ULTRA-ALERGĂTOARELE – Liana Buzea: „Nu mă antrenez. Pur și simplu alerg când am nevoie”

0

Despre ultra-alergatoare II
Episodul 8 – LIANA BUZEA, 32 de ani

Prin anii ’70-’80, ultrarunning-ul cunoaste o popularitate crescuta in randurile atletilor din toata lumea. Apoi, trece printr-o perioada de stagnare pana acum cativa ani cand devine unul dintre sporturile in ascensiune.
Daca ar fi sa vin cu o explicatie, aceasta ar fi ca majoritatea initiatilor sunt atrasi de provocarile pe care le lanseaza acest sport impreuna cu extremele sale. Traim intr-o lume aflata in continua schimbare, in care aceasta face parte din constanta vietii de zi cu zi. Ultrarunning-ul isi rezerva recompensele pentru cei care au radbarea sa lucreze cu obiective pe termen lung si sunt dispusi sa tina pasul cu transformarile prin care vor trece.

Am fost intrebata, de curand, de ce sunt pasionata de ultrarunning, daca nu cumva caut durerea din spatele sau (as zice chiar din esenta sa) si daca e necesara in vreun fel?

Raspunsul meu, deloc vag, nu m-a suprins, desi nu mi-am mai pus intrebari de genul: „Nu stiu daca este necesara. Dar daca ar fi fost sa practic skydiving sau orice alt tip de sport extrem, care sa-mi solicite mintea si sa ma atraga afara, constant, din zona mea de confort, tot in felul acesta, l-as fi explorat. Durerea este inevitabila, atunci cand spiritul de aventura te invinge, cand stii ca nu mai poti sa dai inapoi, deoarece esti manat in permanenta de el.”

Pe parcursul realizarii acestui material, imi pierdusem de cateva ori „sirul gandurilor”, pentru ca aveam sa cunosc experiente extraordinare de initiere in ultrarunning si pe care nu aveam cum sa le redau altfel, decat in felul acesta. Am revenit insa, acolo de unde pornisem si anume din dorinta de a promova practicarea acestui sport, inspirata fiind sa expun cat mai multe astfel de experiente.

Intrebarile au ramas aceleasi. Cum au inceput sa alerge? Ce le-a determinat sa parcurga aceste distante?
Afla din interviurile ultra-alergatoarelor, care au initiat propriul lor drum de autocunoastere prin sport, dar si de doza lor de ambitie, curaj si pasiune.

Adriana Istrate, Diana Amza, Elena Fodor, Florina Florian, Gabriela Nitulescu, Ioana Molnar Diaconu, Liliana-Maria Danci, Liana Buzea, Mihaela Ionela Puiu, Monalisa Puruhunciuc, Maria Rus, Oana Solomon, Oana Serban.

Autor invitat: Ana Baran

LIANA BUZEA, 32 de ani

LIANA BUZEA

Foto: Radu Cristi

Care este cea mai lunga distanta parcursa de tine pana acum?

Într-o singură alergare 64 km (Transmaratonul din 2014). Distanța alergărilor cumulate, răsfirate pe parcursul unei luni jumătate, a fost 204 km.

De cand ai inceput sa alergi si cum ai facut trecerea la distante lungi?

De când aveam 14 ani. Pe atunci am intrat într-o perioadă cu o mulțime de complexe și supărări. Am început să alerg în parcul de lângă blocul meu, singură, fără să îmi spună cineva. Știam că aveam „talent” căci pe când aveam 10 ani, m-a luat o vecină de bloc mai mare decât mine, la o alergare pe plajă. Am rezistat cât a rezistat și ea. Apoi, câteva luni mai trâziu, aceeași vecină de bloc, m-a luat și la o drumeție pe munte de vreo 7 ore. Am ținut și atunci pasul cu ea. Dar pe la 10 sau 11 ani nu căutam să fac o practică sau un obicei din asta. Abia când aveam 14 ani am pornit o practică. Și nici atunci nu eram chitită să mă țin permanent.

Atunci voiam doar să nu fac febră musculară la ora de karate la care urma să merg. Nu am rămas la karate, dar m-am ținut de alergare. Pur și simplu fiindcă îmi plăcea și fiindcă mă ajuta să mă descarc de supărare. Cert este că nu alergam cu obiective, alergam fix cât simțeam, de aceea nici nu mi-am pus vreodata întrebarea: cât puteam să alerg? Abia 18 ani mai târziu, mi-am pus prima oară întrebarea asta, când auzisem de semimaratonul de pe Transfăgărășan. Nu știam inițial dcă aveam să rezist 21 de kilometric Începând antrenamente, în o lună și jumătate am ajuns la a rezista 64 km. Așa ceva cu siguranță nu vine peste noapte, dar mi-a fost clar că nu mă cunoșteam. Și că nici nu-mi făcusem cinste până atunci, din multe puncte de vedere. M-am îndoit multă vreme de mine, ca om, ca femeie. Credeam că nu eram capabilă. Și când colo…

Cum te antrenezi si care este motto-ul tau in viata sportiva?

Nu mă antrenez. Pur și simplu alerg când am nevoie. Sau fac exerciții cardio. Ori sunt foarte supărată, ori am mâncat prea mult, ori am pur și simplu chef să alerg, ori am multe gânduri și mă ajută să scap de ele… Alergarea mea are ca scop liniștea sufletească. Nu e o coincidență că în 2014 am alergat atât de mult. De regulă fac între 7 și 12 km. Uneori poate 16 sau 17 km. Dar ca să ajung la 64 km… a fost într-adevăr un întreg context. Adică o supărare pe măsură. Cum mi-a spus cineva la un moment dat: „Ai avut tu ceva de rezolvat atunci…”

Ce cursa ai planificata pe viitor?

Nici una. Nu sunt o atletă. Și nu alerg cu obiective. Alerg fiindcă simt nevoia sau chemarea să fac asta. Chiar ajunsesem la concluzia că mă plictisisem de alergat. Până am început să pun pe mine kilograme 🙂 și să mă simt puțin mai grea decât de obicei. Și atunci am reluat alergările. Mă plac în formă subțire, agilă, sprintenă. Alerg uneori și din motive din acestea. Dar nu am un obiectiv de competiție. Pentru mine alergarea este un proces intern de fapt. De aceea nu prea am participat pe la competiții și nici nu cred că mă voi duce prea des. Alergarea este intima pentru mine. Dacă o mai împart cu câte cineva, deși poate părea ceva natural pentru majoritatea oamenilor, pentru mine cel mai probabil este o persoană specială. Deși nu spun niciodată lucrul acesta celor cu care alerg din când în când. Merg pe principiul că unele lucruri se fac sau se simt, nu se spun.

Autor invitat: Ana Baran

Despre autor

avatar

Bun venit pe platforma de informație și educație pozitivă, RomâniaPozitivă.ro! Avem pentru tine peste 20 000 de exemple de Bine despre România de la peste 20 de autori și colaboratori încă din 2006. La acest cont de autor o să publicăm articole, comunicate de presă, opinii și imagini pe care le primim de la colaboratori și parteneri, dar selectăm acele informații care se potrivesc cu ceea ce dorim să promovăm pe platforma noastră. 10 ani De Bine despre România.

Comentează