212În actualul climat geopolitic instabil care se reflectă direct în volatilitatea piețelor energetice, pariul pe combustibili fosili nu este o opțiune. Deciziile luate acum vor influența direct costurile pentru economie și pentru cetățeni în anii următori.
REPER21
Într-un context geopolitic tot mai tulburat, care influențează direct prețurile la combustibili fosili și prioritățile țărilor europene în domeniul energiei, România are nevoie de o direcție energetică predictibilă, bazată pe reducerea dependenței de combustibili fosili și accelerarea investițiilor în soluții curate și eficiente.
Escaladarea conflictului din zona Golfului Persic a dus deja la creșteri semnificative ale prețurilor petrolului în piețele internaționale, în timp ce prețul gazului european a înregistrat o dublare față de luna februarie. Acest lucru reconfirmă impactul direct pe care tensiunile geopolitice îl au asupra costurile suportate de economii și cetățeni. Același mecanism a fost vizibil și după invazia Rusiei în Ucraina. Indiferent de sursa de aprovizionare, dependența de combustibili fosili expune economia la șocuri externe pe care nu le poate controla.
Declarațiile recente ale liderilor români privind extinderea infrastructurii de gaze fosile și amânarea implementării politicilor energetice și climatice ridică semne de întrebare cu privire la coerența direcției strategice asumate. Ministrul energiei, Bogdan Ivan, a susținut consolidarea cooperării în domeniul gazelor și al energiei nucleare, inclusiv prin sprijinirea extinderii infrastructurii în cadrul Transatlantic Gas Security Summit de la Washington. În același timp, Președintele României, Nicușor Dan, a transmis că România susține „o tranziție mai lungă pentru aplicarea politicilor legate de energia verde”. În contextul angajamentelor europene deja asumate și al investițiilor publice și private construite în jurul acestora, este esențial ca direcția energetică a României să rămână coerentă și predictibilă.
Datele statistice arată că România a înregistrat creșteri importante ale importurilor de gaze naturale în ultimii ani, cu aproape 75% mai mult gaz importat în 2025 comparativ cu anul precedent. Extinderea infrastructurii pentru combustibili fosili, indiferent de sursa de aprovizionare, presupune costuri ridicate, riscuri de blocare a investițiilor pe termen lung („lock-in”) și expunere continuă la volatilitatea piețelor internaționale. O securitate energetică reală presupune reducerea dependenței de combustibili fosili, investiții în resurse locale durabile și tehnologii care reduc costurile si impactul asupra mediului.
Chiar și în scenariul în care România își consolidează poziția de producător regional prin proiecte precum Neptun Deep, prețurile gazului rămân determinate pe piețele internaționale. Producția internă nu izolează economia de volatilitatea globală și nici de riscurile la care sunt expuse infrastructurile energetice într-un context internațional marcat de conflicte tot mai frecvente.
Perpetuarea dependenței de combustibili fosili va îngreuna tranziția energetică în România și va crește costurile totale suportate de societate, atât pentru infrastructură, cât și pentru gestionarea impactului schimbărilor climatice. În timp ce impactul economic al fenomenelor climatice devine tot mai vizibil, iar combustibili fosili sunt folosiți ca instrument de coerciție, nu ne permitem să încetinim acțiunile pentru reducerea emisiilor, adaptare și reziliență.
Tranziția energetică trebuie accelerată prin investiții coerente în surse regenerabile de energie, stocare, modernizarea rețelelor electrice și a interconectivității cu statele membre UE din vecinătate. Sursele regenerabile de energie reprezintă un avantaj strategic pentru România în fața volatilității prețurilor și a incertitudinii geopolitice, cu atât mai mult cu cât potențialul național este considerabil. Scăderea semnificativă a costurilor tehnologiilor regenerabile arată că valorificarea acestui potențial este o condiție pentru consolidarea competitivității economiei românești într-un context european în care decarbonizarea avansează rapid. Odată instalată, infrastructura regenerabilă nu mai depinde de fluxuri de combustibili din import, ci se bazează strict pe resurse locale și interconectarea cu celelalte state europene.
Acest sistem energetic trebuie să fie unul echitabil, care să îi susțină în mod real pe cei mai afectați de costurile tranziției. Cetățenii și companiile vulnerabile trebuie susținuți să facă trecerea la surse curate de energie prin implicarea directă în deciziile locale și naționale și programe dedicate și accesibile de finanțare. Peste 70% dintre români susțin obiectivul de neutralitate climatică și politicile necesare pentru abordarea și adaptare la schimbările climatice, ceea ce indică un sprijin public solid pentru continuarea și consolidarea acestor politici.
România a făcut deja pași importanți în procesul de tranziție energetică prin utilizarea fondurilor europene pentru dezvoltarea capacităților regenerabile, investiții în stocare, modernizarea rețelelor și creșterea eficienței energetice a clădirilor. Aceste intervenții consolidează un sistem energetic echilibrat și conduc la un consum redus de energie. Tendințele regresive ale Guvernului, precum amânarea închiderii centralelor pe cărbune dependente de ajutor de stat, încurajarea investițiilor în infrastructură de gaze suplimentară și a tehnologiile scumpe și netestate precum reactoarele modulare, indică o schimbare de direcție care contrazice obiectivele de decarbonizare asumate și interesul pe termen lung al populației.
