Etica protecției mediului

0

În cadrul eticii aplicate putem identifica ramura distinctă a eticii protecției mediului. Această disciplină relativ nouă pune sub lupa analizei morale acțiunile asupra mediului înconjurător a diverșilor actori sociali, cum ar fi o persoană fizică sau o corporație. În ultima perioadă, mișcarea ecologică a câștigat teren în fața celor care nu credeau în ambițiile acesteia și datorită materializării unor probleme ecologice care până recent erau abstracte și făceau parte din viitor.

Articol redactat de echipa Liceunet.

Principalele probleme de mediu ar include:

  • Poluarea aerului și al apei

  • Epuizarea resurselor naturale

  • Încălzirea globală

ecology_summit

 

sursa imaginii.

Factori care favorizează distrugerea mediului

Experții au identificat o serie de factori care alimentează atitudinea nefavorabilă actuală cu privire la mediul înconjurător, printre care se numără și următoarele:

1. Lipsa educației ecologice

Se poate observa cu ușurință lipsa cultivării principiilor de protecție a mediului în învățământ. O modalitate de a rezolva această problemă ar fi introducerea în curicula școlară a disciplinei educației ecologice, pentru a se stârni interesul încă de la o vârstă fragedă. Însă, ar trebui să se pună accent pe acest aspect și la nivel universitar, în special la acele profile care au tangențe cu mediul înconjurător.

2. Lipsa responsabilității firmelor

Cea mai bună modalitate de a se avea în vedere această problemă este managementul eficient al mediului – asigurarea profitului în condițiile respectării mediului. Mentalitatea organizațională are cea mai mare șansă de a se schimba prin prisma maximizării profitului și a minimizării riscului.

3. Tehnologia

Tehnologia este în acest sens un element bivalent. Pe de o parte poate provoca o amenințare la adresa mediului, în principal prin creșterea consumului de energie. Pe de altă parte, poate naște instrumente care să servească rezolvării unor probleme ecologice pregnante. În fond, tehnologia devine benefică sau potrivnică integrității ecologice în funcție de modul în care este utilizată.

4. Supraconsumul

Principala amenințare din punct de vedere ecologic este epuizarea resurselor naturale și creșterea nivelului poluării.

Paradigma exempționalismului uman

Această paradigmă este în primul rând una antropocentrică, caracterizată de optimism tehnologic și profund ne-ecologic. Conform acestei abordări omul nu este supus constrângerilor ecologice cu care se confruntă alte specii. Acest fapt se datorează în principal organizațiilor sociale, moștenirii noastre culturale și tehnologiei. Deoarece specia umană este echipată pentru a rezolva orice probleme ar putea apărea, problemele mediului ar putea fi și ele rezolvate la rândul lor, nefiind percepute ca o amenințare. Numele paradigmei a fost formulată de sociologii Dunlap și Cotton la sfârșitul anilor 80 pentru a marca abordarea curentă în domeniul sociologiei. Ei au vrut să evidențieze predominanța concepției printre colegii lor conform cărora societățile industriale moderne pot fi înțelese fără a lua în calcul și influența mediului, ele fiind considerate irelevante disciplinei. Chiar dacă paradigma lor se adresează în primul rând disciplinei sociologiei, observațiile și concluziile lor pot fi extrapolate și aplicate societății moderne ca întreg.

Paradoxul lui Giddens

Acest paradox postulează că, din moment ce pericolul prezentat de încălzirea globală nu este vizibil, tangibil și imediat în cursul vieții de zi cu zi a oamenilor de rând, oricât de măreț ar fi prezentat acesta, majoritatea oamenilor nu se vor angaja în acțiuni pentru a-l evita. Problema este că, așteptând concretizarea pericolelor pentru a acționa, se ajunge la irosirea de timp prețios care ar putea fi implementat în rezolvarea timpurie a unor pericole inevitabile. În plus, sunt șanse mari să fie deja prea târziu. Paradoxul lui Giddens oferă suport teoretic situației curente, în care majoritatea oamenilor sunt caracterizați de indiferență față de semnele deja vizibile ale problemelor ecologice.

Considerat de unii experți ca o subcategorie a paradoxului, teoria desconsiderării viitorului ne arată cum oamenilor le este dificil să acorde același nivel de realitate viitorului precum prezentului. Așadar, dacă o persoană este confruntată cu două alternative, dintre care prima implică o recompensă mai mică, iar a doua o recompensă viitoare mai mare, aceasta o va alege probabil pe prima. Același principiu se aplică și în cazul riscului.

Noua paradigmă ecologică

Într-o lume în care situația normală este văzută prin prisma progresului tehnologic și al dezvoltării economice, etica protecției mediului ghidează atenția spre un element neglijat și ne provoacă la o reconsiderare a valorilor moderne. Ruptura dintre mediu și om a fost una treptată dar continuă, totuși pot fi identificate perioade cheie, cum ar fi industrializarea, care au intensificat alienarea față de realitatea mediului înconjurător. Schimbările drastice în modul de locuire a oamenilor suferite în procesul urbanizării și al industrializării, au implicat și îndepărtarea de agricultură și implicit de natură. Cu timpul s-a întărit o concepție utilitară asupra mediului, conform căruia acesta ar fi o sursă inepuizabilă de resurse. Totuși, în ultimele decenii au survenit diverse probleme ecologice, dezastre naturale, care au reușit să capteze atenția publicului. Fenomene precum poluarea aerului și al apei, ploaia acidă combinate cu abuzul resurselor naturale și suprapopulația, ne ghidează spre considerarea adoptării unei schimbări. Principalul efect al unor evenimente de asemenea anvergură este conștientizarea interdependenței dintre mediu și om.

Politica protecției mediului

Mergând un pas mai departe, Anthony Giddens încurajează elaborarea unor politici care să se adreseze nevoilor ecologice curente. Deși abordarea sa este centrată pe încălzirea globală, sfaturile și observațiile sale cu privire la crearea unor politici pot fi considerate valide și dacă sunt generalizate pe probleme ecologice.

1. Promovarea convergenței politice și economice într-un mod activ oriunde este posibil.

Astfel este favorizată formarea unei gărzi de antreprenori care să maximizeze avantajele economice ale politicilor în favoarea protecției mediului. Giddens pledează în favoarea apelării la elementele pozitive legate de schimbarea climatică, fiind conștient de faptul că frica și anxietatea nu sunt mereu cei mai buni factori motivatori, în special în cazul unor pericole abstracte sau viitoare.

2. Pătrunderea îngrijorării față de problemele climatice în viața de zi cu zi a oamenilor.

Uneori mijloacele indirecte sunt cele mai eficiente pentru atingerea unui scop. De exemplu, Giddens propune centrarea atenției pe eficiența energetică în schimbul amenințărilor cu pericolele iminente ale schimbării climatice.

3. Evitarea creării de capital politic pe probleme de mediu.

Deși tentația în acest sens va fi una mare, se recomandă crearea unui acord cu principalii rivali din alte partide pentru a pune bazele continuității implementării politicilor de protecție a mediului. De asemenea, ar trebui trezit interesul față de problemă în toate branșele guvernamentale și mai apoi alimentată convergența dintre acestea.

4. Elaborarea unor proceduri detaliate de evaluare a riscului pe termen lung.

Elementul esențial este extinderea evaluărilor pe termen lung, deoarece procesul implementării politicilor de protecție a mediului și efectul acestora se va extinde considerabil în timp. Tranziția va fi anevoioasă și va afecta multiple straturi ale societății.

În concluzie, etica protecției mediului este un contracurent în contemporaneitatea caracterizată de optimism tehnologic și antropocentrism. Activitatea umană, cu precădere din ultimele decenii, s-a desfășurat fără a ține cont de integritatea și protecția mediului înconjurător, ignorând interdependența dintre om și natură (relație care într-adevăr devine diluată de contextul social modern). Curentul ecologic încearcă să recupereze terenul pierdut și ne provoacă să privim lumea într-o altă perspectivă.

Bibliografie

Etica Mediului. Introducere pentru profesori si studenţi. Editat de Rainer Paslack, Kees Vromans, Gamze Yücel Isildar, Andrei Florin Dăneţ. Această carte a fost realizată in cadrul proiectului Leonardo da Vinci nr. 2008-1-TR-LEO05-03203, care a beneficiat de sprijin financiar de la Comisia Europeană. București, 2010.

William R. Catton Jr. și Riley J. Dunlap, 1980, A New Ecological Paradigm for Post-Exuberant Sociology în American Behavioral Scientist, vol. 24, nr. 1.

Politics of Climate Change de Anthony Giddens.

Articol redactat de echipa Liceunet.

Despre autor

avatar

Bun venit pe platforma de informație și educație pozitivă, RomâniaPozitivă.ro! Avem pentru tine peste 20 000 de exemple de Bine despre România de la peste 20 de autori și colaboratori încă din 2006. La acest cont de autor o să publicăm articole, comunicate de presă, opinii și imagini pe care le primim de la colaboratori și parteneri, dar selectăm acele informații care se potrivesc cu ceea ce dorim să promovăm pe platforma noastră. 10 ani De Bine despre România.

Comentează