Joi, 26 septembrie 2024, voluntarii Paraclisului Catedralei Naționale, în colaborare cu Parohia Fântânele din județul Prahova și personalul din cadrul Comandamentului Comunicațiilor și Informaticii, au intervenit pentru a sprijini comunitatea din Cudalbi, grav afectată de inundațiile recente. Sprijinul oferit a însumat 30.000 de lei, constând în produse esențiale și echipamente necesare refacerii locuințelor distruse.
Printre articolele donate s-au numărat roabe, lopeți, mături, găleți, pilote, încălțăminte, apă și alimente de bază.
Dănuț-Viorel Prună, voluntar coordonator la Paraclisul Catedralei Naționale a menționat:„Am mobilizat un sprijin în valoare de 30.000 de lei pentru comunitatea afectată de inundații, cu ajutorul Parohiei Fântânele și al personalului Comandamentului Comunicațiilor și Informaticii. Am oferit un ajutor concret familiilor care și-au pierdut locuințele și acum trebuie să le reconstruiască. Nevoile sunt uriașe și fac un apel către toți cei care au posibilitatea financiară să sprijine aceste comunități greu încercate. Oamenii din aceste zone au trecut prin momente extrem de dificile, iar mulți sunt încă traumatizați. Pentru ei, revenirea la normalitate pare un vis îndepărtat, mai ales că au pierdut totul, inclusiv accesul la apă potabilă. Împreună, putem să le oferim o rază de speranță și să îi ajutăm să-și reconstruiască viețile.”
Părintele Năstase Radu de la Parohia Cudalbi IV, județul Galați, a adăugat:„În noaptea de 14 septembrie, viitura a lovit localitatea noastră, inundând aproape 200 de gospodării și lăsând oamenii fără agoniseala de-o viață. Este o perioadă extrem de dificilă pentru toți cei afectați, dar mulțumim din inimă tuturor voluntarilor care au participat și continuă să participe la decolmatarea și curățarea gospodăriilor grav afectate. Sprijinul lor este esențial pentru aceste familii.”
Mărturia unei localnice: „Viitura m-a prins în casă cu un copil aflat în plasament. M-am urcat pe birou și mă țineam de tavan, cu apa deja la jumătate de metru. Îmi era teamă să nu scap copilul din brațe. Nora mea, cu copiii, era în pod, alături de Părintele și doamna preoteasă, la câteva case distanță. Când ușa a cedat și apa a năvălit în casă, am crezut că acela era sfârșitul.”
