Muzica. Multiculturalitate. Craiova.

2

(articol scris de *Mihail Muşat, septembrie 2009)

 

„E o seară liniştită de septembrie al cărei farmec este completat de parfumul florilor multicolore şi al ierbii proaspăt tunse. Ca un far, luna plină veghează asupra centrului Craiovei. Aici, un frumos peisaj cultural demn de orice capitală europeană.

În dreapta este clădirea Prefecturii, o clădire probabil din secolul al XIX-lea. În faţa, în spatele unui deosebit spectacol artezian, o altă clădire boemă în care se află diverse birouri ale Primăriei. Puţin mai în stânga, impunătoare, statuia lui Mihai Viteazul, iar în stânga ei Muzeul Olteniei. Completând această panoramă, Biserica Sfânta Treime (construită în secolul XVIII şi renovată de curând), iar lângă ea încă mai supravieţuiesc doi stâlpi de susţinere din zidul ce a împrejmuit prima construcţie a bisericii.

Este a treia seară în Craiova şi toate prejudecăţile ce mi-au fost prezentate înainte de venire sau chiar la venire, au fost încet-încet demontate de realitatea pe care am regăsit-o cu ochii mei. În prima seară aici am regăsit în poveştile unei tinere studente o oarecare tristeţe pentru ca oraşul Craiova este cumva uitat de lume şi că nu se întâmplă mai nimic interesant aici. Apoi, pentru că am ajuns aici invitat de cei de la S.P.E.R., am aflat, bineînţeles, şi despre prejudecăţile vis-a-vis de romi – discriminare, segregare, mafie şi clanuri, etc.

 

Acum să vă povestesc lumea pe care am regăsit-o eu aici; de fapt, o parte din ea pentru că am surprins atâtea lucruri frumoase. Nu ştiu dacă simţurile mele au un detector mai sensibil pentru pozitiv, însă mă bucur pentru ceea ce am trăit şi trăiesc în acest minunat oraş: Craiova.

 

Muzica.

În prima seara, la nici o oră de la sosirea mea în oraş, am ajuns la Biblioteca municipală. Aici tocmai urma să înceapă un concert de Jazz. Am rămas.

A fost unul dintre acele concerte pe care le voi ţine vii în sufletul meu multă vreme. Improvizaţia specifică Jazz-ului combinată cu talentul unui tânăr saxofonist (ce cânta în filarmonica din Beirut şi care acum era în vacanţă acasă) şi experienţa unui pianist, percuţionist, contrabasist şi chitarist, au dat naştere unui regal muzical.

În a doua seară, la întoarcerea către hotel, am surprins sfârşitul unui spectacol în aer liber de muzică şi dans popular românesc. Peste 20 de artişti în straie populare româneşti au adus un plus de culoare şi voie bună printr-o porţie de tradiţie românească chiar în mijlocul oraşului.

În a treia seară, chiar la noi la hotel, un taraf de patru romi, povestesc în acorduri muzicale despre cultura lor.

 

Multiculturalitate.

După cum bine se ştie, Craiova este un oraş cu o mare comunitate de romi. Nu ştiu câţi sunt în total, însă am fost în cel mai mare cartier de romi din România – Faţa Luncii – unde locuiesc aproximativ 15.000 de romi. Prezenţa acestei etnii în Craiova a generat multe controverse de-a lungul timpului, iar presa a profitat de ele. Astfel, acest oraş în timp a ajuns să fie perceput atât de locuitori cât şi de alţi oameni din ţară ca o pată neagră pe harta României.Nu ştiu unde se ascunde această „Craiova – pata neagră pe harta României”, însă eu nu am găsit-o. Poate se ascunde foarte bine.

craiovaÎn schimb, am regăsit romi şi români care lucrează cot la cot în armonie. Am regăsit chiar în centrul oraşului, la un superb spectacol artezian de muzică clasică, romi şi români unii alături de alţii. Copii de ambele etnii care dansau desculţi precum oamenii mari în discotecă. Părinţi şi adolescenţi mai albi sau mai coloraţi ce admirau spectacolul sau făceau poze sau se plimbau liniştiţi în acest frumos peisaj cultural de vară-toamnă.

 

Stând în mijlocului acestei pieţe centrale din Craiova, nu văd nici o diferenţă, din punct de vedere al convieţuirii între cele două etnii, între Grand Place din Bruxelles şi aspectul multicultural de aici. E drept, aici sunt două culturi majoritare şi poate unul-doi străini, însă sentimentul de armonie între culturi este acelaşi ca şi în Belgia.

 

Închei spunând: mă bucur că am ajuns să vizitez acest oraş plin de viaţă din România şi că am avut şansa să descopăr cât mai multe dintre aspectele evidente sau mai ascunse ale acestui oraş. Iar, pentru cei interesaţi să citească mai multe despre experienţa de aici, vă invit să mai citiţi „Intre traditii si civilizare” si „Lectii de viata”.

 

PS: Da, am scris articolul chiar în mijlocul oraşului, noaptea, în jur fiind craioveni (români şi romi).”

RomaniaPozitiva, 7 septembrie 2009

(foto Florin Ghinda, aprilie 2009, Craiova, piaţa centrală)


me8*Mihail Musat – După 8 ani de experienţe în ONG şi multinaţionale pe domeniul trainingului şi al managementului în IT s-a decis să se dedice întru totul viselor sale de a îi ajuta pe cei din jur. Face asta în prezent prin site-ul LumeBuna.ro, un proiect de coaching colectiv WhichWay.ro, cartea “Eu cine sunt?”, blogul personal şi activităţi de life-coaching cu tineri studenţi sau liceeni. Mai multe detalii despre el puteţi să aflaţi de aici.

 

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.