Sătucul cu 12 case din inimă

2

 autor text: Anca Nistor, invitată la rubrica Dreptul la Cuvânt

Anca Nistor 2Eu, Anca Nistor, olăreasă ucenică la Nistora Ceramics, sunt o țărancă de pe câmpia Murășului. Tata la fel și tatăl lui la fel și tații bunicilor lor, la fel. Drept e că tata și cu mine suntem țărani fără sat, dar tot țărani se cheamă că suntem. Că țăranul, tot țăran – chiar și francofon și umblat prin lume. Dacă ai un sat în inimă, ești țăran, eu așa zic.

Părinții mei, Simona și Valer

Parintii mei - Simona si Valer PolÎn plus de asta, se spune că fiecare familie are un “gardian” al istoriei familiei, unul care are o aplecare înnăscută pentru poveștile neamului lui, pe care le caută cu sete și le spune mai departe cu poftă. Simte și un rost de neclintit în a le și scrie, pentru a da poveștilor un trai mai lung decât rândul de zile al bătrânilor din istoriile de familie. Și iaca așa s-a potrivit că tatăl meu, Valer Pol, e “gardianul” poveștilor familiei noastre de țărani de pe câmpia Murășului.

De ani de zile lucrează la arborele încrengat al neamului extins, cu vreo câteva sute de ramuri.  E un dinam: întreabă, scrie, notează, răsfoiește arhive de familie și vrafuri de anuare de botez ale bisericilor din zonă, înscrisuri vechi de la Arhivele Naționale și liste de emigranți pe Ellis Island, poarta de intrare spre Lumea Nouă. Tot tata meu e cel care a adunat familia extinsă, an de an, sub nucul rămas (doar el) în valea cu soare și arțari unde își aveau casa ăi bătrâni ai noștri.

Bun. Și acuma tata scrie o carte despre toate astea, despre neamul Pol, al Știucanului adică, din Lefaia Mureșului! Cu istorii, cu graiuri, cu înțelesuri și neînțelesuri, cu tăt ce trebe. O carte-carte adevărată, de tipografie, strânsă între coperte mândre de carton țeapăn. O vrea faină de tot, ca de pus pe raftul ăl bun.

Și pentru că e muncă de familie, îl ajut și eu cu munca mea de ucenică lutăreasă: am rânduit și am pus în prăvălia mea virtuală câteva duzini de căsuțe mititele, făcute cu migală, una după alta, niciuna la fel cu alta, că nici oamenii nu-s doi la fel. Le vând iac-așa, câte douăsprezece. Câte o uliță, cum ar veni.

Casute Nistora CeramicsȚăran născut sau făcut, știu sigur că fiecare om de pe lumea asta are în inimă un sat, un anume sat. Eu vă poftesc să vi-l amintiți și să îi zâmbiți, ca să vi se facă cald pe dinăuntru – și să susțineți nașterea unei cărți faine de tot, cumpărând căsuțe ca cele de mai jos, căci toate fondurile rezultate din vânzarea căsuțelor vor fi direcționate către o editare, grafică și tipărire de calitate, așa cum visează tatăl meu, țăran de pe câmpia Murășului, ca și mine.

Cum arată satul tău, ăla din inimă?

Anca Nistor, ucenică lutăreasă la Nistora Ceramics, țărancă de pe câmpia Murășului

Anca Nistor 1

©Nistora Ceramics

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.

2 comentarii

  1. avatar

    Am citit postarea d-voastra, Anca Nistor, si mi-a placut scriitura despre visul tatalui de a scrie o carte despre neamul Pol (arbore genealogic). Felicitari! Minunata aura in care va vedeti invaluit pe tata. Iertati-ma daca va intreb: tatal dumneavoastra nu este cumva VALER POL, absolvent candva (1971) al unei scoli din Bucuresti? Posibil sa fi absolvit si alte studii dupa aceea. As vrea sa va rog sa-mi raspundeti. Daca ,,da”, ar fi o mare bucurie pentru mine sa… dau de urma macar unui fost coleg de grupa. Eu sunt tot ardeleanca, parafrazandu-va, o taranca din Bistrita, cu numele Pop inainte de casatorie, Ujica prin casatoria mea cu Ujica Ioan din Pietris-Deda, un taran si el.
    Succes si sa va bucurati de tot ceea ce faceti frumos, trainic si de buna pomenire!
    Cu stima, Maria Pop Ujica (adresa e-mail: mariapopujica@yahoo.com)

Comentează