320
București, 16 aprilie. Două treimi dintre cadrele didactice care predau în învățământul simultan (65%) consideră că sărăcia gospodăriilor de proveniență este principala barieră în calea performanței școlare a elevilor din învățământul simultan. De la lipsa alimentației necesare pentru susținerea unui efort cognitiv, până la absența hainelor, rechizitelor sau a produselor de igienă de bază, sărăcia afectează profund capacitatea copiilor de a învăța. Mai mult, profesorii semnalează că aceasta este și principala cauză a absenteismului, abandonului școlar și a părăsirii timpurii a școlii.
Fundația World Vision România sprijină anual peste 1.000 de copii din comunitățile rurale prin programul „Pâine și Mâine”, oferindu-le o masă caldă și două ore de sprijin educațional după școală. În 2025, 152 de copii pot beneficia de acest sprijin cu ajutorul contribuabililor care aleg să redirecționeze 3,5% din impozitul pe venit. Procesul este simplu, complet digitalizat și durează doar un minut. Formularul poate fi completat online aici: https://bit.ly/3CKNIrE. În contextul în care doar o treime dintre români redirecționează acest procent, implicarea fiecăruia poate face o diferență majoră în viața unui copil de la sat.
Lansat în 2016, Pâine și Mâine răspunde unor realități triste din prezent: un sfert dintre copiii de la sate merg pe stomacul gol la culcare și 1 din 4 copii nu este ajutat de nimeni la teme.
Durerea surdă a școlii de la sate: învățământul simultan, noua abordare a programului Pâine și Mâine
La finalul anului 2024, World Vision România a lansat noua abordare a proiectului Pâine și Mâine, dedicat în noul an școlar exclusiv elevilor ce studiază în regim simultan.
Pentru aproape o treime dintre cadrele didactice din învățământul simultan perspectiva generală asupra avantajelor oferite de învățământul simultan copiilor este cea de servicii minimale educaționale: copiii pot interacționa cu alți copii și au posibilitatea de a acumula câteva informații. 65% dintre cadrele didactice consideră că învățământul simultan este benefic pentru că le oferă totuși o șansă (singura în fapt) de a avea acces la educație copiilor din zonele afectate de depopulare severă, în condițiile lipsei facilităților de transport.
Două treimi dintre cadrele didactice intervievate (65%) consideră că sărăcia gospodăriilor de proveniență a copiilor este principala barieră în calea performanței acestora în învățământul simultan. În cele mai multe dintre gospodăriile cu grad ridicat de sărăcie copiii sunt principalele victime ale condițiilor de viață precare. Lipsa rechizitelor școlare menționată de 49% dintre cadrele didactice particularizează doar acest aspect al sărăciei acute indicând oportunitatea unei intervenții punctuale care să vină în sprijinul acestor copii.
,,Își împart câte trei frați aceeași pereche de ghete ca să vină la scoală când plouă, ca restul au doar papuci, îi vezi cu hăinuțele rupte, cu mâinile și năsucurile murdare. Mi-e milă de ei să-i văd cum vin înghețați de frig, să îi știu cum stomăcuțurile goale, unii dintre ei și cu vreo vânătaie de la vreun părinte alcoolic. Cum să-i cert că nu și-au făcut temele când el n-are nici masă ca lumea acasă pe care să scrie? Cum să vreau să aibă caiete curate când el nici creion nu are sau pix? El vine micuțul de drag la școală, că speră să-i fie mai bine în viață și să scape de sărăcia din casa de acum. Dar pentru cei mai mulți visul asta este rapid spulberat.” (învățătoare, învățământ simultan)
