IubescRomania.ro

Am aflat de curând de pe lumebuna.ro despre un nou proiect online interesant despre Romania!
O initiativa faina ce merita promovata: iubescromania.ro! Am mers distanţă de un click pe site-ul mai sus amintit şi am descoperit lucruri frumoase ce dorim să le împărtăşim şi noi mai departe.

Cum este România pentru tine? Cum sunt românii pentru tine?
Cum este viaţa ta?

Răspunsurile la aceste trei întrebări creează calitatea vieţii tale.

Tu alegi ce răspunzi, clipă de clipă.
Alege şi hai să vedem şi să creăm împreună România pe care o iubim.

Cine suntem noi? Români care…

Observăm ce e în jurul nostru şi alegem frumuseţea.
Suntem conştienţi de probleme şi găsim soluţii.
Vedem că România creşte.

Astfel regăsim puterea de a ne crea viaţa exact aşa cum o dorim.
Iar noi alegem să avem o viaţă extraordinară în ţara noastră minunată.
Iată şi un fragment dintr-un articol publicat pe iubescromania.ro de curând.

“Sunt in China. De 8 luni de zile. Mai stau aici inca 16 luni. Unde voi merge pe urma inca nu stiu.

Stiu doar ca, oriunde m-as afla, iubesc Romania si nu stiu de ce: mi-e draga tara mea si mi-e dor de ea. Pana sa ma apuc de cutreierat tari straine, dorul de tara si de codrul verde era doar o particica din cantecele populare, pe care eu oricum nu prea le ascultam. Si de-abia acum, la 30 de ani… dorul de codrul verde e o realitate.

Cand Simona mi-a zis de ideea ei cu site-ul, am zis “Vai, ce idee minunata !!!” ; cand mi-a propus sa scriu ceva despre Romania, am tresarit instantaneu … “Vai, da` ce pot eu sa scriu ???”. Mi-a zis ca site-ul asta este locul unde oamenii scriu despre lucurile care functioneaza, despre oameni, initiative, locuri … despre “ce te face sa zambesti cand te gandesti la Romania”. Avem atatea nume celebre si atatea realizari la nivel mondial, aveam atatea nume despre care nimeni nu stie nimic cu realizari la nivel de comunitate. Si internetul e plin despre astfel de personalitati, initiative, locuri etc.

Un lucru mi-e clar: acum, de-abia acum, cand chinezii ma intreaba de unde sunt si apoi cum e in Romania, realizez ca eu sunt roman. Pana sa ies din tara, cuvantul roman nu avea nici un fel de semnificatie, ma simteam egal si la fel cu toti oamenii de pe planeta asta. Daca mancam branza cu mamliga si ceapa, cozonac sau mancare de praz (ahhh !) sau un sandwich mi-era egal. Si costumele populare, ouale rosii, colindele si de muzica populara, manastirile din Moldova si Maramures, Delta Dunarii sau oricare din muntii nostri, cladirile vechi de prin Bucuresti, Iasi, Timisoara etc, sportivii celebri etc nu prea aveau vreo insemnatate.”