VIDEO: Evadarea lenta-n Delta, o poveste despre un altfel de turism

0

 

“Evadarea lenta-n Delta” numarul unu a fost o experienta relaxanta si imprevizibila. Cu ajutorul GreenRomania si colegilor de la REPER21 am pus la punct un circuit bazat pe principiile “slow tourism”, cu destinatiile Tulcea, Sulina si alte cateva puncte din Delta Dunarii – Letea, CA Rosetti, Cardon si Golful Musura. Urmeaza evadarea numarul doi, intre 14 – 20 septembrie, pe care am denumit-o simplu “Harta si teritoriul”. De data aceasta vom explora teritoriile pe doua roti si cu harta in mana pentru a descoperi specificul architectural local.

evadare lenta in delta

“Delta la scara 1:1”, numele primei evadari, a insemnat inca o etapa de aprofundare a ceea ce cunosteam despre Dobrogea si Delta. Am avut nevoie de aparatul de fotografiat, camera de filmat si carnetul de notite.

Prima zi a inceput tarziu la Pensiunea Delta Dunarii unde ne-a prins ora amiezii cu povesti si intalniri cu oameni de-ai locului. A urmat un pranz delicios cu rasol de stiuca si somn, mujdei si un sprit de vin alb din podgoriile Niculitel.

Dupa masa, pe jumatate adormiti, am plecat intr-un traseu de recunoastere prin oras cu destinatia Monumentul Eroilor. Am facut turul lacului Ciuperca, in linie cu joggerii si bikerii care isi gasesc aici refugiu din agitatia orasului. Am fost atrasi de o cafenea–galerie, Casa Avramide – in trecut Muzeul “Delta Dunarii”, unde am vazut expozitia de fotografie “Tulcea Veche”. Ne-am potolit setea la terasa din curte. Ca intr-un circuit in care iti propui sa incetinesti, apar si momente neasteptate. Am amanat intr-atat vizita la Monument, incat am gasit portile inchise. Pe drumul de intoarcere ne-a atras atentia cupola albastra-aurie a Bisericii Rusesti la care am intarziat mai mult decat ne asteptam din cauza unei ploi torentiale de vara. Si se facu racoare!

A doua zi am fost matinali pentru ca la pranz sa prindem singurul vapor catre Sulina: catamaranul de ora 13:30. Ne-am gasit insa timp sa vizitam Acvariul. Intotdeauna e binevenita o prospectiva a ceea ce urmeaza sa experimentezi pentru prima data. Microdelta inghesuita intr-o cladire, denumita Acvariu, a fost perfecta pentru aprofundare si revelatie. Excursia cu catamaranul a ocupat cea mai mare parte a dupa-amiezii, insa am avut timp sa povestim, sa filmam, sa fotografiem, sa citim si sa ne hidratam cu bere rece.

In port ne-a intampinat capitanul Nemo, gazda noastra la Sulina. Ne-a zis ca avem timp doar despachetam la Casa Liviu Simioncencu pentru ca ne grabim sa prindem apusul de soare in Golful Musura si Farul Vechi. Incepeam prima noastra excursie cu barca.

Luni a fost mult-asteptata zi de plaja. Ne-am echipat fiecare cu o bicicleta reconditionata, inchiriata de la atelierul lui Liviu fotograful, cu care am batut drumurile pietruite dus-intors, in fiecare zi. Am marcat ziua cu demonstratii de inot, jocuri de volei, lecturi cat incape si plimbari de recunoastere prin imprejurimi. La un capat al plajei am descoperit un canal ingust care se varsa in mare, unde ne-am “imprietenit” cu un sarpe pitic si o meduza uriasa. Dupa-amiaza tarziu, grupul s-a intregit cu alti trei exploratori: Bogdan si prietenii lui francofoni Razmig si Jose. Pe seara am cinat impreuna la restaurantul Marea Neagra, unde ne-am facut poftele cu meniuri locale bine gatite din peste: storceag de somn, saramura de crap, plachie de salau si nelipsitul mujdei.

A sosit si ziua excursiei-apogeu din aceasta evadare. Dis-de-dimineata, condusi de capitanul Nemo, am pornit cu doua barci de mici dimensiuni in circuitul Cardon – CA Rosetti – Letea. Soarele racoros de dimineata si vantul din barca ne-au tinut loc de cafeaua matinala. La Cardon, ne asteptau doua MSV-uri reconditionate, cu care am mers intai in CA Rosetti si apoi spre padurea Letea. Ajungem la o zona cu liane impletite, asemanatoare cu vegetatia amazoniana, iar dupa un scurt traseu prin padure ne oprim la dunele de nisip care inconjurau zona. Inapoi in masinile de teren, mai mergem trei kilometrii si ajungem un stejar batran de peste 4 secole. Spectaculos este ca peisajul seamana cu cel de pe culmile multilor: paduri de stejari si conifere. Ne-am strepezit dintii cu niste mere padurete de pe traseu si am plecat infometati sa luam masa la o familie de pescari din CA Rosetti. Dupa cum era de asteptat, ni s-a oferit un meniu traditional din peste, rasol si plachie cu legume. Surpriza excursiei a fost o scurta oprire la Ghiolul Sarat, care s-a lasat cu scaldat si baie de namol. Din Cardon am facut cale-ntoarsa pe canale, iar de la soare si caldura ne-a rapus somnul.

Ziua de miercuri a inceput cu intentia unui picnic-cinematograf in aer liber. Insa din cauza soarelui puternic s-a transformat intr-o discutie despre arta rasfoind albumul cu opera artistului plastic Aurel Bulacu, care cu o seara inainte organizase un mini-vernisaj in atelierul lui Liviu Simioncencu. Planul pentru acea seara a fost sa mentinem o zi dedicata cinematografiei si am organizat o proiectie de scurt-metraje de animatie, pe faleza, la atelierul prietenului nostru Liviu.

Ziua de joi a debutat cu plaja, dimineata, si o plimbare inedita cu faetonul prietenei Laura, spre pranz. Laura se poate mandrii cu doi cai frumosi: Puiu si Harap. Dupa plimbare am luat masa la o terasa de pe plaja si credeti-ma, hamsiile nu au mers niciodata mai bine cu mamaliga si cartofi-pai. La amiaza, la initiativa capitanului Nemo, am facut o excursie la gura de varsare a bratului Sulina in Dunare, cu o oprire la asa-zisa “Insula a Fericirii” (denumire data de capitan insusi). Insula nou formata in jurul unei epave este un microunivers dens populat de pasari galagioase: pescarusi si randunici de mare, care pe aceasta limba de pamant isi fac cuiburile.

Ultima zi la Sulina a fost speciala. Am facut un tur pe biciclete pana la Uzina de Apa, primul reper al orasului cand sosesti cu vaporul. Am facut un prim popas la Cimitirul multicultural din Sulina vestit pentru “mormantul piratului”. Pe langa Tabara Sulina animata de grupuri de liceeni si Farul-Muzeu, care alta data delimita tarmul marii, am pedalat cu spor. Ajungem apoi pe faleza la Palatul Comisiei Europene a Deltei, un alt monument-istoric important pentru perioada cand Sulinei era denumita Porto Franco. In drum spre Uzina de Apa, am trecut pe langa fosta Fabrica de Conserve si usor-usor pe drumurile slab luminate ne-am intrecut pe langa gospodariile oamenilor cu vacile care se intorceau acasa. Drumul inapoi nu a fost nicidecum “slow”, pentru ca ne “orbise” intunericul si in acelasi timp ne astepta o petrecere in gradina lui Liviu, locul ideal unde sa ne luam “ramas bun” de la prietenii sulineni.

Sambata ne putem lauda cu o experienta cu adevarat matinala, din moment ce la ora sase si jumatate ne imbarcam pe nava Pasager, cu directia Tulcea. Drumul de aproape cinci ore a fost iesirea perfecta din starea de relaxare si visare pe care ni le-a oferit Sulina si Delta dimprejurul ei. Cu toate acestea, cu ceva muzica pe fundal – discul trupei Primal Scream si lecturile fiecaruia, calatoria a trecut rapid si ne-am trezit ca luam pranzul la Pensiunea Delta Dunarii pe faleza din Tulcea. Ne-am facut rezervare la mircobuzul catre Bucuresti si pe cat de lent se derulau lucrurile in evadare, pe atat de grabiti ne simteam acum.

http://www.youtube.com/watch?v=KYnnhdeIajY

www.greenromania.org

 

 

Facebook

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.

Comentează