Invatarea ca hobby?

0

articol scris de Irina-Gabriela Buda la rubrica Dreptul la Cuvant

In urma cu ceva vreme am avut ocazia sa asist la o conferinta tinuta de Horatiu Malele. Preturile nu mici, atmosfera eleganta  a unui hotel bine pus la punct, public cu infatisare dichisita. Tema era anuntata ca avand, implicit, scop de invatare (descoperirea mecanismelor dialogului, a atitudinii si posturii corecte in conversatie…).

Actorul, prezenta sarmanta si captivanta ca intotdeauna. Orice admirator al sau si iubitor de teatru ar fi gasit insa o asemanare puternica intre prezenta sa pe scena si felul in care s-a desfasurat evenimentul cu pricina. Dialogul cu publicul s-au incheiat cu aplauze, Horatiu Malaele a fost invitat sa faca poze, cei prezenti au ramas zambitori sa schimbe impresii la o ultima cafea…

Cunoscand insa obiectivele de culise, nu mi-am putut stapani o intrebare de ordin, mai degraba, tehnic.  In ce masura a fost satisfacuta partea de invatare? Intrand intr-o discutie pe aceasta tema cu apropiati din lumea dezvoltarii personale iaca ce mi s-a raspuns: oamenii vin la astfel de evenimente in primul rand pentru a se simti bine si a auzi ceva de calitate.

De ce nu ar fi mers direct la teatru, unde s-ar fi putut bucura de aceasta intalnire pentru mai mult timp si cu un pret mai mic?

Evenimentul este un pretext pentru aduce in discutie in fenomen care pare ca devine tot mai raspandit la noi in ultimii ani: invatarea ca divertisment.

ziar foto

Dezvoltarea personala, ca forma de educatie continua si non-formala, foloseste jocul, atitudinea relaxata ca mijloace de facilitare.

Ma refer insa, aici, la insasi motivatia invatarii. De la mersul la mall pana la mersul la muzeu timpul liber poate fi umplut/valorificat, in tot soiul de feluri. Unele implica si crestere, altele sunt doar de dragul relaxarii. A alege insa un workshop, o conferinta, un training, in afara orelor de lucru, asuma o alta viziune despre invatare si relatia sa cu spatiul si timpul nostru privat (in special trainingurile si workshopurile, unde participantul are un rol activ, o responsabilitate tradusa prin efort efectiv).

Devine invatarea (si) un hobby (nu doar o necesitate de ordin practic sau un imperativ vocational in anii de formare, sa-i spunem, oficiala)?

Incepem sa ne simtim bine “supunandu-ne” la eforturi de crestere? Pare ca da.

Se traduce acest fenomen printr-o deschidere simultana, inca confuza (?), inspre un divertisment inca lejer (prin natura – e adevarat – conceptului), combinat insa cu o oferta de obiective de crestere? Poate, din nou, da.

Daca aceasta tendinta este reala, si nu doar o speculatie, nu vad decat ceva imbucurator in acest fenomen. Deschiderea spre evenimente de invatare (care presupun, intr-o mai mica sau mai mare masura, efort, costuri de timp, implicare, financiare, si o lipsa de aplicabilitate ulterioara efectiva…. un soi de cunoastere de dragul (auto)cunoasterii…) poate fi un indicator de maturitate personala si sociala.

In cel mai rau caz, un hobby rafinat….

In ce masura se poate face invatare ca divertisment cu adevarat? Probabil ca raspunsul la intrebare depinde, pe de o parte, de atitudinea celor care doresc sa participle la astfel de evenimente si, pe de alta, de ceea ce se ofera in cadrul lor. Trasarea unei linii de mijloc care sa combine toate variabilele (de ambele parti) este delicata.

Disponibilitatea pentru un astfel de efort-hobby (o combinatie oximoron sau, de fapt, o armonizare plauzibila?) pare un semn bun de deschidere, interioara si publica, de relaxare asumata, de vioiciune a “spiritului”.

In ce masura sunt consumatorii de astfel de evenimente siguri de ceea ce isi doresc…. In ce masura sunt cei care ofera astfel de evenimente limpezi in ceea ce ofera…. Aceasta este o alta poveste care – daca are a se rafina – o va face pe parcurs.

Pana una alta, daca acest fenomen incepe, intr-adevar, sa capete o densitate sociala, e bine….

1

Despre autor

avatar

Sunt Irina. Mă îndeletnicesc de ceva ani cu scrisul și profesoratul, în varii forme și pe diferite teme. De ce România Pozitivă? Pentru că e un proiect pe care îl văd ca pe un catalizator de imagine și ca pe un loc de unde poți afla multe și poți începe multe.

Comentează

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.