ULTRA-ALERGĂTOARELE – FLORINA FLORIAN: „și motto-ul cel scurt: Respiră!”

0

Despre ultra-alergatoare II
Episodul 4 – FLORINA FLORIAN, 32 de ani

Autor invitat: Ana Baran

Prin anii ’70-’80, ultrarunning-ul cunoaste o popularitate crescuta in randurile atletilor din toata lumea. Apoi, trece printr-o perioada de stagnare pana acum cativa ani cand devine unul dintre sporturile in ascensiune.
Daca ar fi sa vin cu o explicatie, aceasta ar fi ca majoritatea initiatilor sunt atrasi de provocarile pe care le lanseaza acest sport impreuna cu extremele sale. Traim intr-o lume aflata in continua schimbare, in care aceasta face parte din constanta vietii de zi cu zi. Ultrarunning-ul isi rezerva recompensele pentru cei care au radbarea sa lucreze cu obiective pe termen lung si sunt dispusi sa tina pasul cu transformarile prin care vor trece.
Am fost intrebata, de curand, de ce sunt pasionata de ultrarunning, daca nu cumva caut durerea din spatele sau (as zice chiar din esenta sa) si daca e necesara in vreun fel?

Raspunsul meu, deloc vag, nu m-a suprins, desi nu mi-am mai pus intrebari de genul: „Nu stiu daca este necesara. Dar daca ar fi fost sa practic skydiving sau orice alt tip de sport extrem, care sa-mi solicite mintea si sa ma atraga afara, constant, din zona mea de confort, tot in felul acesta, l-as fi explorat. Durerea este inevitabila, atunci cand spiritul de aventura te invinge, cand stii ca nu mai poti sa dai inapoi, deoarece esti manat in permanenta de el.”

Pe parcursul realizarii acestui material, imi pierdusem de cateva ori „sirul gandurilor”, pentru ca aveam sa cunosc experiente extraordinare de initiere in ultrarunning si pe care nu aveam cum sa le redau altfel, decat in felul acesta. Am revenit insa, acolo de unde pornisem si anume din dorinta de a promova practicarea acestui sport, inspirata fiind sa expun cat mai multe astfel de experiente.

Intrebarile au ramas aceleasi. Cum au inceput sa alerge? Ce le-a determinat sa parcurga aceste distante?
Afla din interviurile ultra-alergatoarelor, care au initiat propriul lor drum de autocunoastere prin sport, dar si de doza lor de ambitie, curaj si pasiune.

Adriana Istrate, Diana Amza, Elena Fodor, Florina Florian, Gabriela Nitulescu, Ioana Molnar Diaconu, Liliana-Maria Danci, Liana Buzea, Mihaela Ionela Puiu, Monalisa Puruhunciuc, Maria Rus, Oana Solomon, Oana Serban.

Autor invitat: Ana Baran

florea
Foto: Dan Tautan
Care este cea mai lunga distanta parcursa de tine pana acum?

Cel mai mult am parcurs 45 km in cadrul concursului Marathon7500 din 2012. Nu aveam antrenament si a fost un efort herculean din partea mea. Faptul ca este un concurs pe echipe a ajutat, fiind sustinuta moral de partenerul meu.
De cand ai inceput sa alergi si cum ai facut trecerea la distante lungi?

Am inceput sa alerg in aprilie 2012, in prima zi de Pasti, fix 10 km, un fel de brigada antidrob si sedentarism de sarbatori. Partenerul meu (de viata si de echipa la 7500) a venit cu ideea de a ne inscrie la un concurs pentru a pastra motivatia in alergarile noastre si a avea un scop. Un pic de google si a reiesit ca in aria noastra de acoperire urma sa fie un concurs in iulie (aveam 2,5 luni de antrenament, era perfect) in persoana lui Maraton Apuseni-semimaraton, evident. Nu aveam un plan de antrenament (nu ca as avea unul tare bine pus la punct acum), alergam intre 5-10 km la fiecare alergare si credeam ca daca alerg mai mult e antrenamentul mai prolific. Intre timp a venit concursul, a fost greu evident, cand venea cate un punct de hidratare ma opream si stateam cate 5 minute, zici ca eram la bufet suedez, floricele pe traseu, miros de aer de munte, toata lumea fericita. M-am clasat undeva pe la mijlocul clasamentului si am fost maxim de mandra de mine, asadar ca raspuns normal la ceea ce simteam am cautat urmatorul concurs pe calendar si el era 7500 proba Hobby, de 45 km. Hobby?! Greseala. Cine alearga de ceva vreme stie la ce ma refer. Dupa cum se poate ghici am mers si la asta, cu 3 luni de alergat in picioare. A fost poate cea mai dura lectie pe care am invatat-o, am vrut sa abandonez cu 500 m inainte de final, informatia (adevarata) ca trecuse ursul pe acolo (eu sunt fata de la ses, ursul ma emotioneaza) mi-a dat un imbold si am terminat cursa. Si cred ca pentru mine acela a fost un moment de mari descoperiri si de calire, fara acea experienta nu stiu daca azi as mai alerga montan.

Cum te antrenezi si care este motto-ul tau in viata sportiva?

Alerg de 3 ori pe saptamana: ziua de „dealuri”, intervalele si alergarea lunga din weekend. De vreo 6 luni merg si la Power Yoga de 2 ori/saptamana si observ ca e de mare ajutor. Alerg cam putin, dar cam atat imi permite timpul, deocamdata. Constientizarea acestui aspect sper sa aduca schimbari in viitor. Motto-ul meu? Cel lung: cred in cultivarea unei intentii pozitive care sa ma ghideze in tot ceea ce fac, imi place sa ascult mesajele pe care mi le transmit corpul si psihicul, sa ma lupt cu mine si sa invat lucruri noi in fiecare zi, sunt adepta balantei echilibrate si daca anul trecut de exemplu am luat-o mai incet am zis sa apas pedala anul asta sa vad ce iese, cum ma simt si cum rezolv situatiile neprevazute sau neplacute. Nu stiu daca are legatura cu un motto sau nu, dar cred tare ca si o dieta echilibrata si personalizata are un cuvant de spus in performantele sportive ale oricui. La mine asa este! Si motto-ul cel scurt: Respira!

Ce cursa ai planificata pe viitor?

Mi-am stabilit pentru 2015 trei provocari: am inceput anul in forta cu provocarea de a participa la toate(inafara de una) cursele de vertical care au fost organizate (Borsa Night Run, Parangul Night Challenge, VladeasaXTrail si Postavaru Night Run). Ultimele doua au fost in aceeasi zi prima a avut startul la 10 dimineata iar Postavaru la 19.30-asta a fost un tur de forta, literalmente am ajuns din Cluj in Poiana Prasov cu 10 minute inainte de start). La Mountain Assault n-am ajuns, era in aceeasi seara cu Parangul, mi-a parut rau dar asa s-a nimerit anul acesta. Am trecut cu bine obstacolul si acum doresc sa alerg probele de maraton la Brasov Marathon, la Ecomarathon, la Maraton Apuseni si proba Hobby de la 7500. Daca ies cu bine din afacerea asta, am in plan sa particip in august la proba de ultramaraton de la VMT (ViaMariaTheresia) – 80 km in Muntii Calimani. Si mai vedem pe parcurs.

Autor invitat: Ana Baran

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.

Comentează