Interviu cu soprana Diana Țugui

0

Vă invităm să o cunoașteți pe soprana Diana Țugui, prin acest frumos și sincer interviu despre ce înseamnă să fii artist și cum e să trăiești muzica pe scenă.

Talentata soprana Diana Țugui poate fi văzută de publicul bucureștean la concertul „I LOVE MOZART”, în 5 mai, un eveniment imaginat de Fundația Calea Victoriei, împreună cu Tiberiu Soare și Symphactory Orchestra.

Lectură placută!

diana tugui 2

Ce simte soprana Diana Țugui când este pe scenă? Cum percepi publicul?
Diana Țugui: Simt Bucurie, simt Energie Pură care pleacă și care apoi se-întoarce la mine.
Simt dorința de a onora muzica și pe cei care au născut-o, bucuria de a juca și de a simți, simt șansa de a face publicul să uite pentru un moment de ceea ce e în afara sălii de spectacol și să se abandoneze muzicii care vine înspre el. Într-o sala de spectacol se crează un flux continuu de energie dinspre scenă și către scenă; această energie, dacă ești puțin atent, aproape că o poți pipăi.
De multe ori am trăit momente inimaginabil de intense atunci când ajung împreună cu publicul în același flux. Acestea sunt momentele în care simt cel mai bine sala șiștiu că a venit clipa să trăiesc povestea personajului pe care îl joc. În astfel de momente știu că pot schimba ceva în oamenii care mă ascultă. Sunt conștientă că de mine depinde să declanșez acest mecanism delicat al alchimiei care se produce între noi.

Ce roluri îți plac cel mai mult?
Diana Țugui: Sunt, într-adevăr, roluri în care mă regăsesc și-n care vocea mea are strălucire. Mă simt aproape de Violeta Valery, empatizez cu Lucia, îmi sunt dragi Gilda și Rosina, trăiesc în gând cu Mimi, Musetta și Liu. Dar poate mai importantă decât o preferință sau alta e bucuria cu care intru în pielea oricărui personaj, oricât de mărunt sau oricât de important. În momentul în care se ridică cortina mi-e imposibil să joc un rol în funcție de preferințele mele, fie că mă regăsesc sau nu în el. Sunt obligată și onorată să-i transfer toată energia și să mă identific cu el.
Când, la 24 de ani, am ajuns pentru prima oară soprană pe o scenă profesionistă, scena Operei Române din Craiova, am avut șansa să pregătesc roluri diverse. Nefiind un teatru mare, mi-am putut începe cariera treptat, cu roluri mici, așa cum ar trebui să se întâmple cu orice voce ieșită de pe bancile școlii. Pentru că facultatea ne face un repertoriu, dar nu și o experiență! Am cântat în spectacole muzicale pentru copii, în operetă, în concerte și, desigur, în operă. Mi-am dat timp să cresc împreună cu vocea mea și să capăt experiență. Orice rol primit a fost important pentru mine și am dedicat lungi ore de studiu fiecărei pagini de partitură.

dt2

Cine te-a inspirat când ai ales această carieră? Ce modele sau mentori ai avut?
Diana Țugui: Sunt convinsă că nu am ales eu acestă carieră ci mai degrabă ea m-a ales pe mine. Uitându-mă în urmă, văd mâna invizibilă a destinului care mi-a arătat drumul, prin părinți, la început, și mai târziu prin oamenii speciali pe care i-am întâlnit.
Am început să fac muzică la vârsta de cinci ani. Un profesor m-a auzit într-o zi cântându-le colegilor de grădiniță. I-a propus mamei să mă pregătească pentru un concurs și de aici a început totul.
Mai apoi, fiecare dascăl cu care am lucrat a avut importanță pentru mine. Ca un făcut, fiecare dintre ei a apărut în cel mai potrivit moment, acela în care eu eram pregătită să primesc învățătura lor. Înțeleg foarte clar ce mi-au dăruit și importanța pe care a avut-o fiecăre în viața mea.
Una dintre cele mai mari lecții pe care am primit-o a fost aceea a modestiei. Calitatea umană a marilor cantăreți pe care i-am întâlnit a fost cea care m-a impresionat, poate chiar mai mult decât talentele lor muzicale. Sigur, o voce frumoasă, o carieră strălucitoare pe mari scene ale lumii sunt întotdeauna de admirat; atunci, însă, când făptuind toate acestea reușești să rămâi un om decent și cu simțul măsurii, abia atunci împlinești cea mai frumoasă învățătură pe care o poți primi de la un mentor. Cu toate acestea, dacă ar fi să aleg o singură persoană dintre cele care mi-au influențat destinul artistic, aceea ar fi profesoara mea din liceu, doamna Cornelia Șerban. E cea care a văzut clar acolo unde nici măcar eu nu vedeam, care a crezut în mine și a sacrificat sute de ore din timpul ei liber ca să mă ducă în direcția bună și să mă șlefuiască.

Care a fost cel mai frumos compliment pe care l-ai primit?
Diana Țugui: De departe cel mai frumos compliment a venit de la soțul meu, pe vremea când niciunul nu știa prea bine de existența celuilalt. Am primit atunci un mesaj de la un anonim care tocmai asistase la un spectacol în care cântasem; cuvintele lui m-au transformat și n-am mai fost niciodată aceeași… Am înțeles cât de importantă e arta pe care o fac și ce încântătoare responsabilitate am în a aduce încântare oamenilor. Acest necunoscut viitor iubit mi-a reamintit că muzica înseamnă bucurie. Și am realizat că, obsedată de-o viață să șlefuiesc sunete, eram pe cale să uit însăși Esența Muzicii!

Ce sfat ai da unei tinere soprane?
Diana Țugui: Aș învăța-o lecția răbdării. Aș învăța-o să nu se grăbească. Aș învăța-o să-și facă un proiect de destin artistic pe care să-l urmeze cu pași mici și cu devotament. Aș învăța-o că orice voce care a ajuns mare a avut nevoie de timp ca să crească. Aș învăța-o să-și aleagă cu grijă repertoriul, să creadă în munca ei și să nu se îndoiască de destinul său artistic, niciodată! Aș învăța-o că e mai ușor să stralucești o noapte și e cu mult mai greu să rămâi luminos o viață întreagă!

diana tugui

Care e calitatea principală (cea mai importantă) a unei soprane?
Diana Țugui: Pe măsură ce am adunat experiență m-am convins că nu există o calitate anume care să facă diferența. Zilele trecute am revăzut înregistrarea unui spectacol de Traviata în care am greșit o notă. O singură notă! Ei bine, acea notă eșuată între alte mii de note cântate foarte bine, mă împiedica să consider aria respectivă ca fiind una reușită. Și-atunci, ce concluzie pot să am, ca răspuns la întrebarea ta? Dacă 99% din cântăreți cântă foarte bine 99% din partitură, spre desăvârșire se îndreaptă doar cei care cizelează și ultimul procent, care șlefuiesc cele mai delicate detalii. Pentru că, așa cum spunea Michelangelo, perfecțiunea stă în mici amănunte!

În ce constă trăsătura „magică” a muzicii, pe care nu o regăsim în nici o altă artă?
Diana Țugui: Muzica e vibrație. Dar și materia împreună cu toate trăirile noastre înseamnă vibrație! Probabil că acesta-i ingredientul magic care ne ajută să fim pe deplin fericiți atunci când bucuria muzicii ne însoțește! Dacă mă gândesc bine, fiecare moment special din viața unui om are muzica lui inconfundabilă, fără de care totul ar aminti doar de un film mut imperfect…

Ce înseamnă Mozart pentru soprana Diana Țugui?
Diana Țugui: Mozart e un balsam pentru voce. După perioade de pauză sau altele în care cânt prea mult, ma reîntorc la Mozart și la muzica lui. Nu știu cât de conștient a fost el de proprietățile „curative „ale muzicii pe care a compus-o, însă pot spune că în cazul meu funcționează impecabil, de fiecare data!
Cred că din păcate se cântă prea puțin Mozart în România. Muzica lui e atât de accesibilă publicului! Mereu actuală și ușor de pătruns, sprințară, colorată, plină de lumină și energie pozitivă, muzica lui Mozart îți schimbă fără nicio greutate tonusul și aduce cu sine o nelipsită bună dispoziție!
Pe de altă parte deși ușor de ascultat, acest compozitor nu e deloc ușor de cântat. Cred că Mozart e un fel de Rubicon al cântăreților de operă. Se spune că dacă poți cânta Mozart poți cânta orice; dar nu și invers! Sunt mulți cântăreți care-i evită operele, pentru că Mozart te dezgolește și nu te iartă!

soprana

Ce le-ai spune oamenilor care nu au fost încă la un spectacol de operă ca să-i convingi să încerce acest gen? Tu de ce iubești opera?
Diana Țugui: Poate suna pretențios, dar în inima mea o să compar întotdeauna muzica cu hrana. Pentru că, în cele din urmă, muzica este un nutrient al spiritului. Dacă în tinerețe ne îngrijim de trup, mai apoi înțelegem să ne cizelăm mintea, vine și clipa în care conștientizăm că o viață nu poate fi desăvârșită în lipsa unui spirit împlinit!
Ce le-aș spune oamenilor? Dacă simți atracția irezistibilă a muzicii în general și a muzicii culte în particular, nu te speria de necunoscut! Oferă-ți răgazul să cunoști, să înțelegi și să asimilezi încetul cu încetul. Pentru că, așa cum spunea vulpea din Micul Prinț, nu poți cunoaște decât ceea ce ai îmblânzit!
Cred că bucuria și șansa noastră e să arătam oamenilor care încă n-au intrat într-un teatru de operă, că muzica cultă nu-i nici pretențioasă și nici arogantă. Iar ca să o înțelegi nu-ți trebuie decât o minte deschisă și neîncorsetată de preconcepții.
Muzica îți lărgește orizonturile, muzica îți încălzește inima, muzica apropie oamenii, muzica aduce liniște în viața ta! Iar cei care sunt pe cale să decidă că muzica poate fi opțională în programa școlilor din România vor comite, fără niciun dubiu, o crimă de neiertat împotriva sufletului acestui popor!

Despre autor

avatar

Ne-am propus sa oferim celor din jur "delicatese culturale", impachetate in forma unor evenimente sau ateliere care coloreaza si invioreaza peisajul cotidian. La Fundatia Calea Victoriei, discutam despre antropologie, istorie, muzica, pictura, astronomie, filozofie, teatru, mistica si orice alt subiect ne face placere sa abordam. Lectorii nostri sunt personalitati marcante ale vietii culturale bucurestene: profesori universitari, scriitori, pictori, actori etc. Numele fundatiei doreste sa celebreze o perioada efervescenta din istoria Bucurestilor, perioada in care Romania a fost un stat european in adevaratul sens al cuvantului, prin spirit si mentalitate. Vrem, de asemenea, sa sugeram ca exista o cale a victoriei personale prin vizitarea subiectelor culturale si intalnirea cu oameni care au cu adevarat lucruri de spus.

Comentează