Fiecare gest de sprijin oferă șansă și speranță puilor de urs.

Unu, doi, trei…douăzeci. Acesta este numărul de pui care au ajuns la Orfelinatul de urși anul trecut.

Ne putem imagina parcursul fiecăruia dintre ei. Prima zi de viață, căldura mamei, grija ei, drumurile prin pădure, siguranța alături de ea. Și apoi căutare, teamă, fugă…pentru că mama a dispărut. Poate lovită de o mașină, speriată de zgomote puternice, poate chiar împușcată. Universul puiului de urs își schimbă coordonatele odată ce mama nu mai este prin preajmă. Cum se simte oare puiul a cărui mamă nu mai este?

Totuși, există o speranță, un loc în care puiul care a trecut poate prin disperare, găsește siguranță și ființe la fel ca el, care au simțit la un moment dat că viața este sigură și care apoi au pierdut acest sentiment.

Aici găsește și oameni. Buni. Care au grijă ca ursuleților să nu le lipsească nimic. Puii petrec câteva luni într-un spațiu care încurajează interacțiunea socială și formarea unui grup familial. Apoi sunt mutați într-un alt spațiu care le oferă un mediu mai complex și mai mare. Pe măsură ce nevoile lor se schimbă, la fel se întâmplă și cu spațiul, devenind mediul potrivit pentru dezvoltarea lor și le permite dezvoltarea instinctelor înnăscute.

Unu, doi, trei…douăzeci. Fiecare număr este o poveste, dar și o șansă.  

O șansă și o speranță ca puii de urs să crească în siguranță, să învețe unii de la alții, să-și recapete încrederea în lume și apoi să-și urmeze fiecare drumul lui.

Orfelinatul de urși există pentru că natura are nevoie de timp ca să se vindece și animalele au nevoie de oameni care să protejeze, nu să perturbe.

Fiecare gest de sprijin înseamnă hrană, îngrijire, spațiu, siguranță și șansa unei vieți cât mai aproape de sălbăticie până în momentul când sunt pregătiți să înfrunte singuri viața.