Autismul se recupereaza cu terapie ABA

0

Numele meu este Liliana si sunt mama lui David, un baietel minunat in varsta de 4 ani si 7 luni. Pana la varsta de 1 an si jumatate David s-a dezvoltat normal din toate punctele de vedere si avea achizitii pe limbaj (spunea si arata “Pa, pa!” cand plecam de acasa, “Da!”, “Nu!” si “papa” cand ii spuneam ca e gata masa si il asezam pe scaunul de luat masa). In jurul varstei de 1 an si jumatate au inceput sa dispara achizitiile, nu mai spunea cuvintele stiute si nu a mai invatat altele noi, iar sunetele parca i se opreau in gat si nu le putea elibera in mod controlat.

Am inceput sa observ inca de atunci ca David e putin diferit fata de ceilalti copii cu varste apropiate ai prietenilor sau copii cu care ne intalneam in parc. David nu ne privea in ochi, nu se intorcea daca il strigam, nu vorbea, nu interactiona cu alti copii, in schimb tipa foarte des si facea crize de nervi atunci cand i se refuza ceva si era excesiv de agitat. Alti copii de varsta lui daca nu puteau sa vorbeasca si sa intrebe anumite lucruri, aratau cu degetul si se faceau intelesi de cei din jur ca doreau sa stie ce este un anumit obiect sau ca si-l doresc; David nu era interesat de nimic din jur ci doar sa alerge, sa urce si sa coboare trepte si sa se catere pe diverse lucruri. Din punct de vedere al abilitatilor fizice era chiar mai dezvoltat decat ceilalti copii. Pe mine si pe sotul meu ne ingrijora faptul ca nu vorbea si ca nu ne arata nici un fel de atentie sau afectiune dar rudele si cunoscutii incercau sa ne linisteasca cu replici care acum ma fac sa zambesc, de genul: “baietii vorbesc mai greu, dupa 3 ani…” “e nazdravan…”

Privind in urma mi se pare ca semnele erau clare si alarmante dar la momentul respectiv luptam cu o negare a realitatii si o teama paralizanta de a ma confrunta cu o viata de lupta impotriva unei maladii despre care nu stiam prea multe si despre care lumea vorbea in soapta, aruncandu-si niste priviri pline de inteles: “uite-l si pe ala, are sindrom din ala, stii?” Asa cum le auzisem in parc pe niste bunici/bone vorbind de un baietel cu probleme. Asta urma sa ne astepte pe noi ?! Mai bine bag capul in pamant si ma prefac ca totul e ok, poate ca o sa dispara in timp orice problema, mi-am zis … Si am ales sa ignor problema pana cand situatia a devenit atat de grea iar crizele lui David atat de greu de suportat sau administrat incat nu am mai putut ignora nimic.

David a fost diagnosticat la varsta de 2 ani si 4 luni cu ADHD (Attention deficit hyperactivity disorder) si tulburari de spectru autist (TSA) de catre doamna Dr. Iuliana Dobrescu. Diagnosticul a venit ca un fulger care ne-a inmarmurit pentru un timp iar cand am iesit din starea initiala de soc am facut ceea ce cred ca au facut toate familiile care s-au confuntat cu asa ceva: am plans, ne-am intrebat “de ce tocmai copilasul nostru?”, ne-am invinovatit, etc.

Apoi am inceput sa citim de pe internet ce inseamna autismul, sa ne informam in legatura cu manifestarile, cazuri si rate de integrare in societate a copilului cu autism si asa cautand informatii am gasit intr-o zi site-ul www.autism-aita.ro iar acolo pe prima pagina era lista cu simpomele care ar trebui sa atraga atentia parintilor ca copilul lor ar putea sa aiba tuburari din spectru autist si ca are nevoie sa fie vazut de un specialist. Citeam lista si plangeam atat de tare incat nu mai vedeam cuvintele de pe ecran din cauza lacrimilor: David le avea aproape pe toate! Atunci am pus mana pe telefon si am sunat la nr de telefon de pe site, la capatul celalalt era Dna Daniela Martinescu care a acceptat sa il evalueze pe David si sa ne propuna un program de interventie terapeutica ABA. Nu am stiut asta atunci dar tocmai ii salvase viata copilului meu.

Inainte sa implineasca 3 ani David a inceput terapia. Echipa era formata din coordonator si doi terapeuti. Asa a intrat in viata lui David si a noastra, echipa de oameni minunati de la AITA. David a inceput terapia cu 2 ore/zi, 5 zile/saptamana iar dupa 1 luna am continuat cu 3 ore/zi, 5 zile/saptamana. Obiectivele au fost: incetarea comportamentelor neadecvate si inlocuirea lor cu comportamente adecvate, initierea unei comunicari cu el chiar si non-verbala (deoarece crizele erau declansate de frustarea acumulata in timp din cauza faptului ca nu se putea exprima), dezvoltarea capacitatii de autoservire (sa manance singur, sa se imbrace singur, sa faca treaba mica/mare la toaleta sau olita) etc.

Dupa ce a trecut perioada de tatonare de la inceputul terapiei, terapeutii i-au castigat increderea lui David si opozitionismul nu a mai fost asa puternic lasand rezultatele sa apara. David a invatat sa raspunda la solicitari si la sarcini, sa participe la lectii si sa se joace. Dupa 6 luni de terapie, David putea sa vorbeasca, sa ceara adecvat ceea ce dorea, sa numeasca si sa arate partile corpului, sa faca puzzle-uri, sa insire margele pe siret, sa decupeze cu foarfeca forme geometrice, sa deseneze, sa coloreze, sa picteze, sa modeleze plastilina, sa se imbrace si sa se dezbrace, sa se descalte, sa manance singur folosind tacamurile, nu mai foloseste pampers, cere si foloseste toaleta adecvat. Dupa 6 luni de terapie David a mers la gradinita cu insotitor si s-a adaptat foarte bine. A invatat cantece si poezii, poate sa numere pana la 100, stie alfabetul, numara in limba engleza pana la 10, se joaca cu copiii de la gradinita. Dupa 2 luni am renuntat la insotitor si David a continuat sa mearga la gradinita si sa stea la program redus pentru a pastra in programul lui de dupa-amiaza timp pentru sesiunile de terapie.

Cand scriu aceasta scrisoare David implineste 1 an si 8 luni de cand a inceput terapia si lucru cu echipa AITA. In prezent David ne uimeste deoarece initiaza dialog, pune intrebari, glumeste, stie si ne spune cand ceva este corect sau gresit, accepta situatiile noi mai usor, are din ce in ce mai putine comportamente neadecvate si se amesteca usor printre copii tipici.

Evolutia lui David a fost exploziva si s-a datorat profesionalismului echipei care a lucrat cu el. Ceea ce doresc sa mentionez in mod deosebit depsre coordonator este ca am fost impresionata de creativitatea, rabdarea, pasiunea pentru meserie si felul in care s-a angajat fata de David si fata de noi. A avut in vedere limitele copilului si a lucrat la depasirea acestora. Este o persoana serioasa, responsabila si dedicata meseriei. Terapeutii au facut ca sedintele sa se desfasoare intr-o atmosfera calda, plina de afectiune si veselie. Au stiut sa-i capteze atentia lui David si sa il mentina concentrat la lectii astfel incat numarul de programe lucrate intr-o sedinta sa ajunga la 50. David a recuperat toate intarzierile pe care le avea fata de copiii de varsta lui si chiar ii depaseste pe alocuri. Apreciez modul in care au lucrat cu David si recomand din tot sufletul AITA oricui are nevoie de cunostintele si sprijinul lor.

 

Pentru detalii suplimentare ma puteti contacta pe e-mail la adresa:lilishor79@yahoo.com

Asociatia pentru Interventie Terapeutica in Autism

Contact: autism-aita.ro

E-mail: asociatia.aita@yahoo.com

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.

Comentează