Antreprenoriatul social, între provocări şi oportunităţi. Interviu cu Doru Mitrana – MaiMultVerde

0

interviurile-romaniapozitivaAm stat de vorbă cu Doru Mitrana de la MaiMultVerde despre antreprenoriatul social, cu provocările şi potenţialul său, dar şi despre implicarea în iniţiativa ING Kite Runners.

Câteva cuvinte despre tine şi despre MaiMultVerde.

Sunt membru fondator şi Director al Asociaţiei MaiMultVerde, organizaţie neguvernamentală ce are misiunea de a construi o nouă cultură a voluntariatului pentru mediu în România. Promovez responsabilitatea socială a companiilor în calitate de consultant asociat al The CSR Agency, scriu rubrica „Discuţii despre ecologie” din revista GQ România, am absolvit cursurile de Master în Management Responsabil la Steinbeis University din Berlin în anul 2012 şi sunt licenţiat în marketing de Academia de Studii Economice, Bucureşti.

Doru Mitrana

În şase ani de activitate, 2008 – 2013, la MaiMultVerde am lucrat cu 23.000 de voluntari, împreună cu care am plantat 780.000 de puieţi de arbori, am strâns peste 300 de tone de deşeuri din natură, promovăm mersul pe bicicletă ca mijloc de transport nepoluant în marile oraşe, prin activităţi de advocacy şi deschiderea Cicloteque, primul sistem de bike-sharing din România la Bucureşti, Oradea şi Timişoara.

Derulăm campanii naţionale de informare, susţinere a colectării selective a deşeurilor şi educaţie ecologică, şi am organizat prima gală de strângere de fonduri pentru proiecte de mediu, Gala Verde. Bugetul MaiMultVerde în primii şase ani a ajuns la 4.000.000 de euro. Fondurile au fost obţinute din sponsorizări acordate de marile companii din România şi din finanţări europene nerambursabile. Toate aceste proiecte au reprezentat o adevărată sursă de inspiraţie pentru voluntari, companii, media, publicu larg şi sectorul neguvernamental de mediu, căci, potrivit sloganului MaiMultVerde, contează ce inspiri!

Antreprenoriat social. Ce este? Cum funcţionează?

Antreprenoriatul social (dar şi cel de mediu, numit şi eco-antreprenoriat sau environmental entrepreneurship) este procesul de transformare a problemelor sociale sau de mediu în oportunităţi, de valorificare inovativa şi sustenabilă a acestora. Aşadar este nevoie mai întâi de o atentă observare, antreprenoriatul social fiind strâns legat  de o nevoie socială pe care îşi propune să o rezolve sau să o amelioreze. Mai mult, acolo unde alţii văd doar probleme, antreprenorul va identifica oportunităţi şi va găsi soluţii ingenioase. Urmează etapa în care ideea este transformată în plan de acţiune şi implementarea în condiţii de sustenabilitate. Aceasta impune crearea în egală măsură de valoare externă – beneficii de natură economică, socială sau de mediu pentru cei din jur – cât şi internă, exprimată în beneficii pentru antreprenor.

Antreprenoriatul social poate îmbrăca forma unui proiect, cu un moment de început şi unul de final simultan cu satisfacerea nevoii, sau poate evolua într-o întreprindere socială cu activitate continuă. Aceasta poate fi (tipul 1) „organizaţii / societăţi cu zero-pierdere şi zero-dividende, dedicată ameliorării pe tremen lung a problemei sociale, ai cărei acţionari reinvestesc integral profitul în scopul extinderii şi îmbunătăţirii afacerii sau (tipul 2) „o societate care înregistrază profit, deţinută – fie direct, fie prin intermediul unei fundaţii dedicată respectivei probleme sociale – de persoane care se confruntă cu sărăcia(Yunus, M., Building Social Business, Public Affairs: Philadelphia, p. 1-2)

Aşadar antreprenoriatul social este un exerciţiu de echilibristică între nevoi şi soluţii, între viziune şi acţiune, între valoare internă şi valoare externă, între business şi filantropie.

Spune-ne câteva exemple funcţionale de afaceri sociale în România.

Chiar dacă nu se prezintă ca atare, eu consider exemple funcţionale de afaceri sociale (de tipul 1) toate organizaţiile neguvernamentale – indiferent de domeniul pe care îl vizează, fie el educaţie, sănătate, cultură, sprijinul persoanelor dezavantajate, protecţia copilului, a mediului etc. – care au supravieţuit şi au reuşit să facă lucruri impresionante pentru cauzele lor în ultimii cinci ani, în ciuda unui mediu economic, politic şi social extrem de dur. Adaug la listă cooperativele şi unităţile de economie socială (de tipul 2) create în cadrul proiectelor cu finanţare nerambursabilă, cu menţiunea că multe dintre acestea încă au de dat testul sustenabilităţii post-finanţare. Incubatoarele de afaceri sociale dezvoltate în ultimii ani sunt chiar ele exemple funcţionale de afaceri sociale. Mai toate exemplele vin din direcţia sectorului non-profit, care – de voie de nevoie – evoluează de la abordarea strict filantropică spre cea antreprenorială, adăugând elemente de sustenabilitate financiară proiectelor şi acţiunilor lor. Sectorului de afaceri îi este ceva mai greu să se îndepărteze de scopul său primordial, cel lucrativ, pentru a genera mai multă valoare externă. Aici valoarea internă încă primează.

Care crezi că este domeniul cu cel mai mare potenţial de afaceri sociale în România?

Dacă prin „cel mai mare potenţial” înţelegem cea mai mare profitabilitate pe unitatea de investiţie, deja nu mai vorbim despre afacere socială. Spre deosebire de lumea afacerilor „pure”, mediul economiei sociale este (sau ar trebui să fie) unul ne-concurenţial. Cum în România sunt nevoi sociale majore în absolut toate domeniile, ţine doar de antreprenorul din noi să vadă oportunitatea şi să o transforme în afacere socială. Totuşi, unde trebuie să se uite un antreprenor social (aspirant)?

  • La activităţi care nu sunt, dar pe care pe care le poate face sustenabile.
  • La lucrurile care îl fac să spună „eu pot face asta mai bine”.
  • La bunurile şi serviciile care nu (mai) satisfac nevoile pentru care au fost create, la consumatorii nemulţumiţi.
  • La legile, reglementările sau standardele noi care apar şi pe care le poate transforma în oportunităţi.
  • La cererea / nevoia de noi tehnologii / soluţii.

Aş da ca exemplu concret serviciile publice, acele activităţi pe care le presta sau încă le prestează o instituţie a statului. Aici este foarte mult loc de antreprenoriat social.

Care sunt top 3 provocări ale unui antreprenor social? Care sunt şi cele mai importante 3 oportunităţi de dezvoltare pentru antreprenoriat social?

Ca provocări am menţionat deja mediul economic, pe cel politic şi pe cel social. Le detaliez pe rând: cadrul economic, atât cel global cât şi cel autohton, nu trece prin cea mai ofertantă perioadă pentru cei ce au nevoie de finanţări, şi asta de vreo cinci ani încoace. Mai mult, investiţiile – în buna tradiţie a afacerilor – impun profitabilitate (cu cât mai mare şi mai rapidă, cu atât mai bine), trăsătură care nu este numai punctul forte al întreprinderilor sociale.

Aşadar, prima provocare a antreprenorului social este asigurarea finanţării iniţiale, necesară până la atingerea pragului de rentabilitate dincolo de care se presupune că întreprinderea se va auto-susţine financiar.

Mediul politic, responsabil şi de cadrul legal, este următoarea mare provocare: în România, legislaţia, fiscalitatea şi mentalitatea aparatului de stat nu încurajează iniţiativa privată, incluzând aici şi antreprenoriatul social. Procedurile sunt greoaie, încurcate, energofage şi mari consumatoare de timp. Legea privind economia socială este restrictivă, iar dincolo de ea nu se face diferenţa între scopul social şi cel comercial, fiscalitatea fiind aceeaşi. Instituţiile de profil ale statului sunt făcute nu pentru a sprijini întreprinzătorii ci pentru a-i ultra-controla şi penaliza, demers ce le iese mai tot timpul, căci prin hăţişul legislativ-procedural e imposibil să treci nepătat. Urmare a acestui context, nu e de mirare că nici social vorbind nu stăm mult mai bine: educaţia românească formală nu include dezvoltarea spiritului antreprenorial, în vasta ei majoritate populaţia, chiar şi cea tânără, aşteaptă încă rezolvarea problemelor sociale de către stat, iar atunci când totuşi apar antreprenori dedicaţi unor anumite cauze, preocuparea publică principală nu este legată de măsura în care ei reuşesc să rezolve neajunsurile, ci beneficiile pe care le obţin.

Cele mai importante trei oportunităţi: 1. puzderia de nevoi eco-sociale care îşi aşteaptă soluţia antreprenorială, 2. internetul şi 3. cererea tot mai mare din partea publicului de afaceri responsabile.

LOGO FINAL

2 aspecte pe care le-ai învățat din experienţa de antreprenoriat social şi le-ai transmite lui Doru de acum câţiva ani.

Prima aspect este excelent sumarizat de o vorbă care începe cu „Facerea de bine … ” şi care m-a învăţat că nu trebuie să aştepţi recunoştinţă din jur, chiar dacă ai senzaţia că salvezi planeta sau pe locuitorii ei. Încrederea, motivaţia, susţinerea şi mulţumirile antreprenorului social trebuie să vină din interior, pentru că din exterior, de cele mai multe ori, întârzie.

Al doilea aspect mi se confirmă la fiecare atelier de antreprenoriat pe care îl susţin: tindem să ne subevaluăm ideile şi capacitatea de a le pune în practică. Mai tot timpul avem o părere mai proastă despre planurile noastre decât restul lumii, acesta fiind şi principalul motiv pentru care le amânăm implementarea. Lecţia în acest caz e sumarizată de două cuvinte cu care definesc însuşi antreprenoriatul: viziune şi acţiune.

Un vis despre România?

Următoarele alegeri parlamentare şi locale sunt câştigate de Partidul Antreprenorilor Sociali. În primii patru ani de mandat acesta pune educaţia, sănătatea, economia, mediul, agricultura, industria şi siguranţa statului pe baze sustenabile. În următorul mandat se vorbeşte deja pe plan european de „modelul românesc”, bazat pe economie circulară, energie regenerabilă,valorificarea sustenabilă a resurselor şi a potenţialului tehnologic, conservarea şi dezvoltarea patrimoniului natural, cultural şi social.

O frază despre contextul în care te-ai asociat cu ING Kite Runners.

Ce mod mai bun de a serba „20 de ani de visuri împlinite” decât prin a pune o piatră, sau măcar un fir de nisip de pe plaja de la Vadu, la temelia altor zeci de vise? A face antreprenopriat social presupune inclusiv crearea unui cadru propice pentru ca alţii să devină sustenabili, tocmai ce şi-a propus ING Kite Runners. În acest sens, campania a fost fidelă definiţiei: în echilibru stabil în ceea ce priveşte nevoia de îndrumare şi încredere a antreprenorilor, căreia ING i-a identificat soluţia, între beneficiul intern adus companiei şi cel extern, adus participanţilor, între viziune şi acţiune, între business şi filantropie. A fost o bucurie să fac parte din acest demers.

IGU_4943

Despre autor

avatar

Eu sunt Andra. Îmi place să descopăr locuri noi şi să le cutreier la pas. Mă scufund uneori în lectură, în căutarea unor momente de linişte care îmi încarcă bateriile. Scriu cu drag despre ceea ce mă face fericită, privind mereu la lucrurile bune din jurul meu. Iubesc ceaiul, ciocolata neagră şi oamenii zâmbitori. Pentru că şi eu sunt unul dintre ei:) Pentru mai multe pilule de optimism, încearcă şi aici www.zambetsisanatate.ro

Comentează