264
Asociația Parentis anunță finalizarea proiectului Caravana Pașilor Mici – ediția 1, derulat cu sprijinul Fundației OMV Petrom, prin fondul de finanțare „Azi. Împreună.”, ediția 2025. Inițiativa a vizat îmbunătățirea sănătății timpurii și oferirea de sprijin psiho-social pentru mame și femei gravide din comunități rurale vulnerabile din județul Iași.
Ce s-a întâmplat, concret, în teren?
Pe parcursul a șase luni, caravana a ajuns în 6 comunități rurale (Răducăneni, Dagâța, Mironeasa, Țibănești, Lungani și Popești), oferind sesiuni de grup pentru mame, informații esențiale pentru sănătatea mamei și copilului, precum și sprijin adaptat nevoilor comunității.
În total, au fost organizate 12 întâlniri de grup, la care au participat peste 200 de persoane, și au fost distribuite 60 de kit-uri cu produse de igienă și îngrijire pentru mame, copii și femei însărcinate.
Nu știam că aș putea primi ajutor după naștere sau că pot apela la cineva pentru îndrumare. Am făcut totul după cum m-a dus capul, dar am avut mare nevoie de ajutor. Am făcut niște ragade (fisuri) îngrozitoare după alăptare, mi-au rămas semne. M-ar fi ajutat să știu atâtea lucruri atunci. – Elena, beneficiar al proiectului
Temele abordate au inclus dezvoltarea emoțională a copiilor, sănătatea mintală a mamelor, nutriția, alăptarea, îngrijirea în primii ani de viață, dar și gestionarea situațiilor dificile din relația părinte–copil. În unele cazuri, intervențiile au inclus și sprijin pentru orientarea către servicii medicale sau sociale, acolo unde accesul la acestea era limitat.
Experiența din teren a confirmat însă o realitate clară: nevoia de informare, educație și sprijin psiho-social este semnificativ mai mare decât ne-am imagina. În multe dintre comunitățile vizitate, lipsa accesului la servicii de specialitate și la informații avizate face ca astfel de inițiative să devină nu doar utile, ci esențiale.
Provocările realității din teren
Implementarea proiectului a venit și cu o serie de provocări. Comunicarea cu beneficiarii s-a realizat de multe ori indirect, prin intermediul administrației din comunitate, ceea ce a dus uneori la dificultăți în transmiterea clară a obiectivelor și limitărilor proiectului. În unele situații, activitatea caravanei a fost percepută mai ales ca o inițiativă de sprijin material, ceea ce a generat solicitări pe care echipa nu le-a putut acoperi, având în vedere resursele limitate disponibile.
Cred că cel mai greu, în experiența din teren a fost ceea ce rămânea cu noi după fiecare comunitate: povești grele și realități dificile în fața cărora te simți, inevitabil, neputincios. – Diana Apopei, comunicare & SM Parentis
Fiecare deplasare a presupus, dincolo de interacțiunea directă cu beneficiarii, și un volum considerabil de muncă invizibilă – de la pregătirea materialelor și organizarea logisticii, până la adaptarea continuă la realitatea și nevoile locului, a conținutului și limbajului.
Relația cu partenerii locali a evidențiat atât exemple valoroase de implicare – din partea unor asistenți sociali, bibliotecari sau reprezentanți ai administrației locale – cât și situații în care colaborarea a fost limitată de un nivel redus de implicare sau de dificultăți în transmiterea informațiilor către comunitate.
O concluzie clară: nevoia de continuitate
Caravana Pașilor Mici ne-a arătat cât de important este să fim prezenți direct în comunități și să construim spații sigure de dialog. Nevoia este profundă, iar accesul la sprijin trebuie extins și susținut pe termen lung. – Tatiana Tatu, manager de proiect
