ULTRA-ALERGĂTOARELE: ROSE-MARIE ITU: “It never gets easier, but you get better”

0

Despre ultra-alergatoare

“For me, the greatest obstacles are never on the ice itself. That’s the area I excel in. That’s where my passion is. I think we all strive to push ourselves, to overcome our struggles. And when we do, we get to know ourselves better.”

Ann Bancroft

Autor invitat: Ana Baran

In luna decembrie, 2013 citeam cartea scrisa de Dean Karnazes, intitulata “Ultramaratonistul, Confesiunile unui alergator de noapte” si dupa care, am inceput sa ma intreb daca si eu voi ajunge sa fac astfel de distante.

Pe atunci, parea un obiectiv greu de atins, insa in timp am inceput sa ma motivez ca sa pot parcurge distante atat de mari. Desi, inca nu ma acomodasem in totalitate cu ideea, cu ajutorul antrenamentelor si autodisciplinei, incepusem sa observ schimbarile prin care trecea organismul meu, pe care la momentul respectiv, le vedeam ca si “dramatice”: pierderea rapida din greutate, accidentarile, binecunoscutul “wall” etc.

Asta a fost o lectie pe care am invatat-o, insa ceea ce m-a motivat in continuare, si m-a ajutat sa trec peste perioadele de recuperare pe care le-am intampinat, a fost nevoia de a ma autodepasi.

Toate experientele mele, m-au impins sa caut sa inteleg cum se descurca si celelalte ultramaratoniste. Cautand informatiile respective si nereusind sa gasesc ceea ce cautam, mi-a venit ideea sa scriu un articol pe aceasta tema.

Impreuna cu Adina Savu, am realizat acest articol, adresandu-le un set de intrebari ultramaratonistelor cu experienta, cat si celor care se afla la inceput de drum in ideea de a impartasi cu noi o parte din experienta lor.

Lista este in ordine alfabetica, intrucat articolul are scop de informare, si nu de clasificare. Totodata, am dorit sa scoatem in evidenta, motivatia ultraalergatoarelor de a parcurge astfel de distante, cum a avut loc trecerea pe distante lungi si care este planul lor de antrenament.

 

Alexandru Mariana, Cornici Dan-Renate, Constantinescu Irina-Daniela, Costea Claudia, Dan Andreea-Codruta, David Cornelia, Dogaru Paula, Gradinaru Dana, Gainariu Iulia, Ghilt Roxana, Handrea Cristina, Itu Rose-Marie, Manole Didina, Popa Georgiana, Paunescu Bianca, Raducanu Raluca, Solomon Oana, Savu Adina, Tanase Gianina, Zaharia Ana-Maria.

                                                                                                                                            Autor invitat: Ana Baran

 

Episodul 12: ITU ROSE-MARIE, 27 de ani

itu

Foto: arhiva personala

Care este cea mai lunga distanta parcursa de tine pana acum?

Cea mai lunga distanta pe care am parcurs-o pana acum a fost de 55 km (Matraberg Trail 2014, Ungaria).

Pentru mine a fost o nebunie…asa o consider si acum ca si atunci…o nebunie. Nu m-as fi gandit ca pot sa parcurg distanta asta intr-un concurs, mai ales ca nu alerg de foarte mult timp. Pur si simplu am luat totul ca pe o aventura pe care imi doream s-o traiesc. Vroiam sa cunosc oameni si locuri noi, peisaje. Eram manata de o curiozitate nebuna…asa ca am dat frau liber imaginatiei si am pornit in aventura.

De cand ai inceput sa alergi si cum ai facut trecerea la distante lungi?

Am inceput sa alerg in 2012, dupa ce am asistat la primul start a lui Alex la Marathon Piatra Craiului (MPC) in 2011. Aveam niste emotii foarte mari la start, simteam cum adrenalina imi pompeaza prin vene. Parca eu ma aflam acolo. Mi-am promis ca anul urmator chiar asa se va intampla.

Primul meu concurs a fost Ecomarathon, proba de cros in 2012. Deosebita cursa. Nu am s-o uiti niciodata. Aveam o satisfactie extraordinara pe traseu. Admiram din toate partile peisajele minunate si parca nu ma mai saturam. Sosirea la finish mi-a confirmat, inca o data, ca daca am o voina de fier si nu renunt oricat de greu mi-ar fi, totul este posibil.

Trecerea la probe lungi am facut-o tot in acelasi an, Cindrel In Alergare fiind primul maraton la care am participat. In fond, totul era o “pregatire” pentru Marathon Piatra Craiului din 2012.

Imi doream tare mult sa ajung sa alerg MPC, mai ales ca am copilarit langa Piatra Craiului, iar amintirile si povestile care ma leaga de acest munte sunt cu adevarat deosebite.

Cum te antrenezi si care este motto-ul tau in viata sportiva?

Nu am un antrenament specific pe care-l urmez. Alerg cand simt nevoia sa fac lucru asta. Alerg pentru ca-mi face placere, pentru ca-mi ofera un moment de libertate si este un bun prilej pentru a ma elibera de tensiunile acumulate pe parcursul unei zile. Nu am o “viata sportiva” in adevaratul sens al cuvantului, ci incerc sa ma bucur cat se poate de mult de alergare in sine si de experientele pe care mi le ofera.

Nu am un motto dupa care ma ghidez, singura sintagma care imi vine acum in minte este “It never gets easier, but you get better”- ma motiveaza uneori in momentele dificile.

Cred ca fiecare cursa este unica si are povestea ei. Eu, cel mai mult ma bucur ca am cunoscut oameni deosebiti, de la care am avut ce sa invat, iar experientele prin care am trecut m-au ajuta sa ma cunosc si sa ma descopar ca om.

Ce cursa ai planificata pe viitor?

Nu am planificat nimic pentru viitor. Vreau sa descopar muntii alaturi de prieteni…sau poate ca am ceva planuri, dar le las sa se mai “coaca”…vedem ce iese.

 

 

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.

Comentează