Discursul discriminatoriu și instigator la ură din timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 2014 şi reflectarea acestuia în mass-media

0

Discursul instigator la ură împotriva minorităţilor este utilizat, adesea, de politicienii români cu scopul obţinerii de capital electoral. Totuși, înființarea unei instituții cu atribuții în sancționarea acestui fenomen a avut ca efect o creștere a conștientizării, la nivelul publicului, a faptului că aceste tipuri de manifestări sunt condamnabile și că pot și trebuie să fie sancționate juridic și politic.

Deși raportarea cazurilor de discurs instigator la ură la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a devenit o practică comună printre politicieni, în cei peste 10 ani de existență a Consiliului, utilizarea acestui tip de discurs nu a suferit o reducere semnificativă. Campania pentru alegerile prezidențiale din 2014 a reprezentat un moment important în evoluția discursului public din România, mai ales că a avut drept candidați un sas și două femei.

Un raport de cercetare lansat recent de Societatea Academică din România a analizat incidenţa şi tipurile de discurs discriminatoriu sau instigator la ură împotriva minorităților etnice, în special împotriva populaţiei de etnie romă, precum şi a femeilor și a persoanelor de altă religie sau orientare sexuală, din cadrul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 2014. De asemenea, a fost analizată şi evoluţia discursului identificat în raport cu perioada electorală, respectiv înainte de campania pentru alegerile prezidenţiale, în timpul campaniei pentru turul 1, în timpul campaniei pentru turul 2, precum şi imediat după alegeri. A fost vizată, totodată, reflectarea acestui tip de discurs în mass-media, pe perioada de referinţă.

Principalele scopuri ale cercetării au fost:
1. Identificarea grupurilor care au fost ținta discursurilor politicienilor și a altor persoane publice în perioada electorală prezidențială din 2014;
2. Analiza discursurilor negative referitoare la aceste grupuri și a limitelor acestor discursuri şi evoluţia acestora în raport cu etapele ciclului electoral;
3. Evaluarea reflectării discursurilor discriminatorii sau instigatoare la ură în mass-media tradiţională şi new media;
4. Analiza răspunsului instituţional din partea principalelor instituţii publice cu competenţe în prevenirea şi combaterea acestui tip de discurs.
Analiza cantitativă
1. Ponderea discursului discriminatoriu sau instigator la ură în raport cu grupul vizat

Prima analiză efectuată a vizat reflectarea grupurilor vizate de discursul discriminatoriu pe toată perioada de referinţă.

Fig. 1: Grupurile vizate de discursul instigator la ură în campania electorală din 2014

Se poate observa că declaraţiile din campanie au fost extrem de variate în ceea ce priveşte ţinta lor, semn că nu a existat o agendă susţinută de denigrare a unui grup anume din partea emiţătorilor acestui tip de discurs. Excepţie fac, însă, declaraţiile şi reprezentările peiorative la adresa lui Klaus Iohannis, care sunt reflectate în grafic cu trimitere la identitatea sa germană.

2. Distribuția grupurilor vizate pentru criteriul de discriminare

Atunci când a venit vorba de analiza grupurilor vizate în raport cu criteriul de discriminare, singura relaţie care necesită o analiză este cea dintre etnie şi minoritățile etnice. Restul s-a încadrat în categorii precum situaţie familială – familii fără copii, gen – femei, religie – non-ortodoxă și se suprapun identic.

Se poate observa că în perioada analizată, evreii (în general în calitate de victime ale nazismului), au fost principalul grup vizat, adesea ca rezultat al utilizării conotaţiei negative a nazismului în scopuri politice. Numai în proporţie de 5.22% din cele 55.02% din materiale, evreii sunt vizaţi în mod direct.

Utilizarea frecventă a termenului „nazism“ în perioada de referinţă reiese şi din clasamentul celor mai reflectate evenimente de presă din cadrul celor care au vizat etnia.

Un alt grup vizat au fost romii, în 21.69% din materialele care vizau etnia, acestea fiind mai degrabă reflectate în presă înainte de începerea campaniei electorale sau în perioada imediat ulterioară. O posibilă explicaţie pentru această situaţie ar fi axarea discursului populist pe trăsăturile „străine” ale identităţii lui Iohannis în scopul obţinerii de capital electoral.

3. Analiza discursului discriminatoriu în raport cu etapa campaniei electorale

În ceea ce priveşte reflectarea evenimentelor din lunile anterioare campaniei electorale (1 august – 30 septembrie), acestea au vizat aproape exclusiv criteriul etnic. Adesea, reflectarea discursului a constat în preluarea necritică a declaraţiilor publice sau, în anumite cazuri, a hotărârii CNCD în legătură cu acestea.
În cazul campaniei pentru turul 1 s-a remarcat că, deși în prima etapă a campaniei electorale incidentele de discurs discriminatoriu au vizat mai multe grupuri, reflectarea discursului din media a fost dominată de declaraţia senatoarei Firea în legătură cu familia „incompletă” a candidatului Ionhannis, şi consecinţele juridice ale acestei afirmaţii. Declarația doamnei Firea a totalizat 89,86% din materiale în perioada respectivă. După cum s-a observat din analiza comparativă a discursului discriminatoriu versus reflectarea acestuia în mass-media, declaraţia privind familiile fără copii a fost intens mediatizată, în timp ce alte declaraţii, precum cele la adresa femeilor, legate de religia greco-catolică a unuia dintre candidaţi sau un spot publicitar care invita românii să vină la vot şi avea conotaţii islamofobe, nu au fost de interes pentru media.

Trecerea de la turul I la campania dinaintea turului 2 de scrutin a evidențiat o schimbare a discursului electoral contra lui Iohannis: de la atacul la familia sa, la afirmaţii în legătură cu etnia sa şi trăsături conexe precum limba maternă şi religie. O absenţă notabilă atât din discursul public cât şi din reflectarea acestuia în mass-media sunt romii, care au fost excluşi din dezbaterea politică, precum şi din platformele electorale pe toată perioada campaniei electorale, precum şi după terminarea acesteia. O primă explicaţie pentru această situaţie este exploatarea identităţii lui Iohannis în scopul obţinerii de capital electoral. Dincolo de aceasta ar putea fi reţinută şi lipsa de voinţă politică pentru incluziunea romilor şi perceperea acestei teme ca pe una sensibilă şi de evitat în cadrul campaniei electorale. În ceea ce privește discursul discriminatoriu din perioada ulterioară campaniei și alegerilor prezidențiale din toamna lui 2014, se poate observa diminuarea semnificativă a declarațiilor la adresa etniei germane și a religiei protestante a lui Klaus Iohannis și dispariția acestuia din mass-media. De departe cel mai intens mediatizat eveniment din această perioadă a fost cel al sancționării Gabrielei Vrânceanu Firea pentru declarațiile că Iohannis nu are copii.

4. Distribuția materialelor în funcție de tipul de media
*pe toată perioada de referință (august-decembrie 2014)

Figura 2: Distribuția materialelor în funcție de tipul de media

*Pentru Social Media distribuția este următoarea: Facebook (13,07%) și Twitter (19,08%).

*Pentru Internet distribuția este următoarea: site-uri (46,29%), blog-uri (5,12%).
În ceea ce privește distribuția materialelor în funcție de tipul de media, s-a putut observa o creștere semnificativă a importanței portalelor online de știri și a rețelelor sociale în dezbaterea politică, nu doar ca vehicul de discutare a discursurilor legate de minorități, dar a subiectelor din sfera publică în general. Corelat cu creșterea rolului new media în dezbaterea politică asistăm și la diminuarea importanței mass-mediei tradiționale, în special a presei scrise.
5. Dimensiunea regională a discursului și a reflectării acestuia

Figura 3: Declarații discriminatorii pe regiuni de dezvoltare

Analiza de mai sus reflectă proporția declarațiilor sau faptelor discriminatorii din perioada analizată, per regiune, în funcție de autor. Așa cum era previzibil, marea majoritate (aproape 70%), a actelor de discriminare au fost săvârșite de persoane publice cu funcții la nivel național. Următoarea categorie, ca pondere a declarațiilor, este cea a discursului public neasumat, care a cuprins acte precum: implicarea Bisericii Ortodoxe în campanie, prin îndemnul unor preoți către enoriași, de a vota cu Victor Ponta, distribuirea de pliante cu portretul sfântului ortodox Arsenie Boca, care conținea numele lui Victor Ponta şi al PSD pe verso, și incidentul cu găinile vii și moarte aruncate în curtea ACL. Proporția oficialilor locali care au utilizat acest tip de discurs a fost relativ egal distribuită pe regiuni, cu excepția regiunilor Centru și Sud, unde nu au fost fost înregistrate astfel de cazuri.
6. Concluzii desprinse din analiza cantitativă

Campania din toamna anului 2014 a fost marcată de discursul instigator la ură împotriva lui Iohannis, manifestat atât prin asocierea etniei sale cu nazismul și antisemitismul, cât şi prin alterizarea sa în faţa electoratului, ca străin sau neromân. Asocierea lui cu nazismul a fost făcută de către aceiaşi oponenţi politici care promovează o retorică a „românului pur”, prin instrumentalizarea ironică a echivalenței între etnia germană și nazism.
Analiza calitativă

Pentru realizarea acestei analize a fost selectată o serie de cazuri de discurs discriminatoriu instigator la ură, reprezentative pentru fiecare grup minoritar vizat. Analiza evenimentelor politice/jurnalistice s-a structurat pe o anumită înțelegere a noțiunilor de discriminare și discurs instigator la ură, încadrabile într-un continuum al expresiilor identificate în cadrul campaniei electorale, pornind de la asociere negativă/stereotipizare, blamare, instigare la discriminare, discriminare efectivă până la instigare la ură. Analiza discursivă a urmărit și contextul audio/vizual al evenimentului precum și complexul de apariții, având în vedere individualizarea nu numai a tipurilor de discurs, ci și a pozițiilor care se conturează prin participarea la acest discurs, la contestarea lui sau prin invocarea unei neutralități.
Studiile de caz selectate spre analiză ilustrează mai multe tipuri de discurs discriminatoriu sau instigator la ură: anti-semitism, rasism anti-roma, xenofob anti-maghiar, sexism, împotriva familiilor fără copii/ heterosexist și multiplu.
1. Discurs anti-semit
• Radu Mazăre (la acea dată primarul Constanței): „N-am vrut să-l imit pe Hitler. Orice pun pe mine cade bine”
• Compararea „regimului băsist” cu cel nazist de către Victor Ponta
• Decorarea lui Octav Bjoza
• Declarația lui Mădălin Voicu despre reprezentanții FMI

2. Discurs rasist anti-romi
• Articolul lui Cristian Tudor Popescu despre romi
• Declarațiile primarului din Baia Mare despre vopsirea zidului care segreghează comunitatea de romi

3. Discurs anti-maghiari
• Arestarea deputatului UDMR Marko Attila
• Szilagyi Zsolt îl reclamă pe Funar la CNCD pentru declaraţii jignitoare la adresa maghiarilor

4. Discurs sexist
• Articol: Un român din doi ar vota o femeie-președinte
• Editorialul lui Ion Cristoiu referitor la reprezentantele Realitatea TV
5. Discurs împotriva familiilor fără copii / heteronormativ
• Gabriela Firea declară despre Klaus Iohannis că nu este un bun familist
6. Discurs discriminatoriu pe criterii multiple
• Declarația Mariei Ciobanu, Ambasadorul României la ONU
• Miron Cozma şi Vadim declară război diasporei: „Românii care trăiesc în străinătate sunt cerşetori”
Concluzii ale analizei calitative
• Sexismul, homofobia, rasismul (anti-romi, în special), xenofobia (în acest caz a fost îndreptată preponderent înspre comunitatea germană cu tente anti-europene și înspre cea maghiară cu tente naționaliste) și antisemitismul, în particular, se constituie într-un sistem socio-economic și politic structurat de discursuri strâns legate între ele. Aceste discursuri domină înțelegerea actuală a ceea ce înseamnă politica în societatea românească, pe de o parte, și traversează și condiționează întreg spectrul politic, nu doar la extremele sale, pe de altă parte. Alegerile prezidențiale din 2014 exemplifică clar această logică.

• Utilizarea retoricii anti-romi a apărut atât în context intern populist (spre exemplu, declaraţia lui Cherecheș – cazul zidului din Baia Mare), cât şi în contextul dialogului politicienilor români cu actori externi cu efectul, printre altele, de deresponsabilizare a guvernului român (cazul ambasadoarei Maria Ciobanu). De asemenea, se mai remarcă faptul că în timp ce discursurile anti-roma sau antisemite au fost imediat sancționate în spațiul politic, în sensul în care există aparent conștiința că astfel de discursuri nu sunt tolerabile (din diverse motive, printre ele numărându-se presiunea europeană), atitudinile anti-maghiare au fost aparent mai puțin dezaprobate. Se observă astfel, o discrepanță în ceea ce privește persistența discursului anti-maghiar în raport cu celelalte forme de discurs. O posibilă explicație o poate constitui existența și relativa eficacitate a unor repere anti-semite și anti-rasiste din contextul occidental și lipsa sau ne-eficacitatea unor repere anti-naționaliste în contextul creșterii valurilor de naționalisme la nivelul întregii Uniuni Europene în ultimii 5 ani.

• Presa a participat activ la producerea și reproducerea acestor discursuri fie explicit, fie prin apel la neutralitate sau prin minimalizare, având ca implicație, în numele principiului libertății de exprimare, considerarea acestor discursuri ca opțiuni valide de exprimare a conștiinței politice în câmpul dezbaterilor publice. De asemenea, deși participă la luări de poziție și lupte politice, presa s-a văzut poziționată în afara politicii și a exercitării puterii politice prin apel la o aparentă imparțialitate și obiectivitate.

• S–a remarcat prezența constantă și, în anumite cazuri, crescândă a societății civile (spre exemplu, Romani Criss, Active Watch, Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului, etc.), pe de o parte, și a instituțiilor abilitate cu monitorizarea și sancționarea discursurilor discriminatorii în spațiul public/politic (CNCD, CNA, etc.). CNCD a crescut în importanță, cel puțin simbolică, prin sancționarea acestor discursuri. Astfel, devine reper în lupta politică, fie ca sperietoare, fie ca pol de putere ce trebuie contestat. Din monitorizarea media se observă, deci o creștere a rolului CNCD în dezbaterea publică. Un exemplu în acest sens este şi plângerea penală a deputatului PRU Bogdan Diaconu împotriva lui Antal Arpad. Prin aceasta, Diaconu îl acuză pe Antal de instigare la ură și discriminare, infracțiuni contra securității naționale, instigare publică și apologia infracțiunilor. Antal răspunde acuzației printr-o plângere la CNCD, pe care Diaconu o folosește la rândul său ca dovadă a pericolului dominației maghiare, întrucât, spune el, “CNCD este condus de un maghiar și este o anexă a UDMR-ului, așa încât dacă Antal se plânge acolo e ca și cum s-ar plânge la colegii lui de partid” .

• Prin urmare, observăm includerea CNCD-ului ca reper politic, care este asimilat poziției anti-naționale/naționaliste, a “dușmanilor”, ceea ce ar putea semnala importanța și puterea crescândă a acestei instituții. Acestă instutuţie a devenit o autoritate/ un punct de referință în domeniu atât pentru partidele politice, cât și pentru persoanele publice. CNCD-ul susține „câmpul discursiv al discriminării”, în sensul în care a devenit măsura a ceea ce este posibil de afirmat în sfera politică actuală la adresa comunităților și a grupurilor vulnerabile vizate de această cercetare. În anumite cazuri, însă, CNCD este (sau există riscul să fie), instrumentalizat în lupta politică.

Raportul poate fi accesat aici: http://sar.org.ro/wp-content/uploads/2016/03/Raport-discurs-media-in-campanie_versiune-finala_web.pdf

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009 – 2014.

Despre autor

avatar

Bun venit pe platforma de informație și educație pozitivă, RomâniaPozitivă.ro! Avem pentru tine peste 20 000 de exemple de Bine despre România de la peste 20 de autori și colaboratori încă din 2006. La acest cont de autor o să publicăm articole, comunicate de presă, opinii și imagini pe care le primim de la colaboratori și parteneri, dar selectăm acele informații care se potrivesc cu ceea ce dorim să promovăm pe platforma noastră. 10 ani De Bine despre România.

Comentează