Ce se află acum în inimile și mințile refugiaților ucraineni

0

De aproape jumătate de an, ucrainenii care au fugit din calea războiului încearcă să revină la viața normală. România a devenit una dintre țările care i-a primit cu brațele deschise pe refugiați. Iar Timișoara unul dintre cele mai primitoare orașe pentru ucraineni.

Cu toate acestea, locuitorii locali nu înțeleg întotdeauna cum să se comporte cu refugiații.

Etapa actuală nu este una mai puțin dificilă ca cele de până acum. Mulți ucraineni plănuiau să se întoarcă acasă înainte de începerea anului școlar, pentru ca cei mici să poată merge la școală din nou. Însă, deoarece războiul continuă, mulți ucraineni sunt dispuși să-și asume riscuri mari, indiferent de condiții și să se întoarcă acasă. De aceea, am încercat să înțelegem ce se întâmplă în capul și inimile lor.

Adaptarea la o viață normală

Într-o seară caldă de iulie, am întâlnit-o pe Lyuba, în vârstă de 37 de ani, din Odessa, împreună cu copiii ei. Ne-a spus povestea lor și câte ceva despre venirea în România. Multă vreme nu au îndrăznit să părăsească Ucraina, deoarece credeau că războiul se va termina în curând. Ne mărturisește că îi este dor de soțul ei și se gândește să se întoarcă acasă în fiecare zi.

În timp ce ne povestea ,focuri de artificii strălucitoare și zgomotoase au izbucnit pe cerul de deasupra Timișoarei – elevii își sărbătoreau absolvirea. Femeia s-a lăsat jos și și-a acoperit instinctiv capul cu mâinile. Copiii au făcut același lucru – și-au acoperit urechile, uitându-se la mamă. Am putut să ne continuăm conversația abia după ce flashback-ul s-a terminat.

Eram convinsă că ne-am adaptat la război. Totul a devenit familiar – sirene, stări de asediu, echipament militar și oameni înarmați pe străzi. Dar abia aici, în România, mi-am dat seama că toți am devenit foarte traumatizați, din punct de vedere psihologic. Ne-am obișnuit cu groaza.

Și acum, când un foc de artificii obișnuit mă amorțește de frică, în sfârșit înțeleg trauma ce s-a impregnant în mintea noastră”, a spus ea.

Traumă colectivă

Psihologii care acum acordă asistență ucrainenilor, ne-au spus câteva cuvinte despre trauma colectivă. Majoritatea poveștilor despre refugiați sunt asemănătoare în tiparul lor emoțional – prin urmare, experiențele și reacțiile ucrainenilor sunt, de asemenea, similare. Din această cauză, refugiații pot fi percepuți ca fiind închiși sau nereceptivi.

Subconștientul colectiv funcționează în așa fel încât diferiți oameni din locuri diverse pot simți emoții foarte asemănătoare, pe care doar ei le pot înțelege. De foarte multe ori mi se spune de către clienți că le este greu să comunice cu localnicii deoarece cred că nimeni nu poate înțelege prin ce trec ucrainenii, în afară de ei înșiși. Sunt traumatizați și au experimentat agresiuni emoționale și uneori fizice”, – spune psihologul social Katerina Kolisnichenko.

Cealaltă parte a acestei traume colective se manifestă prin faptul că ucrainenilor le este greu să aibă încredere în serviciile de sprijin emoțional din străinătate. Vorbitul este cel mai simplu și mai eficient mod de a reduce tensiunea interioară. Totuși, aici vine o scuză comună: „Dacă nu ai trecut prin asta, nu mă înțelegi”.

„De la începutul războiului, numărul apelurilor către psihologii ucraineni a crescut semnificativ, iar în fiecare lună nevoile s-au schimbat. Dacă la început era o muncă de urgență, cu soluționarea stărilor de șoc și panică, acum războiul a agravat unele probleme cronice ale oamenilor – anxietate, nesiguranță, disperare, probleme în relații, nivel scăzut de adaptabilitate etc.”, spune Anastasia Pilipenko, specialist în psihologie pozitivă și terapie corporală.

Potrivit spuselor ei, este păcat că alcătuirea grupurilor de sprijin pentru ucraineni, în zilele noastre, este foarte dificilă – barierele lingvistice, diferențele de cultură și mentalitate, nevoia profundă de siguranță emoțională, toate acestea fac procesul foarte complicat.

Cei care au un nivel psihologic ridicat de adaptare și comunicare au mai multe șanse să interacționeze cu alți oameni. Această parte a populației va participa la evenimente sociale, grupuri de sprijin și alte activități. Cu toate acestea, majoritatea refugiaților nu sunt pregătiți să se deschidă și să se integreze emoțional în noua societate. În primul rând, pentru că multe grupuri încă încearcă să accepte existența războiului. Etapa respingerii este încă în curs”, – spune psihologul.

Aceasta îi sfătuiește să externalizeze criza emoțională prin activități fizice: dans, yoga, sport sau orice alta activitate care implică mișcare. „Din moment ce emoțiile creează stres și la nivel fizic, oamenii încearcă deseori să scape de acesta cu ajutorul alcoolului. Dacă vrei cu adevărat să susții ucrainenii, roagă-i să meargă la plimbare, să meargă cu bicicleta, să înoate sau să danseze. Mila nu este de ajutor aici, ucrainenii vor să se considere puternici. Este mult mai important să le redăm dorința de a se bucura de viață”.

Unii oameni se blochează, alții continuă să trăiască

„Unii dintre clienții mei nu pot accepta realitatea – că războiul are loc. Adesea sunt oameni care nu au luat singuri decizia de a pleca de acasă, ci au mers împreună cu familia sau prietenii. Ei încă nu înțeleg responsabilitatea și noua realitate. În acest caz „sarcina psihologului este să dezvolte suportul interior al clientului. Îl învățăm din nou să ia decizii pe cont propriu”, – spune Anastasia Pilipenko.

O altă tendință în rândul refugiaților ucraineni este să aștepte pur și simplu. Oamenilor din acest grup le este greu să se identifice aici și acum. Fizic sunt în altă țară, dar psihic și emoțional sunt la știri, alături de rude sau în trecut. Este greu de explicat, dar, potrivit psihologilor, în toamnă, astfel de ucraineni vor lua decizia, fie să se întoarcă în orașele lor, în ciuda războiului, fie să înceapă să învețe să trăiască într-o țară nouă.

„Am pierdut totul – un job bun, un apartament, nu-mi pot vedea prietenii sau rudele. Aici mă simt un străin, nu înțeleg nimic și nu pot decât să cer ajutor și să sper la mai bine. Am 50 de ani, nu pot să învăț limba de la zero, așa că acum locuiesc cu fiica mea și o ajut cum pot”, – spune Natalia (numele femeii a fost schimbat), care a fugit și ea de război. În orașul ei natal din regiunea Zaporizhzhia, soldații ruși au ocupat totul. Putem spune că frica de incertitudine este cea care îi împiedică pe oameni să se adapteze la noua realitate.

Toată lumea are diferite etape de adaptare: cineva transformă imediat durerea și șocul în elemente constructive: începe să-și facă o nouă viață, căutând activ muncă și comunicare. Iar altcineva se închide în sine și evită orice contact în general, îngheață, de parcă ar vrea să aștepte până trece războiul.

Sentimentele se pot manifesta în exterior ca un comportament de protest sau chiar agresivitate în comunicare. Întrucât războiul este un factor extern, oamenii instabili emoțional sunt tentați să caute vinovați chiar și printre cei care încearcă să le ofere ajutor.

Unii oameni sunt conduși de instinctele lor de supraviețuire de a se sprijini unul pe celălalt, în timp ce alții se gândesc doar la propriile interese. Unii sunt incapabili și nu doresc să accepte nicio asistență, considerând-o umilitoare.

E un lucru bun faptul că există multe inițiative sociale pentru ucraineni la Timișoara. Diverse evenimente creative, educaționale și culturale ajută oamenii să se adapteze și să revină moral la viața normală.

Sprijin pentru activiști

Datorită sprijinului organizațiilor și autorităților locale, suntem capabili să urmărim și să implementăm idei pozitive. În primul rând, ne oferă sprijin și simțim că nu suntem singuri cu problemele noastre. În al doilea rând, ucrainenii sunt capabili să organizeze evenimente importante pentru țară, precum: întâlniri, festivaluri și chiar o școală pentru copii”, spune activista Eugenia Rozbitska. Ea a fost cea care a creat grupul pentru ucraineni din Timișoara, oferind nu doar oportunitatea de comunicare, ci și suport informațional.

„Este foarte important pentru noi să arătăm că suntem încă alături de poporul și țara noastră. Este o mare responsabilitate să sprijinim Ucraina din străinătate, să informăm localnicii despre situația din țara noastră și, de asemenea, să ne încurajăm reciproc”, – a adăugat Eugenia.

Este important să înțelegeți următoarele lucruri atunci când aveți de-a face cu ucrainenii care au fost forțați să fugă de război:

  1. Este necesar să eliminați orice așteptare de la comunicare. Fiecare persoană are propriile sale mecanisme de adaptare. Cineva poate începe să râdă mult și să glumească, deși s-ar putea să te surprindă din exterior. Cineva tace în mare parte și chiar se simte rușinat de ceea ce i s-a întâmplat. Altcineva vrea să vorbească – să povestească în detaliu despre durerea prin care a trecut. Toate aceste reacții sunt normale. Nimeni nu a învățat pe nimeni cum să reacționeze la război.

  1. Marea majoritate a ucrainenilor se simt vinovați că nu i-au putut ajuta pe cei care au rămas să apere țara sau să muncească. De aceea, chiar și la nivelul discuțiilor sprijinul pentru Ucraina ca stat este foarte important pentru refugiați. Subiectul războiului a devenit personal pentru toată lumea și dacă nu știi cum să-i ajuți pe ucraineni, urează-le doar pace și victorie.

  1. Când discutați probleme financiare, fiți conștienți de faptul că acest subiect provoacă multă frică și uneori chiar agresivitate. Prin însuși instinctul de supraviețuire și trauma pierderii veniturilor. Pentru fiecare persoană criteriile acestei siguranțe vor fi propriile sale posesiuni – locuință, muncă, limbă sau sprijin financiar.

  1. Viața de familie și relațiile. De fapt, pentru fiecare ucrainean, acesta este probabil cel mai dureros subiect după siguranță. Femeile nu-și văd soții luni de zile, ceea ce provoacă multe neînțelegeri. Mamele se gândesc în primul rând la siguranța copiilor lor, deși sunt despărțiți de sute de kilometrii. Bărbații disperă, temându-se că vor fi înlocuiți în străinătate. Psihologii ucraineni lucrează cel mai des cu acest subiect.

În concluzie, aș dori să adaug că sprijinul emoțional primit din partea localnicilor a fost un element esențial în adaptarea ucrainenilor la noul context. Înțelegerea și bunăvoința de care au dat dovadă timișorenii au devenit principalul sprijin care continuă să-i motiveze pe ucraineni, să se mențină pe linia de plutire a speranței și să-și refacă viața într-o țară străină.

Despre autor

avatar

Bun venit pe platforma de informație și educație pozitivă, RomâniaPozitivă.ro! Avem pentru tine peste 40 000 de exemple de Bine despre România de la peste 30 de autori și colaboratori încă din 2006. Susținem și programe educaționale în diverse tematici și am lucrat cu peste 10 000 de participanți în ultimii 20 de ani. La acest cont de autor publicăm articole, comunicate de presă, opinii și imagini pe care le primim de la colaboratori și parteneri, dar selectăm acele date care se potrivesc cu ceea ce dorim să promovăm pe platforma noastră. De Bine despre România.

Comentează

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.