CONAF cere un indicator public de punctualitate la plată pentru fiecare minister și fiecare primărie

La un an de la majorarea cotelor de TVA, încasările nete din TVA crescut cu 25%, iar volumul cifrei de afaceri din comerțul cu amănuntul scade a unsprezecea lună consecutivă

Pe 1 august s-a împlinit un an de când cota standard de TVA a urcat de la 19% la 21%, iar cotele reduse de 5% și 9% s-au comasat la 11%. Cota standard nu mai fusese schimbată din 2017. La un an distanță datele permit o primă evaluare a perioadei care a urmat acestei modificări.

Pe partea statului: veniturile din TVA au ajuns la 74,14 miliarde de lei în primul semestru din 2026, cu 25,1% peste aceeași perioadă din 2025.

Pe partea economiei: volumul cifrei de afaceri din comerțul cu amănuntul a înregistrat unsprezece luni consecutive de scădere. În primul semestru din 2026, contracția a fost de 5,7%, iar în iunie a ajuns la 7,3% față de aceeași lună din 2025, pe seria ajustată în funcție de numărul de zile lucrătoare și de sezonalitate. Iunie a marcat cea mai severă contracție din această secvență de unsprezece luni. Secvența a început în august 2025, luna în care au intrat în vigoare noile cote de TVA.

Companiile le-au aplicat din prima zi. Au refacturat, au regularizat contractele aflate în derulare, au recalculat prețurile. Legea nu prevedea o perioadă de tranziție.

Rezultatul bugetar se vede în execuția pe șase luni. Deficitul a coborât de la 3,64% la 2% din PIB, o reducere de 28,8 miliarde de lei. Reducerea deficitului a venit predominant din dinamica veniturilor: veniturile bugetului au crescut cu 10,3%, până la 342,52 miliarde de lei, iar cheltuielile cu 0,8%, până la 383,55 miliarde. În termeni nominali, veniturile au crescut cu aproximativ 32 de miliarde de lei, iar cheltuielile cu aproximativ 3 miliarde.

Cheltuielile au scăzut ca pondere în PIB, de la 19,85% la 18,66%, dar nu au scăzut în lei. Cheltuielile de personal s-au redus cu 3,3 miliarde; dobânzile au crescut cu 4,14 miliarde. PIB-ul s-a contractat cu 0,8% în primul semestru față de aceeași perioadă din 2025, pe seria brută.

CONAF are 15.000 de companii membre, cu peste 245.000 de angajați, susține consolidarea fiscală și nu solicită scutiri pentru niciun membru al său. Solicită un singur lucru: ca obligațiile de plată să funcționeze în ambele sensuri.

Pentru companiile care nu aplică sistemul TVA la încasare, exigibilitatea TVA poate interveni înainte ca factura să fie efectiv încasată. Dacă obligația fiscală nu este achitată la scadență, dobânzile și penalitățile se calculează începând cu ziua următoare. Când debitorul este o autoritate publică, Legea nr. 72/2013 recunoaște creditorului dreptul la dobândă penalizatoare. Diferența este că acest drept nu funcționează, în practică, printr-un mecanism automat și simetric celui aplicabil obligațiilor fiscale.

Nu are nici măsurătoare. Statul raportează plățile restante și arieratele, acestea din urmă fiind definite legal printr-o întârziere mai mare de 90 de zile. Ceea ce lipsește este un indicator public, standardizat și ușor comparabil, care să arate, pentru fiecare instituție, în câte zile își plătește efectiv facturile.

Iar unele datorii nu intră deloc în definiție. În sectorul energetic, volumul cererilor de decontare aflate în analiză a fost estimat la aproximativ 6 miliarde de lei, în timp ce bugetul pentru 2026 a prevăzut o alocare de 3,75 miliarde de lei pentru decontări.

Ce fac alte state europene

Italia aplică deja un mecanism de transparență a punctualității plăților publice. Administrațiile sunt obligate să publice un indicator privind timpii de plată: anual, în baza cadrului introdus în 2013, și trimestrial începând din 2015. Raportarea include și valoarea totală a datoriilor și numărul companiilor creditoare. În plus, administrațiile care depășesc termenele legale trebuie să indice măsurile adoptate sau planificate pentru corectarea întârzierilor.

Transparența permite compararea administrațiilor și urmărirea evoluției în timp. În cazul comunelor din Calabria, de exemplu, timpul mediu de plată a scăzut de la 84 de zile în 2019 la 61 de zile în 2022, potrivit unei analize a Corte dei conti pe baza datelor Ministerului italian al Economiei și Finanțelor.

România raportează deja către Eurostat stocul obligațiilor comerciale neachitate ale administrației publice. Pentru 2025, acesta a fost de 41,75 miliarde de lei, echivalentul a 2,2% din PIB. Dar această raportare arată dimensiunea stocului, nu punctualitatea plăților. Din cifra agregată nu rezultă cât din aceste obligații se află încă în termen și cât este întârziat, de cât timp așteaptă o firmă să își încaseze factura sau care instituție publică generează întârzierea. Iar pentru o firmă, tocmai timpul face diferența. O factură aflată în termen și una care a depășit termenul cu 60 de zile sunt, în statistică, obligații neachitate. În economia reală, efectele sunt radical diferite. Pentru o companie cu lichiditate limitată, statul nu întârzie doar o plată: o poate trimite în blocaj de lichiditate, obligând-o să finanțeze din propriile resurse sau din credit salariile, taxele și furnizorii până când își încasează banii. Exact aici este diferența dintre o raportare agregată și un indicator de punctualitate: prima arată cât există de plată; al doilea arată cine întârzie și cu cât.

CONAF solicită patru măsuri care nu presupun noi facilități fiscale sau scheme de ajutor pentru companii.

1. Ministerul Finanțelor să publice lunar cât datorează statul firmelor și de cât timp. Ministerul Finanțelor publică deja informații privind plățile restante și arieratele. CONAF solicită ca raportarea să permită identificarea, pentru fiecare instituție, a timpului efectiv de plată și compararea punctualității între autorități, după modelul indicatorilor utilizați în Italia.

Ce se schimbă: o primărie care ține facturile la 80 de zile devine vizibilă. Astăzi nu este. Iar un ordonator de credite care apare lună de lună în capul listei are un motiv să plătească pe care acum nu îl are. Firma care așteaptă banii poate arăta băncii, negru pe alb, de ce are gaură în cont.

2. În aceeași raportare să intre și banii din schemele de compensare. Sunt sume pe care statul le datorează pentru servicii deja prestate — de exemplu furnizorilor de energie, pentru diferența dintre prețul plafonat și cel real. Ele se decontează prin ANRE și prin ministerele de resort. CONAF solicită ca raportarea publică să includă distinct și obligațiile aferente schemelor de compensare, cu evidențierea cererilor validate, a celor aflate în verificare și a sumelor achitate.

Ce se schimbă: bugetul de anul viitor se construiește pe cifra reală, nu pe cea care încape în alocare. Astăzi se alocă 3,75 miliarde pentru o datorie de 6, iar diferența se rostogolește.

3. Statul să plătească penalități când întârzie, ca orice alt debitor. Dacă o firmă întârzie o zi la plata TVA, penalitățile se calculează automat. Legea nr. 72/2013 prevede deja dreptul creditorului la dobândă penalizatoare atunci când autoritatea contractantă întârzie plata. CONAF propune ca această dobândă să fie calculată și plătită din oficiu, fără ca furnizorul să fie obligat să inițieze demersuri pentru valorificarea unui drept deja prevăzut de lege. 

Ce se schimbă: întârzierea capătă un cost pentru cel care o produce. Un ordonator de credite care alege între a plăti o factură și a o amâna are, în sfârșit, un motiv aritmetic să o plătească.

4. Restituirile de TVA să fie menținute în același ritm, oricine guvernează. În primul semestru, statul a efectuat restituiri de TVA de aproximativ 18 miliarde de lei. Ritmul acesta a fost o decizie administrativă, nu o obligație legală, și poate fi încetinit fără să se schimbe nicio lege. CONAF cere ANAF să publice lunar termenul mediu de soluționare a cererilor de rambursare.

Ce se schimbă: o încetinire devine vizibilă în luna în care se produce, nu peste un an, când firmele au deja gaură în capitalul de lucru. Ministerul Finanțelor a prezentat aceste restituiri ca pe o măsură de sprijin direct, care ajută firmele să își plătească la rândul lor furnizorii. Evaluarea e corectă. Tocmai de aceea ritmul trebuie măsurat public.

Ce înseamnă asta pentru firme

Pentru facturile acceptate și obligațiile certe ale autorităților, problema nu mai este existența obligației de plată, ci momentul în care aceasta este achitată. Singura variabilă este ziua în care ies din trezorerie.

Pentru o firmă, diferența dintre ziua 30 și ziua 90 nu este o chestiune de contabilitate. Sunt două luni în care plătește salarii, furnizori și taxe din bani împrumutați, pe o marjă care nu acoperă costul împrumutului. La finalul anului, dobânda plătită băncii pentru banii pe care statul îi datora apare în bilanț ca pierdere a firmei, nu ca economie a statului. S-a mutat, nu a dispărut.

Iar întârzierea nu se oprește la prima firmă. Furnizorul neplătit amână la rândul lui, și mai departe. Un contract public întârziat cu trei luni întârzie și zece firme care nu au niciun raport cu statul.

Măsurile cerute schimbă trei lucruri simultan. Fac întârzierea vizibilă, deci comparabilă între instituții. Îi dau un cost, deci un motiv de a fi evitată. Și îi dau firmei un document cu care poate merge la bancă — pentru că un furnizor al statului care poate dovedi de cât timp așteaptă are un cost de finanțare diferit de unul care nu poate dovedi nimic.

Predictibilitatea plăților este una dintre formele de sprijin pentru mediul de afaceri care nu presupune bani publici. Nu compensează scăderea consumului și nu înlocuiește creșterea economică. Dar diferența dintre o firmă care traversează un an slab și una care nu îl traversează se decide, cel mai des, în trezorerie.

Unde apare, de fapt, ajustarea

Înainte să apară în bilanț. Bilanțul se închide o dată pe an și arată efectul după ce s-a produs.

Apare mai devreme, în lucruri care nu se raportează: în vânzarea mai mică la un preț mai mare, în salariile plătite din linia de credit în luna în care factura la primărie trece de 70 de zile, în furnizorul amânat cu o săptămână pentru ca luna să iasă, în utilajul care nu se mai cumpără.

Și în postul care nu se mai creează. Rata șomajului în rândul tinerilor de 15–24 de ani a ajuns la 28,8% în trimestrul I 2026, față de 24,6% în perioada comparabilă din 2025. Aproape trei din zece tineri activi care caută un loc de muncă nu îl găsesc. Pentru o firmă mică, ajustarea poate începe înaintea concedierilor, prin amânarea sau renunțarea la o nouă angajare. De aceea contracția lovește întâi pe cei care intră pe piața muncii.

Când aceste decizii ajung în statistici, ele au fost deja luate.

„Companiile s-au conformat din prima zi. Nu au cerut răgaz și nu l-au primit. Cerem statului să respecte legile pe care le-a votat. Un stat care își plătește la termen obligațiile certe susține lichiditatea economiei fără să creeze o nouă schemă de ajutor. Conformarea nu poate funcționa într-un singur sens,” declară Dr. ec. Cristina Chiriac, președintele CONAF.

Ținta de deficit pentru acest an rămâne 6,2% din PIB, în condițiile în care PIB-ul s-a contractat cu 0,8% în primul semestru față de perioada similară din 2025, pe seria brută. Măsurile care nu costă bugetul nimic devin relevante exact atunci când alternativa este un nou pachet fiscal.

CONAF rămâne disponibilă pentru dialog instituțional cu Parlamentul, Guvernul și Administrația Prezidențială.

Despre CONAF:

Confederaţia Naţională pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF) este cea mai relevantă confederație din România care militează pentru eficientizarea dialogului cu autoritățile, conlucrarea pentru elaborarea de politici publice care să conducă la creștere economică sustenabilă și sprijină antreprenorii, recunoscându-le meritele. CONAF reprezintă cea mai mare entitate de acest gen din România, o organizație care susține și promovează antreprenoriatul românesc, lucru fără precedent, care deschide orizonturi de colaborare și cooperare atât pe plan intern cât și internațional. CONAF a luat ființă̆ ca urmare a necesitații de a crea o cultură antreprenorială modernă, sustenabilă și echitabilă, nu numai pentru antreprenoriatul feminin, ci și pentru întregul mediu de business. CONAF are în componența sa 33 sucursale, 3 federații, 16 patronate, 55 asociații și 15.000 de companii, peste 245.000 de angajați.

CONAF organizează evenimente importante pentru societatea românească, centrate pe educație continuă, conștientizare și găsire de soluții pentru probleme și domenii de larg interes public. Dezvoltă și finalizează proiecte naționale cu un impact puternic, atât pentru societate, cât și pentru strategiile de dezvoltare ale autorităților centrale și locale. 

Printre proiectele CONAF, amintim „Pactul pentru Tineri”, „Maratonul pentru Educație Antreprenorială”, Forumul „De Vocație Antreprenoare”, Forumul „24 Trends for 2024”, SupraTAX,  „DigitalUP” „Pactul pentru Muncă” – în parteneriat cu FPPG, „Pactul pentru Educație Antreprenorială” , „Romanian Venture Forum” seria de dialoguri deschise, „Turismul Românesc: Între impas și oportunitate”, ce au generat pe lângă̆ ecourile în spațiul public, decizii legislative schimbări pozitive de mentalități. Sute de speakeri și mii de antreprenori au dezbătut în cele mai importante orașe românești, cele mai stringente probleme, în scopul găsirii soluțiilor optime și celor mai bune strategii de viitor.

CONSILIUL DIRECTOR CONAF: Cristina Chiriac, Dana Nuță, Nicoleta Munteanu, Marius Ghenea, Anca Damour, Tatian Diaconu, Hildegard Brandl, Daniela Marişcu, Gabriel Biriş, Dan Oros, Görkem Oran, Theodora Popa