iar de acolo, datorită A.L.E.G, în 2017, s-a lansat programul la Sibiu, apoi în 2018/2019 în București, Brașov și Satu Mare, iar mai apoi, în 2020, lansarea comunității din Cluj-Napoca. Adesea, după ce ies din relații toxice, femeile se confruntă cu izolarea socială, sentimentul de singurătate, neîncredere în forțele proprii, teama de a dezvolta prietenii și tendința de a evita relația de cuplu sau de a găsi relații similare celei din care au plecat, de aceea grupul de suport constituie o parte importantă a vieții lor, nu doar datorită sprijinului și a siguranței, ci și din dorința de a-și identifica resursele interioare și de a le consolida. 

În Cluj, grupul se reunește o dată la două săptămâni într-un spațiu sigur și confidențial, sub îndrumarea unei echipe de psihologe specializate, unde un grup de 9-12 femei se întâlnesc și învață să își depășească traumele, și cum să devină învingătoare. La discuția la care am participat alături de Cătălina Poiană, cea care coordonează grupul de suport din Cluj-Napoca, am discutat despre faptul că, nu doar femeile dintr-un mediu sărac și nefavorabil, cu un soț alcoolic suferă violența domestică, de fapt, la grup se alătură femei cu stat social și care au parte de un soț care este poate medic, avocat sau profesor la universitate. Greu de crezut, nu? De fapt, trebuie să înțelegem că nu contează dacă ai bani sau nu, sau dacă trăiești la sat sau la oraș, violența nu conține limite și apare pe neașteptate.

#ȘiEuReușesc# oferă putere și unește, creează comuniune și stimulează vindecarea, grupul te face să fii ideea de la care a pornit totul, te face o învingătoare. Nu suntem victime.  Poliția și societatea te consideră victimă și îți pune piedici, probabil ai auzit de „înainte femeile primeau câte-o palmă și nu se plângeau”, „pe vremea mea”, „sigur s-a întâmplat asta?”, „ai făcut ceva care să îl determine?”, „de ce nu ai spus nimic până acum?” Îți sună cunoscut, nu?

Dinamica de grup facilitează trecerea dincolo de rușine și frică, neputință și durere. În experiența mea cu #ȘiEuReușesc#, am aflat povestea unei mame care, după o viață de violență fizică și psihică, la 55 de ani, când fiica ei a plecat la facultate, a plecat împreună cu ea dintr-un orășel mic unde toată lumea îi cunoștea situația, iar ei îi era rușine de ce se întâmpla. A plecat la Cluj, și-a luat două job-uri, și-a ținut copilul la facultate și a intrat în grupul de sprijin, unde a primit ajutor juridic și a divorțat de fostul soț. 

Am aflat povești ale unor femei care acum predau la o facultate de elită, dar în urmă cu 10 ani nu aveau nimic, nu avea serviciu, nu aveau unde să doarmă și ce să mănânce, dar au reușit, acum nu se mai află într-o situație de pericol și își doresc să își împărtășească povestea.

Aceasta este o învingătoare, nu o victimă, iar la rândul său, are rolul de a ajuta alte femei care se simt singure și nu știu ce să facă. Aceste povești constituie existența unui ONG care face tot posibilul ca femeile aflate în primejdie să aibă un refugiu unde să capete putere. Am aflat că femeile aflate în grupul de sprijin, majoritatea dintre ele, au conștientizat gravitatea situației și au identificat de la început faptul că este o problemă, venind în cadrul comunității de la primul abuz.

Știți, am crezut că îmi voi da seama mereu când văd o femeie aflată în primejdie, însă la discuția la care am participat, doamna psihologă mi-a dovedit că mă înșel. Uneori, nu vei putea vedea pe corpul unei femei un semn de violență, iar ea îți va zâmbi, va fi veselă, iar tu o vei invidia, crezând că are o viață perfectă și o familie minunată. Întotdeauna cei ce par cei mai fericiți duc în spate, de fapt, o mare povară, o durere inexplicabilă.

#ȘiEuReușesc# m-a inspirat să vă spun povestea mamei mele, care sper că, într-un final, își va găsi pacea și va putea trăi viața pe care o merită. Mama, am ales acest ONG pentru tine, iar acum scriu tot pentru tine, scriu ca să știi că nu ești singură. Suntem aici, împreună.

Nu am putut da uitării niciodată ziua în care te-a lovit pentru prima dată, nu pot scăpa de ea. Mă bântuie în fiecare zi. Nu ți-am vorbit niciodată despre asta, și poate crezi că nu a însemnat nimic, dar știu fiecare lucru care ți s-a întâmplat, aș vrea să știi că eram acolo în fiecare noapte când el era băut și te aștepta acasă pentru a întreține o relație sexuală pe care nu ți-ai dorit-o niciodată. Știu ca ți-a fost greu cu sărăcia în care te-a adus. Ți-a luat tot, fiecare ban, fiecare prietenie, și nu te-a lăsat cu nimic. Îmi amintesc și acum, cum munceai pe rupte pentru fiecare bănuț, cum ne trezeai dimineața, când el era adormit de la băutură, și ne duceai la o bătrânică care avea grijă de noi, până se trezea el, și venea nervos că ne-ai luat de acasă. 

Nu a fost niciodată vina ta, l-ai iubit, și iubirea ne face să alunecăm de la realitate, dar tu ai făcut tot posibilul sa înoți la suprafață. Poate te-am judecat că nu îl părăsești definitiv și îmi pare rău, pentru că știu ca este mai mult decât se vede, dar este cel mai greu să îi zâmbești omului pe care îl urăști. În unele zile, devine atât de greu să ții totul în tine, să te prefaci că nu ști nimic, iar când unii își doresc copilăria înapoi, eu am urât-o cu toată ființa mea, pentru că nu te-am putut apăra, pentru că nu am făcut mai mult. Dar ești puternică, ești o învingătoare. Să nu uiți niciodată, că ai devenit mai puternică în fiecare zi, și chiar dacă ai rămas, tot o învingătoare ești, pentru că poate într-o zi o să pleci. 

Mi-aș fi dorit să te pot ajuta mai mult, aș fi vrut ca în momentele cele mai grele să fi știut de acest grup de sprijin, dar ai reușit și singură. Ești o luptătoare, te-ai schimbat așa mult, pentru că atunci când încă îl iubeai, ai făcut totul pentru el, dar acum ți-ai luat viața înapoi. Îmi place că râzi mai mult, că asculți din nou muzică, că ești independentă financiar și social. 

Am realizat că asta fac ONG-urile, asta face #ȘiEuReușesc#, produc schimbări, te fac mai puternic, te ajută să îți schimbi viața, și au un rol important în viața noastră. Sunt mândră de cei ce sprijină și care luptă cot la cot cu aceste organizații care fac posibil un nou viitor, o nouă viață.

 #ȘiEuReușesc#,  îți mulțumesc pentru experiența care m-a mișcat, iar Cătălinei Poiană îi mulțumesc pentru sfaturi și pentru răspunsurile pe care mi le-a oferit, pentru noua viziune pe care mi-am dat-o. Nu în ultimul rând, faptul că am acceptat să particip la acest concurs, m-a făcut să am parte de o experiență pe care nu o voi uita niciodată.

Sper ca fiecare femeie care se simtă neajutorată, invizibilă și slabă să aibă parte de aripi de fluture, să găsească puterea să zboare, nimeni nu merită să fie un gândac. Așa cum dovedește și piesa de teatru „Scorpia neîmblânzită”, după William Shakespeare, nicio femeie nu ar trebui să fie călcată în picioare precum un gândac. Avem puterea de a alege. Să alegem să avem aripi, să fim frumoase și independente, merităm totul.

Ariana Băbuța, clasa a XI-a

***Acest articol este unul din materialele care au obținut o mențiune specială în concursul #Scriu de Bine, organizat în cadrul proiectului Lupă pe impact. Un plus de încredere în ONG-uri, implementat de Fundația Civitas pentru Societatea Civilă Cluj, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org.