157
Sâmbătă, 28 martie 2026, ora 11:00, la Seneca Anticafe, în București, editura PostModernism Museum lansează volumul „O lume aproape fericită. Lasă-te prins ca să fii salvat! Podul de sticlă”.
Editura PostModernism Museum anunță apariția volumului „O lume aproape fericită. Lasă-te prins ca să fii salvat! Podul de sticlă” de Aurel Vlad, primul titlu din Colecția „Eclipsa – Aurel Vlad”. Ediția este îngrijită și cuprinde un studiu introductiv semnat de istoricul de artă Cosmin Nasui.
Lansarea va avea loc sâmbătă, 28 martie 2026, la ora 11:00, la Seneca Anticafe (Strada Arhitect Ion Mincu, nr. 1, București), în prezența artistului.
Despre volum
Volumul reunește trei nuvele autobiografice – „O lume aproape fericită”, „Lasă-te prins ca să fii salvat!” și „Podul de sticlă” – prin care sculptorul Aurel Vlad dezvăluie, pentru prima dată, o dimensiune necunoscută a universului său creator: forța literară. Aflat la maturitatea artistică, Aurel Vlad transpune în cuvânt experiențele fundamentale care au generat sculpturile sale, oferind o nouă cheie de acces către un univers personal cunoscut până acum doar prin intermediul formei.
Prima nuvelă, „O lume aproape fericită”, configurează un traseu de tip Bildungsroman ce transcende experiența individuală: de la universul arhaic al satului natal, la procesul anevoios de urbanizare prin mutări succesive în Galați, până la descoperirea sculpturii și stabilirea în București. „Lasă-te prins ca să fii salvat!” este o narațiune despre inițiere, prietenie și sacrificiu artistic, construită în jurul figurii Maestrului – sculptorul Mihai Mihai – și a unei călătorii pe Dunăre spre Deltă care devine o lecție fundamentală despre rolul artistului în lume. „Podul de sticlă” împletește planul real al construirii casei familiei cu experiențe onirice și metafizice ale naratorului, aflat în pragul unor încercări grele de sănătate, într-o meditație despre fragilitatea umană și măiestria salvatoare.
Așa cum notează Cosmin Nasui în studiul introductiv intitulat „Ochii deschiși ai memoriei”: „Prin mijloace de expresie specifice literaturii, Aurel Vlad estompează distincția dintre memorialistică și ficțiune. […] Artistul își transpune trăirile în densitatea materiei și, simultan, își cioplește gândurile în cuvinte, relevând o unitate rară în care scriitorul și sculptorul sunt două fațete ale unui singur efort neobosit de a oferi memoriei un corp, fie el din cuvinte sau din materie palpabilă”.
