articol scris de Elena Hanganu
Azi simt nevoia să scriu despre bucuria aflării veștii că urmează să se nască un copil și apoi viața întunecată când afli diagnosticul, deloc ușor.
Când știi că vei avea un copil simți o bucurie imensă, începi să te pregătești mental și nu numai: cumperi hăinuțe, jucării, decorezi camera. Îți dorești tot ce-i mai bun pentru micuța făptură. Așa că începi să construiești un viitor mental: poate că te gândești cum va arăta, poate că te gândești cum va fi când va face primii pași, poate că te gândești cum veți pleca în vacanțe, poate că te gândești la ce grădiniță sau școli va merge, poate că te gândești cum vei arăta tu, în viitor, ca mamă sau ca tată al unui medic, avocat, preot sau chiar diplomat.
Tot felul de gânduri și de planuri în jurul micuței făpturi care urmează să apară pe lume, în familia ta.
Timpul a trecut și copilul se naște.
Îți înconjori puiul cu atâta iubire și grijă, încât nu observi că dacă la început totul părea o normalitate, la un moment dat lucrurile se schimbă.
Cumva situația iese de sub control pentru că-ți dai seama că nu te poți înțelege cu mogâldeața sau mai bine spus nu reușești să-ți înțelegi copilul. Gândurile te apasă și-ți spui doar că poate l-ai răsfățat prea mult. Uneori apar acuzele în familie și unul învinovățește pe altul și devine și mai greu și apăsător.
Apoi cauți informații despre dezvoltarea copilului și rândurile parcă se-amestecă, și iar începi căutările și auzi cuvântul ”handicap”. În dicționar, handicapul se definește ca ”deficiență senzorială, motorie, mintală, sau orice altă infirmitate a unei persoane”.
Seamănă cu foarte mult dintre situațiile povestite de părinți atunci când vin pentru prima dată la o evaluare. Am auzit cum au mers și la 5-7 medici psihiatri la rând. Dar nu mi-au putut răspunde ce anume așteptau ca rezultat al consultației. Nu ar fi fost în regulă pentru părinte nici dacă se confirma, nici dacă se infirma diagnosticul.
Aceasta este o perioadă extrem de grea și de dureroasă. Este perioada când părintele se transformă într-un ”Sfântul Apostol Toma” care nu crede. Adică el vede și tot nu crede. Vede comportamentul și dezvoltarea copilului, vede scris de către medic diagnosticul și tot ce poate să creadă este că o minune se poate întâmpla și lucrurile să devină normale. Sau durerea este atât de mare încât poate fi asemuită unei perioade de doliu. Un doliu trăit pentru pierderea copilului pe care ți l-ai dorit și care nu este așa cum ți-ai imaginat. Și ai dreptate și e de înțeles să simți așa. Copilul nostru este o bucățică din noi, și e normal să simți cum te doare ”acel TU” .
Autismul nu este un diagnostic ușor. Atunci când există, nu afectează doar copilul, afectează familia de bază și chiar familia extinsă.
Din experiența mea pot spune că sunt rare cazurile când după aflarea diagnosticului, părintele spune ”Ce-i de făcut? Să-ncepem recuperarea!”.
De cele mai multe ori, acceptarea diagnosticului și începerea terapiei se întâmplă după cel puțin 6 luni, iar când vorbim despre recuperarea unui copil cu autism, cel mai important factor este TIMPUL. Timpul nu așteaptă, el trece iar procesul de recuperare al copilului cu autism este bine să înceapă la o vârstă mică, cât mai timpuriu, altfel achizițiile apar mai greu, iar comportamentele învățate se vor schimba, de asemenea, mai greu.
Sunt Elena Hanganu, sunt psiholog și fondator al SOS autism Centru de terapie și Asociația Echilibru și Simplitate și de mai bine de 10 ani ajut copiii cu autism să beneficieze de cea mai bună terapie într-un program complet și complex astfel încât ei să devină independenți în viața lor și integrați în grădiniță/școală, iar pe părinți, îi ajut să înțeleagă cu ce se confruntă copilul și să ducă o viață în familie, mai bună.
Recuperarea este pasul următor. Noi, la SOS autism-Centru de terapie, oferim pentru copilul tău evaluare psihologică, terapie ABA, psihoterapie, logopedie, teoria minții, grup de socializare, ateliere terapeutice cu diverse tematici, iar tu ca părinte poți beneficia de ședințe de consiliere.
Ne găsiți în București, sector 5, Calea 13 septembrie, nr 226 sau pe www.sos-autism.ro
