Umilirea în public nu face copiii mai cuminți

I s-a întâmplat probabil fiecăruia dintre noi să asiste – vrând-nevrând – la scene în care un părinte furios îşi “educă” copilul în public, cu ţipete, jigniri şi lovituri. Mulţi dintre noi ramânem indiferenţi în faţa acestor violenţe, pe alţii ne revoltă,  puţini intervenim în ceea ce considerăm a fi “probleme de famile”. Dar oare care sunt efectele pe care le are această umilire publică asupra copilului expus la o violenţă deloc educativă?

Umilirea – lovirea copilului în public, pe stradă, în faţa altor persoane sau în faţa clasei – afectează imaginea de sine a copilului, îl învaţă că nu are valoare pentru adult.

Unii părinţi văd în acest gest o rezolvare rapidă, urmărind să-l facă pe copil să se simtă vinovat şi să înceteze manifestarea unui anumit comportament. Chiar dacă în unele cazuri se obţine un rezultat imediat, efectele pe termen lung sunt dăunătoare pentru copil, întrucât el nu are maturitatea emoţională de a procesa ruşinea şi umilirea.

Lovirea copilului îl va face pe acesta să se teamă de adult şi să ascundă anumite comportamente, în loc să aibă încredere în părinte şi să înveţe comportamentele adecvate.

Lovirea copilului nu este pentru el lecţia corectă întrucât îi arată că lovirea este un mod de a rezolva probleme.

Cum se simt copiii umiliţi?

Copiii umiliți se simt expuşi, ca şi cum ceva nu este în regulă cu ei, atacaţi, ca şi cum toată lumea ar fi împotriva lor şi atât de ruşinaţi încât ar dori să dispară.

A umili înseamnă a viola graniţele cuiva. Când greşim cu ceva şi realizăm asta, avem nevoie de timp şi spaţiu ca să admitem că am greşit, să înţelegem ce putem învăţa din asta şi să mergem mai departe. Atunci când un copil este umilit, el nu are acest timp şi spaţiu, iar când acest lucru se întâmplă în public rezultatul asupra copilului va fi ostilitatea şi chiar frica faţă de ceilalţi.

Cine umileşte?

Părinţii care se simt ruşinaţi de comportamentul copiilor însă nu se gândesc la dezvoltarea copilului. Ei se gândesc mai mult la ce impresie face un copil care se comportă neadecvat în public şi la faptul ca vor fi judecaţi de “proastă educare”.

Părinţii sau educatorii violenţi, care umilesc în mod repetat copiii:

– nu pot empatiza, nu pot simţi durerea pe care umilirea o cauzează;

– nu îşi pot stăpâni furia; ei folosesc umilirea pentru a-şi face viaţa mai uşoară şi pentru a se simţi puternici; umilesc copilul, acesta se supune, conflictul e rezolvat, iar ei se simt eliberaţi de furie.

Chiar şi observarea unui copil care este umilit este o experienţă dureroasă. Deseori părinţii sau profesorii fac asta în prezenţa altor copii pentru a se folosi de “puterea exemplului”. Ceilalţi copii care observă pot suferi aceleaşi consecinţe ca şi copilul în cauză: neîncredere, ostilitate faţă de ceilalţi, anxietate, depresie, deoarece ştiu că pot fi în această situaţie oricând.

Sfatul specialistului

Pentru copii astfel de pedepse sunt prea dure şi depăşesc capacitatea lor de apărare.

A învăţa copilul ce înseamnă ruşinea atunci când face ceva greşit este un aspect important în deprinderea auto-controlului însă a impune ruşinea îl face pe acesta să se simtă revoltat, indignat, temător sau agresiv.

Respectaţi-vă copilul – respectaţi corpul lui, mintea lui şi sentimentele lui şi nu subestimaţi niciodată pericolul de a răni grav un copil atunci când îl umiliţi.

Andreea Biji, psiholog Salvaţi Copiii

Acest material de informare face parte din campania de educare și de sensibilizare pentru a combate violenţa la adresa copiilor, derulată de organizația Salvați Copiii, în perioada septembrie 2011-decembrie 2011,  și este pus la dispoziția presei pentru a fi utilizat.

Campania se intitulează ”Ascultă-i sufletul” și își propune să atragă atenţia asupra nevoilor emoţionale și psihice ale copiilor, precum și asupra efectelor negative pe care le au disciplinarea prin bătaie,  umilinţa și  neglijenţa în ceea ce privește dezvoltarea psihică și afectivă a acestora și modul în care se formează și se va comporta viitorul adult. De asemenea, ea își propune să ofere adulților metode alternative și sprijin de specialitate pentru creșterea copiilor într-un mod pozitiv. Experţii Salvati Copiii stau la dispozitia presei pentru a răspunde la întrebări și pentru a da informaţii.

Salvaţi Copiii a dezvoltat în cinci orașe din ţară (București, Timișoara, Iași, Suceava, Târgu Mureș)  Centre de Consiliere pentru Părinţi, unde sunt oferite servicii de educare și consiliere pentru părinţi și copii și servicii de formare pentru profesioniștii care interacţionează cu copii. La București, Salvaţi Copiii a înfiinţat de asemenea Centrul de Educaţie Emoţională și Comportamentală pentru Copii, unde oferă servicii de evaluare clinică, consiliere și psihoterapie pentru copii și adolescenţi.