Alergarea – iubire de-o vară sau relaţie de durată?

0

Dacă vara şi, în general, când vremea este bună, parcurile gem de alergători, iarna situaţia se schimbă. Se pare că numărul alergătorilor scade proporţional cu cel al gradelor din termometru, astfel că în anotimpul rece aleile se golesc văzând cu ochii. Până acum vreo 2 ani, făceam şi eu parte din alergătorii “de sezon”, adică cei plini de entuziasm vara şi total demotivaţi iarna. Anotimpul alb însemna o pauză mare, după care îmi reveneam destul de greu în formă.

Când am decis să-mi schimb obiceiul ăsta şi să continui să aleg iarna, am pus pe hârtie două variante:

  • abonament la o sală, unde să alerg pe bandă
  • investiţie în câteva haine de alergat iarna

Am ales a doua opţiune şi tare mă bucur, pentru că, într-adevăr, “nu există vreme rea, ci doar haine nepotrivite”. Iar lucrul ăsta e valabil inclusiv în cazul alergării.

Foto: allabouttherunning.wordpress.com

Foto: allabouttherunning.wordpress.com

Acum, la întrebarea “De ce să continui să alergi iarna?” răspunsul meu este… “De ce nu?”. Inspiri aer proaspăt, peisajele sunt superbe, imunitatea are doar de câştigat, te căleşti şi îţi menţii greutatea sub control (mai ales că iarna e şi anotimpul sărbătorilor îmbelşugate :P). Mi se pare mult mai plăcut să alergi pe răcoare, decât la temperaturi de peste 30 de grade, cu soarele-n cap. Dar cel mai fain e că aleile sunt libereee şi nu mai trebuie să faci slalom printre plimbăreţi, biciclişti sau roleri. Te simţi ca şi cum ai închiria parcul doar pentru tine! Cu toate astea, nu-i uşor să te mobilizei să dai piept cu gerul şi gheaţa, când în casă e căldurică, iar culcuşul confortabil îţi face insistent cu ochiul.

Cum mă motivez să alerg iarna?

  • Mă îmbrac adecvat. Iar asta nu înseamnă gros, ci în straturi. Adică pun 1-2 tricouri/ bluze din material respirabil (bumbacul reţine apa, deci nu e prea ok), iar deasupra o geacă subţire, de preferat impermeabilă. Ideea e să menţii umezeala cât mai departe de piele, iar după alergat să scapi cât mai repede de hainele transpirate.

Pentru început, mi-am luat o geacă pentru alergat, o pereche de pantaloni de alergare pentru vreme rece şi o bluză polar. Partea bună la hainele de alergare este că se usucă repede, aşa că pot fi spălate frecvent şi sunt mereu gata de folosit. Am apelat la căciulă, mănuşi şi şosete obişnuite, iar apoi mi-am extins garderoba cu câteva haine şi accesorii, primite sau cumpărate. Anul ăsta mi-am luat o geacă, impermeabilă şi uşoară, chiar dacă nu e pentru alergat. Izolează foarte bine şi merge purtată chiar şi cu tricou(ri) pe dedesubt. Sigur că există şi haine mai scumpe şi mai profi, însă ce vreau eu să subliniez e că nu e nevoie să investeşti o avere ca să poţi alerga iarna.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Adidaşi de iarnă nu mi-am luat nici acum, dar nu simt nevoia. Deşi stau prost cu circulaţia şi de obicei picioarele îmi sunt bocnă, nu mi-a fost frig nici chiar la alergările pe zăpadă. E mai dificil când zăpada se topeşte, iar apa ajunge la şosete, care se udă şi… nu e deloc plăcut. În cazul ăsta, încerc să scurtez alergarea şi mă gândesc că la un moment dat poate o să-mi iau şi nişte încălţări impermeabile.

  • Îmi adaptez programul. Sunt productivă şi plină de energie dimineaţa, iar trezitul devreme nu mă deranjează, aşa că vara o zbughesc în parc de pe la 7. Ei bine, iarna nu mai merge aşa. Pur şi simplu e nevoie de un efort supraomenesc să mă ridic din pat la 6 dimineaţa, efort pe care nu sunt dispusă să-l fac, pentru că prefer să-mi investesc altfel energia. Pentru mine, “flexibilitatea” e un cuvânt de bază, aşa că profit de avantajele programului de freelancer şi ies la alergat dimineaţa târziu, după prânz sau chiar seara. Cine ştie, poate că la un moment dat voi menţine ritualul de alergare la aceleaşi ore, dar până atunci îl mut de colo-colo prin programul meu, în funcţie de chef.
  • M-am alăturat unor grupuri de alergare. Până mai an, strategia “lup singuratic” a fost preferata mea. Ca să mă consolez că nu sunt singura “nebună” care iese în parc iarna, am dat Join (la propriu, nu doar pe Facebook) la grupurile de alergare din Herăstrău sau IOR, unde antrenamentele sunt finalizate cu o ieşire la vin cald/ceai/bere/limo etc.
  • Nu-mi propun să stabilesc PB-uri. Iarna alerg ca să mă menţin în formă şi nu ţin neapărat să bag viteză, ci doar să termin cu bine antrenamentul, fără să mă cad sau să mă accidentez, mai ales că se întâmplă să fie şi gheaţă. Plus că aşa am răgaz să admir peisajul îmbrăcat în zăpadă.
  • Mă gândesc la duşul fierbinte care mă aşteaptă după. Să ne-nţelegem, iubesc apa fierbinte indiferent că afară sunt -20 sau peste 30 de grade. Însă iarna parcă e mai plăcut să faci o baie caldă după ce ai alergat şi eşti obosit.
  • O altă idee ar fi participarea la competiţii, unde te încălzeşte atmosfera, iar entuziasmul participanţilor mai îndulceşte frigul. Din decembrie până în februarie cursele sunt mai rare, dar nu dispar de tot şi pot fi o idee bună pentru a te motiva să nu întrerupi alergările. Câteva competiţii de iarnă: Maratonul Reîntregirii Neamului, Semimaratonul Pe Argeş în jos – Piteşti, Santa Run, Semimaratonul Gerar, Maratonul Zăpezii, Făget Winter Tour etc.

Nu-mi rămâne decât să-ţi doresc alergări de iarnă cât mai faine!

Despre autor

avatar

Eu sunt Andra. Îmi place să descopăr locuri noi şi să le cutreier la pas. Mă scufund uneori în lectură, în căutarea unor momente de linişte care îmi încarcă bateriile. Scriu cu drag despre ceea ce mă face fericită, privind mereu la lucrurile bune din jurul meu. Iubesc ceaiul, ciocolata neagră şi oamenii zâmbitori. Pentru că şi eu sunt unul dintre ei:) Pentru mai multe pilule de optimism, încearcă şi aici www.zambetsisanatate.ro

Comentează