Anticoronavirus - exemple de implicare socială și soluții pentru gestionarea pandemiei

Museum of Intimacy

0

Museum of Intimacy în școală, reality check

Fondat la sfârșitul anului 2018 de către două prietene, Museum of Intimacy este un muzeu al vieții, care vorbește despre intimitate și prezintă o colecție de gânduri și povești, în special despre intimitatea emoțională, mentală și spirituală, de la oameni de pretutindeni.

Ilustratie de Kadna

Manuela Dospina și Raisa Hagiu, una cu un background în publicitate și cealaltă în artă, sunt cele care au construit acest spațiu pornind de la prietenia lor. S-au cunoscut în București, dar în prezent le despart o mie de kilometri: una locuiește în Cluj, iar cealaltă în Berlin. De când au pus bazele muzeului și până în prezent, ele au reușit, prin conversații de la distanță și întâlniri sporadice, să adune o colecție impresionantă de povești care abordează intimitatea, atât de la oameni din România dar și în alte țări și continente, Museum of Intimacy devenind astfel un proiect cu deschidere internațională. Anul trecut au organizat o expoziție în Cluj-Napoca, la White Cuib și au participat la Street Delivery în Bacău. Anul acesta, au realizat un proiect numit “rethinking intimacy”, în care au colectat povești despre cum pandemia ne-a afectat relațiile, pe care apoi le-au prezentat într-o serie de emisiuni la Radio Alhara din Palestina, numite “on air at home”. Ultimul lor proiect a fost unul educațional, desfășurat anul acesta, timp de 6 săptămâni, într-un liceu din Cluj-Napoca, care s-a încheiat printr-o expoziție online.

——

Reality-check

Adolescența este o perioadă de tranziție care ridică multe întrebări legate de propria identitate și de relația cu ceilalți. Totul e într-o continuă transformare și descoperire, iar calea fiecăruia începe să prindă contur.

De obicei recunoaștem intimitatea în ceea ce e ferit de ochii lumii, întrucât în alte contexte probabil că am auzit prea puțin despre ea sau chiar deloc. Tocmai de aceea fetele de la Museum of Intimacy cred că e loc să vorbim mai mult despre intimitatea emoțională, despre cum și de ce ne simțim cum ne simțim.

În vara anului 2019, Manuela si Raisa au cunoscut-o pe Ioana Hanchevici, o profesoară super cool de limba engleză de la Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Cluj-Napoca. La propunerea ei, timp de șase săptămâni, au creat workshop-uri în care au vorbit despre intimitate emoțională, cunoaștere, responsabilitate și acceptare, cu elevii ei din clasa a XI-a. Au început un pic timid și stângaci, dar apoi, de-a lungul săptămânilor au reușit să se apropie și să deschidă mici usițe atât pentru adolescenții cu care au lucrat, dar și pentru ele. Împreuna și-au descoperit noi laturi ale lor, vulnerabile.

Săptămânile s-au încheiat cu o serie de lucrări în care cei care și-au exprimat dorința să participe s-au axat pe cele mai importante momente din viața lor până în prezent. Expoziția vorbește despre experiențe încărcate de istorie emoțională, experiențe la care tinerii se intorc involuntar, fie pentru că le confera o stare de bine, fie pentru că prin ele au reușit să se înțeleagă pe ei înșiși mai bine.

Au ales să numească această expoziție reality-check, pentru că nu s-au oprit doar la experiența elevilor în școală, ci au continuat să îi intrebe cum se simt și dincolo de clasă, cum își gestionează viețile, acasă cu familia, în mijlocul pandemiei etc. Timp de șase săptămâni, Manuela si Raisa le-au oferit acestor elevi un spațiu în care să poată vorbi liber, să aibă o voce ascultată, dar și o ureche care să asculte și să înțeleagă păreri diferite. Museum of intimacy în școală, în cele din urmă, e un spațiu în care fondatoarele muzeului își doresc ca elevii să se simtă în siguranță în momentul în care împărtășesc lucruri cu ele, sau cu profesorii si colegii acestora și pot deveni ei înșiși indiferent că sunt la clasă sau acasă. Răspunsurile lor sunt în primul rând reale, oneste și clare. Ele nu au primit note, iar tinerii au decis dacă vor sau nu să împărtășească ceva cu muzeul.

Tinerii au scris despre relațiile pe care le au cu ei înșiși, și-au recunoscut unele lucruri după ani și ani de zile, au vorbit despre legătura cu planeta noastră, au promovat valori precum autenticitatea, originalitatea, stima de sine, au vorbit despre eterna nevoie de a fi acceptați exact asa cum sunt. Diana Berindei, psiholog și psihoterapeut ne spune că “cele mai multe dintre lucrările elevilor sunt dureros de sincere. Este extraordinar faptul că au putut să exprime exact ceea ce îi doare mai tare. Este, de asemenea interesant faptul că atunci când vorbim despre intimitate, în mod natural ne gândim la durere – unii se gândesc direct la durere, alții se gandesc la mecanismele pe care le folosesc pentru a ascunde durerea.”

Fragmente din lucrările elevilor:

David – “Sunflower”, melodie și fotografii

Odată cu această carantina, mi-am dat seama ca cel mai frumos lucru pe care oricine îl poate deține este libertatea. Și unde ai putea fi mai liber decât în natură? Titlul “Sunflower” reprezintă un oarecare vis pe care toată lumea vrea să îl atingă. La fel cum floarea-soarelui este tot timpul îndreptată spre soare așa am fost eu îndreptat spre natură și frumusețea acesteia pe timpul acestei exilări.”

Isabela Czuli – “My simple thoughts”, colaj

[…]Toată viața mea m-am grăbit, m-am grăbit să intru în viețile altora, să creez legături care probabil nu aveau decât să-mi facă rău, așa că de acum voi aștepta persoanele potrivite exact ca la un loading screen într-un joc pe care-l joci zi și noapte.[…]”

Magda Minică – “Laptopul meu”, text

[…] Numai cineva de un egoism absolut poate să caute un câştig material în moartea mamei. Cine e fetiţa asta? De ce seamănă cu mine? Ochii ei albaștrii si șuvițele blonde mă fac să încremenesc. Nu pot fi eu! Nu se poate! Dar din păcate o recunosc. O recunosc în modul în care tratez oamenii din jur. O recunosc în felul absent în care privesc lumea, prea absorbită de propriile mele trivialitați. O recunosc în gândurile care îmi trec prin cap atunci când trebuie să consolez un prieten suparat, atunci când tot la ce mă pot gândi este cum să mă sustrag subtil. O recunosc în ușurința cu care am pus gândurile legate de deces de-o parte și nu m-am atins de ele luni la rând. O recunosc. […]”

Barbara Lehocka – “Cinci ani în străinătate”, text

[…] În opinia mea, lumea tinde să creeze anumite stereotipii despre țările mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic. Eu personal am dat de ambele experiențe: părinții mei fiind din Slovacia, o țară din centrul Europei, nu au fost tocmai primiți cu brațele deschise într-o țară vestică. În schimb, în România a fost invers: a veni din vest, care are un model cultural admirat de această zonă a continentului, a fost ceva „wow”. Totuși, merită să trăiești în străinătate pentru o vreme? Fără îndoială. Unul învață din alte metode de a înțelege viața, devine o altă persoană, își găsește și calea lui și, din păcate sau nu, nu mai aparține unui singur loc. Eu în momentul de față nici nu știu dacă să mă consider din Slovacia, Spania sau România. „Ubi bene ibi patria”, presupun.”

Iustina Oana Mărcuș – “Un adevărat serial”, text și imagine

Când oamenii îți spun că nu poți, strânge din dinți și demonstrează-le contrariul. De ce? Pentru că nimeni nu poate să știe cât de puternic ești în afară de tine. Nu îți pierde niciodată încrederea în tine. Vei vedea că rodul muncii tale va avea un rezultat atât de frumos și de miraculos încât vei rămâne fără cuvinte.[…]”

Mara A – “Carantină”, text

Momentul de respiro a venit. Acesta nu se prezintă sub forma unei relaxări bine meritate pentru niște oameni avizi după bunuri materiale, ci, din contră, e un moment de liniște al naturii, un moment în care pământul a luat pauză de la oameni. Până acum, am crezut că noi oamenii suntem proprietarii pământurilor, dar nu ne-am închipuit niciodată cât de bine îi face planetei lipsa noastră. Nu am realizat până acum că planeta este într-o continuă degradare din cauza ignoranței noastre și am continuat să-i facem rău cu prețul fericirii și a lejerității noastre.[…]”

Jellyfïsh – “Suferință mută”, ilustrație digitală și text

Într-o zi am luat creionul în mână si nu l-am mai pus jos de atunci. Timp îndelungat n-am știut ce să fac cu el. La un moment dat, nu m-am uitat doar la creion, ci și la hârtie și mi-am dat seama că vreau să ilustrez ceva trist, ceva ce reprezintă durere. De ce? Pentru că, deși lumea este un loc trist, nimeni nu face ceva împotriva acestui lucru, ceva semnificativ. Așa că asta e încercarea mea. Poate, dacă aș lua toată suferința și tristețea pe care am văzut-o și aș pune-o aici, poate că o să reușesc să o închid pe toată într-un tablou și nu ar mai ieși afară… Aceasta sunt eu și aceasta este una din sutele de încercări. Așa că, sper, că atunci când te vei uita la tabloul meu vei zâmbi.”

Diana Berindei, psiholog & psihoterapeut

Intimitatea se învață în confortul căminului. Atunci când un copil este primit cu grijă (emoțională și fizică), acesta învață că poate să aibă încredere, poate fi în siguranță să își manifeste emoțiile, să greșească, să fie el însuși. Tot în acest fel învață că apropiații și lumea în general nu se destramă pentru că el sau ea nu este perfect. Undeva în acest proces, în această continuă susținere și îngrijire față de copil începe ceea ce numim intimitate. Intimitatea înseamnă apropierea față de o persoană, înseamnă capacitatea de a te lăsa văzut de ceilalți, așa cum ești, fara a simți că dai o parte din tine făcând acest lucru. Intimitatea este acest spațiu al acceptării reciproce și al stabilirii de limite în același timp. Este dansul relațiilor semnificative în care putem să facem un pas în față și să așteptăm ca celălalt să vină lângă noi sau să respectăm dacă nu o va face. Adolescența este o perioadă a vieții în care sunt testate alte moduri de a fi împreună, pe lângă a fi împreună cu părinții. Adolescenții învață despre primele iubiri, despre cum ne deschidem într-un grup de aceeași vârstă. Suntem „setați” pentru intimitate și asta ne aduce multă bucurie și multe obstacole în viața, prin urmare, un proiect dedicat intimității la adolescenți pune în lumină, într-un mod atât de onest, cât de fragili și puternici suntem. Personal, consider că acești copii care și-au pus sufletul în acest proiect merită aprecierea pentru gestul lor de curaj și, noi, restul, putem să ne lăsăm inspirați.︎”

Ioana Hanchevici, profesoară de limbă engleză & diriginta clasei a XIa A

Invitația pe care am lansat-o Manuelei și Raisei vine din dorința unei schimbări de paradigmă în planul educațional. Educația nu mai înseamnă demult doar o transmitere de informație și o reproducere mai mult sau mai puțin mecanică, ci și o încercare de vizualizare, asumare și acceptare a propriei persoane. Ideea de intimitate pleacă în primul rând de la relația pe care o avem cu noi înșine, de la onestitatea dialogului pe care îl purtăm în forul nostru interior, când nimeni nu este în preajmă, când începem să ne deblocăm și să scăpăm de stereotipii, oricare ar fi acestea. Nu cred într-o educație eminamente formală sau una non-formală, ci mai degrabă sunt adepta găsirii unui numitor comun între cele două. A familiariza elevii din ziua de azi cu lucruri ieșite din norma curriculară, dar care se încadrează în cea a existenței proprii, înseamnă a le semna un bilet de încurajare înspre asumarea propriei individualități și acceptarea alterității, a-i învăța un alfabet care să îi ajute să își creeze propria limbă. Muzeul Intimității în școală a venit tocmai pentru a satisface o mică parte din aceasta nevoie, din punctul meu de vedere, de descoperire și de exprimare liberă, de ascultare și de comunicare. Intimitatea si-a asumat liberul arbitru, a ieșit din diateza pasivă a expunerii de către altcineva și a devenit reflexivă expunându-se în formele pe care fiecare elev le-a ales pentru „a se vorbi”.︎”

Magda Minică, elevă în clasa a XIa

(…) Am fost sincer mirată că fetele astea vor să lucreze cu noi. Ce avem noi de spus care să le intereseze pe ele? Îmi venea să le zic să nu işi facă nu ştiu ce aşteptări. Dar nu contează, eu eram fericită, mie mi se părea o idee bună, pentru că imi plăcuse expoziția (de la White Cuib, Cluj-Napoca, 2019). Apoi am primit nişte teme care mi se pare că ne incurajau să fim creativi, iar eu personal mă bucur când imi dă cineva ceva creativ de făcut pentru ca îmi place să scriu, dar nu mă pot pune singură să scriu ceva. Plus că, aşa urma să îmi citescă cineva temele, nu scriam numai pentru mine. Şi eşti mai puțin vulnerabil când scrii ceva pentru o temă. Atunci cand te pui tu la masă, scrii ceva pentru că aşa ai simțit şi apoi mergi la cineva să îi ceri parerea – eşti expus. Dar aşa te ascunzi în spatele unui scut de „e o temă pentru scoală, nu îmi prea pasă” chiar dacă tu defapt pui suflet în ceea ce ai scris. De asta m-am bucurat că am oportunitatea să mă exprim şi apoi să arăt altor oameni. Mie de la început mi-a plăcut ideea că voi participa la o expoziție şi mai mulți oameni vor vedea ce am scris eu. E un privilegiu! Adevărul e, că m-am simțit importantă, şi pentru asta le mulțumesc Raisei şi Manuelei, dar şi doamnei diriginte că au pus proiectul ăsta pe picioare.”

Museum of Intimacy căută mereu noi povești despre intimitate. Puteți contribui la colecția lor sub orice formă, fie că este vorba de text, fotografii, ilustrații, cântece, mesaje înregistrate. Puteti să le trimiteți direct pe site-ul lor la www.museumofintimacy.com sau la adresa: hello@museumofintimacy.com.

Website: www.museumofintimacy.com

Instagram: https://www.instagram.com/museumofintimacy/

Facebook: https://www.facebook.com/museumofintimacy/

Soundcloud: https://soundcloud.com/museumofintimacy

Twitter: https://twitter.com/m_intimacy

Email: hello@museumofintimacy.com

Despre autor

avatar

Bun venit pe platforma de informație și educație pozitivă, RomâniaPozitivă.ro! Avem pentru tine peste 30 000 de exemple de Bine despre România de la peste 30 de autori și colaboratori încă din 2006. Susținem și programe educaționale în diverse tematici și am lucrat cu aproape 10 000 de participanți în ultimii 20 de ani. La acest cont de autor publicăm articole, comunicate de presă, opinii și imagini pe care le primim de la colaboratori și parteneri, dar selectăm acele date care se potrivesc cu ceea ce dorim să promovăm pe platforma noastră. De Bine despre România.

Comentează

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.