„Fața în palme”, romanul care aduce abuzul la lumina zilei

0

„Aveam șase ani și tocmai îmi dădusem seama că tot ceea ce crezusem despre ce înseamnă o familie era greșit. Tocmai îmi dădusem seama că familia abuzivă în care am crescut nu era una normală și că, de fapt, nu e normal ca tata să te bată, să te înjure, să urle la tine și ca mama să nu te spele, să nu te îmbrace, să nu-ți dea de mâncare și să nu te bage în seamă. Prin urmare ce știam eu despre viața într-o familie? Nu știam nimic. Tot ce crezusem că știu era greșit și nu mai știam nimic. De unde era să știu că ceea ce-mi făcea Ovidiu (N.A.tatăl vitreg)  nu era un lucru pe care un tată normal l-ar face în mod obișnuit, într-o familie normală? Tocmai că nu aveam de unde să știu. Ovidiu a venit odată cu o grămadă de schimbări și de activități noi, iar eu nu știam să le sortez și să le declar adecvate sau inadecvate pentru un tată, iar el a profitat de asta. Știa că eu nu știu ce era normal și ce nu era normal pentru un tată să facă așa că m-a mințit și m-a făcut să cred că tot ce se întâmpla era normal, inclusiv abuzul.

Elena cu bebe 4bDacă ar fi fost să compar ce făcea tatăl meu bețiv cu ce făcea Ovidiu, aproape nimic nu coincidea: tata mă lovea, Ovidiu mă îmbrățișa, tata mă înjura, Ovidiu îmi vorbea cu drag, tata mă ignora complet de parcă nu aș fi existat pentru el, iar Ovidiu își petrecea timpul cu mine mereu, se interesa de mine, mă asculta, îmi răspundea la întrebări. Tot ce făcea Ovidiu era diferit, prin urmare l-am catalogat pe primul meu tată ca fiind anormal și abuziv iar pe Ovidiu ca fiind normal și bun, fiindcă era exact opusul tatălui meu. De unde era să știu că sunt mai multe feluri de abuzuri și mai multe feluri de traume, mai multe feluri de oameni care îți fac rău? De unde era să știu că un om care dă cu o mână poate lua cu cealaltă, că un om care e în aparență o influență bună poate să te rănească într-un asemenea fel încât nu realizezi numai peste ani și ani cât de tare te-a rănit de fapt? De unde era să știu că există un fel de a răni pe cineva care e atât de vicios încât se poate confunda cu iubirea, pentru a te face să-l accepți?

Adevărul e că Ovidiu a adus în viața mea foarte multe schimbări în bine; de fapt absolut toate schimbările pe care le-au adus cu el erau în bine: mai puțin violul – dar eu nu puteam să realizez asta la șase ani, după viața pe care am avut-o. Deci nu aveam nici un termen valabil de comparație pentru ceea ce ar trebui sau nu ar trebui să facă un tată normal. Prin urmare timp de ani de zile nici măcar nu am știut că ceea ce mi se întâmplă nu e normal, mai ales pentru că el se comporta ca și cum ceea ce-mi făcea venea din iubire – așa se comporta și asta îmi spunea, iar eu îl credeam. Ovidiu venea în camera mea, se strecura în patul meu, îmi dădea jos cămașa de noapte, mă săruta, mă atingea și mă viola și eu credeam că e normal să se întâmple asta. Așa se purta cu mine încât făcea totul să pară normal, iar eu aveam încredere în el fiindcă îl știam un om bun. Îmi spunea că sunt fetița lui, că sunt specială, că mă iubește și că nu mi-ar face rău niciodată iar eu îl credeam fiindcă în afară de asta absolut totul în viața mea se îmbunătățise de când apăruse el. Îmi câștigase încrederea și nu aveam motive să-l chestionez. Nu credeam că îmi face rău fiindcă abuzul lui era mascat de blândețe: mă mângâia și mă săruta și îmi vorbea frumos pentru a mă convinge că nu-mi face rău. În comparație cu felul în care mă trata tatăl meu, nu mi se părea că Ovidiu m-ar răni.

Abuzul lui lua forma afecțiunii și a iubirii pentru a se putea strecura în viața mea fără ca eu să mă împotrivesc. După șase ani de neglijare și violență, aveam disperată nevoie de afecțiune, iar Ovidiu a exploatat asta pentru a-și satisface propriile pofte bolnave. A folosit afecțiunea pentru a-și masca abuzul și m-a violat spunându-mă că mă iubește.” – Fragment din romanul „Fața în palme” de Maria Heller. Acest fragment este scris din perspectiva Marei, un personaj narator al romanului.

la inceput a fost minciuna

Romanul „Fața în palme” face parte din proiectul „Convergent” creat de Oana și Maria Heller. „Fața în palme” este un roman psihologic a cărui tema centrală este abuzul. Tema romanului aduce în lumină o problemă foarte complexă și grea, în general foarte prost înțeleasă de către societate; un subiect incomod pe care oamenii de obicei îl evită.

Noi, Oana și Maria Heller, vrem să ajutăm. Vrem să aducem la lumină aceste subiecte și aceste probleme sociale care se întâmplă în jurul nostru în ciuda faptului că nimeni nu vorbește despre ele. Considerăm că acest roman are posibilitatea de a ajuta oameni reali, fie victime ale abuzului, fie familii ale victimelor care de cele mai multe ori nu știu cum să le ofere acestor victime consolare, fiindcă nu știu cum să abordeze un subiect atât de delicat. Considerăm că este necesar ca publicul să fie informat despre aceste probleme, mai ales în contextul în care în România nu se vorbește despre abuzurile sexuale, iar agresorii ajung în foarte puține cazuri după gratii.

Am vrea foarte mult ca acest roman să aibă o bună vizibilitate fiindcă suntem de părere că poate face o diferență. Credem că avem o șansă reală de a ajuta cu acest roman, tocmai fiindcă el oferă cititorilor niște povești subiective, pline de emoții, cu care oricine poate empatiza. Oamenilor le este mult mai ușor să înțeleagă un caz particular decât o realitate generală, chiar dacă acel caz particular e fictiv, iar realitatea generală este adevărată.

Mara 2-horzAbuzul abordat în „Fața în palme” este unul coroziv și traumatizant. Atât victima cât și agresorul sunt personaje naratoare ale romanului, iar prin ochii lor, cititorul poate să privească întreaga poveste dincolo de prejudecățile cu care aceste persoane sunt percepute în lumea de zi cu zi. Relația abuzivă din acest roman se extinde pe mai mulți ani, trecând prin stadii de negare și furie, acceptare și renunțare, ilustrând cât de multi-fațetată și complexă este o relație de acest fel. Considerăm că acest subiect ar trebui adus la lumină pentru a trage un semnal de alarmă asupra lucrurilor care, deși sunt ignorate și reduse la tăcere, se întâmplă în jurul nostru în fiecare zi. Din cauza acestei ignorațe generale, aceste probleme rămân nerezolvate, netratate, agresorii rămân nepedepsiți iar victimele sunt cele care au cel mai mult de suferit de pe urma prejudecăților și miturilor care circulă în legătură cu acest subiect.

Așadar proiectul nostru are și un rol informativ asupra unui subiect puțin dezbătut ce necesită mai multă atenție. Avem însă nevoie de susținerea voastră pentru a ne continua proiectul. „Fața în palme” este al doilea roman din seria „Convergent” care va avea 8 romane. Avem o campanie de strângere de fonduri în desfășurare acum pe platforma românească de crowd funding numită Creștem idei. Strângem fonduri pentru tipărirea și publicarea romanului „Fața în palme” iar pe site se pot găsi mai multe detalii despre roman, despre proiect și se pot citi mai multe fragmente din roman. Fiți alături de noi și ajutați-ne să ajutăm! Abuzul nu trebuie ignorat, iar victimele nu trebuie neglijate. Haideți să facem schimbări în bine pentru noi și pentru societatea noastră. Vrem să vă demonstrăm că chiar și prin ficțiune putem face foarte multe schimbări în prejudecățile oamenilor și în societatea noastră. Susțineți-ne și ajutați-ne să aducem acest proiect la lumină!

http://crestemidei.ro/Convergent?locale=ro

Toate donațiile sunt răsplătite cu recompense în ediție limitată, create de către autoare special pentru voi. Mai multe detalii se pot găsi pe pagina de facebook Convergent.

output_uAJO4X

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.

Comentează