ULTRA-ALERGĂTOARELE – GABRIELA NIȚULESCU: „În fiecare weekend eram la munte și acest lucru a avut un impact major pentru mine”

0

Despre ultra-alergatoare II
Episodul 5 – GABRIELA NITULESCU, 29 de ani

Prin anii ’70-’80, ultrarunning-ul cunoaste o popularitate crescuta in randurile atletilor din toata lumea. Apoi, trece printr-o perioada de stagnare pana acum cativa ani cand devine unul dintre sporturile in ascensiune.
Daca ar fi sa vin cu o explicatie, aceasta ar fi ca majoritatea initiatilor sunt atrasi de provocarile pe care le lanseaza acest sport impreuna cu extremele sale. Traim intr-o lume aflata in continua schimbare, in care aceasta face parte din constanta vietii de zi cu zi. Ultrarunning-ul isi rezerva recompensele pentru cei care au radbarea sa lucreze cu obiective pe termen lung si sunt dispusi sa tina pasul cu transformarile prin care vor trece.
Am fost intrebata, de curand, de ce sunt pasionata de ultrarunning, daca nu cumva caut durerea din spatele sau (as zice chiar din esenta sa) si daca e necesara in vreun fel?

Raspunsul meu, deloc vag, nu m-a suprins, desi nu mi-am mai pus intrebari de genul: „Nu stiu daca este necesara. Dar daca ar fi fost sa practic skydiving sau orice alt tip de sport extrem, care sa-mi solicite mintea si sa ma atraga afara, constant, din zona mea de confort, tot in felul acesta, l-as fi explorat. Durerea este inevitabila, atunci cand spiritul de aventura te invinge, cand stii ca nu mai poti sa dai inapoi, deoarece esti manat in permanenta de el.”

Pe parcursul realizarii acestui material, imi pierdusem de cateva ori „sirul gandurilor”, pentru ca aveam sa cunosc experiente extraordinare de initiere in ultrarunning si pe care nu aveam cum sa le redau altfel, decat in felul acesta. Am revenit insa, acolo de unde pornisem si anume din dorinta de a promova practicarea acestui sport, inspirata fiind sa expun cat mai multe astfel de experiente.
Intrebarile au ramas aceleasi. Cum au inceput sa alerge? Ce le-a determinat sa parcurga aceste distante?
Afla din interviurile ultra-alergatoarelor, care au initiat propriul lor drum de autocunoastere prin sport, dar si de doza lor de ambitie, curaj si pasiune.

Adriana Istrate, Diana Amza, Elena Fodor, Florina Florian, Gabriela Nitulescu, Ioana Molnar Diaconu, Liliana-Maria Danci, Liana Buzea, Mihaela Ionela Puiu, Monalisa Puruhunciuc, Maria Rus, Oana Solomon, Oana Serban.

Autor invitat: Ana Baran

11
Foto: Fisheye.ro
Care este cea mai lunga distanta parcursa de tine pana acum?

Cea mai lunga distanta parcursa a fost la „Marathon 7500 ” tura lunga (90 km cu o diferenta de nivel pozitiva de aprox. 7500m). Pentru cei care nu cunost acest concurs: are loc in Masivul Bucegi, este un concurs pe echipe de 2 persoane si acopera mai toate traseele, in special cele mai umblate. In acest concurs ai placerea sa urci pe Varful Omu de 3 ori in aceeasi zi :). In toti cei 4 ani in care am participat la acest concurs am fost cu Alex Nitulescu (sotul meu).

De cand ai inceput sa alergi si cum ai facut trecerea la distante lungi?

La „Maratonul 7500″ am alergat pentru prima data intr-o competitie si a fost motivul pentru care m-am indragostit de acest sport: alergarea montana. Acest lucru s-a intamplat in 2011. Pana la 7500 am mers pe munte in pas de plimbare insa, dupa pe am participat la maraton – tura scurta (de 45 km) am descoperit o noua modalitate de a vizita muntii: in pas de alergare, si mi s-a parut fascinant ca se poate :)). Dupa 7500 au urmat alte curse mai scurte, de semimaraton si de maraton, aproape toate pe munte (am doua participari la Semimaratonul International Bucuresti).
In cazul meu, nu a existat o tranzitie anume deoarece am inceput viata de alergatoare la un concurs de 45 de km 🙂 si mereu am visat sa particip la tura lunga (cea de 90km). Insa, pentru a prinde curaj si experienta am participat la cat mai multe concursuri montate. Cand m-am simtit pregatita sa infrunt monstrul (cei 90 km in cadrul sectiunii Elita de la Marathon 7500) am participat in 2013. A fost cea mai mare realizare a mea sa trec acea linie de Finish. Este o adevarata experienta sa termini un astfel de concurs. In 2014 am reusit performanta sa terminam pe locul 3 la categoria Mixt – Elita , in conditiile in care, din cauza vremii concursul a fost oprit si, in cazul nostru, dupa a doua urcare pe Varful Omu.

Cum te antrenezi si care este motto-ul tau in viata sportiva?

Din pacate, nu am urmat niciodata un plan de antrenament. Am incercat de mai multe ori sa ma organizez, sa-mi stabilesc niste target-uri, insa dupa o luna-doua renuntam. Insa, viata mea s-a schimbat din momentul in care am inceput de alergat: am avut grija ce mananc, cat dorm si am avut mai multa grija de sanatatea mea, insa cel mai important a fost antrenamentul efectiv pe munte (plus 2-3 antrenamente in oras, in timpul saptamanii). In fiecare weekend eram la munte si acest lucru a avut un impact major pentru mine.

Nu consider ca am o viata de sportiva. Tot ce vreau sa fac de acum inainte este sa pot alerga in voie pe toate cararile de munte care imi ies in cale. Sunt foarte multe lucruri de vazut, foarte multe experiente de trait in viata. Lumea este foarte mare si plina de munti minunati, numai buni de alergat :).

Ce cursa ai planificata pe viitor?

Deoarece ma aflu intr-o pauza prelungita, intoarcerea mea la viata competitionala o sa mai dureze. Insa visez cu ochi deschisi ca intr-o zi o sa particip la UTMB. Sper sa nu ramana numai un vis. 🙂

Autor invitat: Ana Baran

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.

Comentează