Între poveste și identitate. O abordare psihanalitică a basmului românesc, în volumul colectiv „A fost odată ca niciodată”

Basmele ne însoțesc încă din primii ani ai vieții, țesând fire invizibile între lumea copilăriei și cea a adultului în devenire. Ele nu rămân în copilărie și continuă să lucreze, discret, în felul în care ne imaginăm binele și răul, în modul în care ne raportăm la încercări și la relații. Atât basmele, cât și visele ce izvorăsc din inconștientul nostru vorbesc un limbaj simbolic universal, al arhetipurilor și al emoțiilor primordiale, care transcende timpul și cultura.

Ce rol joacă poveștile clasice în formarea noastră psihologică și în felul în care ne raportăm la noi înșine, la ceilalți și la propriul parcurs? Ce ne spun, în mod specific, basmele românești despre tiparele noastre profunde și în ce măsură pot fi ele citite ca o formă de sondare a inconștientului nostru? Aceste întrebări au dat naștere unui demers psihanalitic colectiv și volumului A fost odată ca niciodată… Eseuri de psihanaliză a basmului românesc, recent lansat la Editura Trei, în colecția „Psihanaliza contemporană”. Colecția de eseuri aduce mai multe premiere relevante în spațiul cultural românesc, reprezentând unul dintre primele demersuri consistente de psihanaliză aplicată asupra basmului românesc și a investigării trăsăturilor poporului român, prin intermediul acestei legături puternice între generații. 

Inițiativa și conceptul acestei cercetări îi aparțin psihanalistei Simona Reghintovschi, lector universitar la Universitatea Titu Maiorescu, cofondator și vicepreședinte al Asociației de Psihanaliză „Insight”. Ea a organizat și coordonat un grup format din 15 psihanaliști și formatori la Asociația Insight, într-o colaborare minuțioasă și profundă: fiecare basm a fost analizat inițial de către un autor, iar interpretarea sa a fost apoi discutată, aprofundată și validată de întregul grup în cadrul unor întâlniri regulate. Întregul proces a durat doi ani, cu o pauză impusă de perioada pandemiei.

„Mă bucur foarte mult de apariția acestui volum și de faptul că am reușit să construim acest proiect, a cărui metodă a implicat un demers unic și foarte util. Am privit cu toții fiecare basm prin prisma identificării unei provocări și a unui potențial de dezvoltare umană, o sarcină pe care o au de îndeplinit eroul din basme și cititorul care se identifică cu acest personaj. Ce am adus noi nou, pe lângă de faptul că ne-am ocupat de basmele românești, cred că este legat de limitele pe care le au interpretările în psihanaliza aplicată, dincolo de abordările teoretice.”, precizează coordonatoarea colecției de eseuri.

A fost odată ca niciodată… Eseuri de psihanaliză a basmului românesc marchează, și din perspectiva psihanalistului Vasile Dem. Zamfirescu, profesor universitar, filosof și cofondator al Editurii Trei, o premieră în România.

„Lansarea acestui volum înseamnă, în primul rând, faptul că psihanaliza din România s-a maturizat și poate să producă o astfel de carte care, de obicei, apare în culturile cu o psihanaliză matură. Prin metoda aplicată am încercat să sondăm inconștientul românilor. În cultura noastră, primul care a făcut acest lucru a fost Lucian Blaga în „Trilogia culturii”, o cercetare de inspirație jungiană combinată cu filosofia culturii, care încearcă să găsească tiparele noastre fundamentale. Ne-am propus să facem ceva asemănător, dar pe o scară mult mai largă”. 

În al doilea rând, volumul marchează prima colaborare editorială colectivă realizată de specialiști formați în psihanaliză. Este, în același timp, a doua apariție de acest tip în cultura română, în domeniul psihologiei, după Povestiri de psihoterapie românească. 19 cazuri inedite, publicată în urmă cu aproape un deceniu, care a reunit specialiști din orientări diferite.

Destinată atât profesioniștilor din domeniu, cât și publicului larg, cartea propune o lectură nouă a basmelor familiare. Analizele poveștilor explorează tendințe inconștiente, încercări lăuntrice, căutări ale sinelui, iubiri și rătăciri din lumile interioare populate de zâne și împărați. Ele aduc la lumină scenarii inconștiente legate de complexul matern, complexul Oedip și complexul fratern, atât în relațiile de iubire, cât și în zonele mai întunecate ale deficitului narcisic și urii de sine. Personajele basmelor românești prind viață în aceste eseuri ca niște ființe complexe, pline de contradicții și profunzimi umane, de la Făt-Frumos care nu mai este doar un erou ideal, ci un tânăr confruntat cu limitele dorinței și cu tranziția spre maturizare, până la personajele negative care dezvăluie părți din noi înșine: gelozia, fricile, iubirea, teama de pierdere sau dorința de putere. Prin identificarea cu aceste figuri, cititorul recunoaște propriile conflicte interioare și găsește, odată cu eroul, căi simbolice spre maturizare și integrare a sinelui matur.

Basmele iau astfel și forma unor prezentări de cazuri, iar protagoniștii se transformă în personaje reale, cu motivații inconștiente și cu aceleași provocări ale devenirii personale. „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, „Fata moșului cea cuminte”, „Boghelț”, „Neghiniță”, „Împăratul cel fără-de-lege”, „Sarea în bucate”, „Ileana Sîmziana”, „Găinăreasa”, „Zâna Apelor”, „Voinicul cel fără de tată”, „Prâslea cel voinic și merele de aur”, „Cele 12 fete de împărat și palatul fermecat”, „Călin nebunul”, „Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul” sau „Prâslea cel voinic și merele de aur” sunt nu doar unele dintre cele mai vechi și mai pline de înțelesuri basme din istoria noastră populară, dar fiecare deschide o fereastră către o temă profundă a experienței și fragilității umane.

În aceste pagini, basmele nu mai sunt doar povești frumoase din copilărie. Ele devin spații vii de întâlnire între lumea interioară și cea culturală, între visele noastre cele mai ascunse și memoria colectivă a poporului din care facem parte. Prin ochii psihanalizei, poveștile familiare prind o profunzime nouă și dezvăluie cum ne formăm identitatea, cum învățăm să iubim, să suferim, să luptăm și să ne vindecăm, adesea fără să conștientizăm aceste procese.

Însă, dincolo de vârsta la care alegem să ne întâlnim sau să ne reîntâlnim cu aceste figuri de basm, magia lui „A fost odată ca niciodată…” continuă să existe. O magie vie care ne însoțește discret, dar insistent, colorându-ne viața exact așa cum o făcea în serile fermecate ale copilăriei.

SIMONA REGHINTOVSCHI (coordonator) și-a obținut doctoratul în studii psihanalitice la Universitatea din Essex (Marea Britanie). Este psihanalist, membru titular al Societății Române de Psihanaliză, cofondator și vicepreședinte al Asociației Insight care promovează psihanaliza relațională. Este lector universitar la Universitatea Titu Maiorescu unde predă, printre altele, „Psihanaliza aplicată” și „Istoria teoriilor psihanalitice”.