STUDIU: Copiii și tinerii aflați în afara sistemului de educație preuniversitar superior în România

0

Acest studiu reprezintă o continuare și o completare a studiului „Toți copiii la școală până în 2015. Inițiativa globală privind copiii în afara sistemului de educație. Studiu național  – România. Analiza situației copiilor aflați în afara sistemului de educație din România”, elaborat de UNICEF și Institutul de Științe ale Educației (ISE) alături de Ministerul Educației Naționale – Direcția de Învățământ Preuniversitar și Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Institutul Național de Statistică și Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, în cadrul inițiativei globale derulate de UNICEF în parteneriat cu Institutul de Statistica al UNESCO privind copiii în afara sistemului de educație (Out Of School Children – OOSC)[1].

Infografic 1

Dacă studiul din 2012 s-a focalizat pe participarea la educație a copiilor de vârsta nivelului primar și gimnazial de educație (7-14 ani), în acest caz am urmărit situația copiilor de vârsta învățământului secundar superior de educație (15-18 ani), pentru a obține un tablou cât mai complet cu privire la acest fenomen, acoperind astfel în întregime învățământul primar și secundar.

Prin intermediul acestui studiu, am urmărit să evaluăm amploarea fenomenului de neparticipare școlară a copiilor/tinerilor de vârsta învățământului secundar superior, să explorăm unele caracteristici ale acestora și să identificăm bariere și provocări în legătură cu participarea la educația de nivel secundar superior. Astfel, pornind de la datele de cercetare ale acestui raport, vom putea contura un profil mai detaliat al copiilor de vârsta învățământului secundar superior care se află în afara sistemului de educație sau în risc major de a ajunge în această situație. În acest fel, putem face un pas înainte în procesul complex de identificare şi eliminare a multiplelor forme de excludere cu care se confruntă acești copii prin politici educaționale și intervenții mai eficiente și focalizate.

În categoria copiilor/tinerilor din afara sistemului de educație am inclus pe cei care au urmat școala în trecut, dar au abandonat, precum și copiii care nu au frecventat niciodată școala. Astfel, în cadrul acestui studiu, copiii în afara sistemului de învățământ reprezintă diferența dintre totalul populației în vârstă de 15-18 ani şi suma copiilor de aceeași vârstă din următoarele categorii: copii/tineri cuprinși în învățământul secundar superior, cei care frecventează deja învățământul post secundar (terțiar sau non-terțiar), precum şi copiii care încă urmează gimnaziul.

Rezultate

  • Pe baza metodologiei folosite s-a putut stabili că aproape 183.000 de copii în anul școlar 2010/2011 și 174.000 de copii în 2011/2012 nu erau cuprinși în sistemul de învățământ. Aceste cifre reprezintă 19% din populația de 15-18 ani, proporție ce rămâne constantă la nivelul celor doi ani asupra cărora s-a focalizat analiza.
  • Segmentul de populație de vârstă corespunzătoare învăţământului secundar superior care prezintă riscul cel mai ridicat privind participarea la educaţie este reprezentat de copiii din mediul rural. Rata abandonului şcolar din anul 2011/2012 indică un risc crescut pentru elevii din zonele rurale: valoarea indicatorului este cu aproximativ 30% mai mare în cazul acestora față de cei din urban. Ratele repetenției în același an școlar, pentru clasele IX, X și XII, erau cu peste 40% mai mari în cazul populației elevilor din mediul rural, comparativ cu cei din urban.
  • Rata abandonului a evidențiat și prezenţa unor inegalităţi de gen. Diferențele constatate între fete și băieți, de aproximativ 1 punct procentual plasează fetele în poziție de avantaj.
  • Rata abandonului în funcție de cele două criterii – mediu de rezidență și gen – indică faptul (cel puțin pentru anul școlar 2011/2012) că riscul cel mai înalt de excluziune prin abandon este asociat băieților din mediul rural (6% în anul menționat, comparativ cu 4,7% pentru băieții din urban).
  • La nivelul anului 2011, cea mai mare proporție a populației din afara sistemului de educație era în vârstă de 16 ani (aproape 85%), iar aproximativ 81% finalizaseră cel mult nivelul gimnazial. Această situație semnifică faptul că o proporție importantă din populația de 15-18 ani necuprinsă în sistemul de învățământ a fost supusă riscului excluziunii de la educație înainte sau cel mult la absolvirea gimnaziului.
  • Proporția de aproape 20% a copiilor de etnie romă în segmentul populației de 15-18 ani din afara sistemului de învățământ reflectă situația defavorizată a acestora sub aspectul educației.
  • Peste jumătate dintre copiii din afara școlii intervievați au lucrat în cursul ultimei săptămâni, aproape două treimi fiind de gen masculin. Mai mult de 99% dintre aceștia au lucrat, însă, fără contract de muncă.
  • În privința participării la educație, rata brută de cuprindere în învățământul secundar superior subliniază disparitățile dintre urban și rural, diferențele ajungând la 27-28 puncte procentuale, ceea ce evidențiază faptul că o proporție importantă a segmentului de tineri din zonele rurale nu frecventează învățământul secundar superior.
  • Rata netă ajustată de cuprindere școlară permite identificarea unor disparități privind participarea la educația de nivel secundar superior și între diferitele regiuni de dezvoltare, diferențele ajungând până la 23-26 puncte procentuale. Valoarea cea mai redusă a indicatorului este înregistrată în Regiunea Nord-Est, regiune cu nivel mai redus de dezvoltare economică, iar cea mai ridicată în Regiunea București-Ilfov, cu cel mai înalt nivel de dezvoltare.

Recomandări

  • România a asumat o țintă ambițioasă de reducere a fenomenului de părăsire timpurie a sistemului de educație la 11,3% până în anul 2020 (de la 17,4% valoare a acestui indicator in 2012) și măsurile în această arie trebuie să continue și să dezvolte intervențiile susținute în nivelurile inferioare de învățământ (ante și preșcolar, primar, gimnazial).
  • În paralel, având în vedere dimensiunea îngrijorătoare a fenomenului de excludere din sistemul de educație (prin neșcolarizare sau abandon școlar) în învățământul secundar superior, o serie de politici și măsuri de intervenție focalizată trebuie să se afle printre prioritățile Ministerului Educației.
  • Susținerea unor politici educaționale coerente și a unor programe la nivel național pentru prevenirea abandonului școlar în învățământul primar, gimnazial și secundar superior, dublate de măsuri de susținere de continuare a studiilor după clasa a VIII-a în cazul copiilor cu oportunități reduse, pot conduce în mod direct la diminuarea fenomenului de părăsire timpurie a sistemului de educație.
  • În condițiile în care participarea la învățământul secundar superior prezintă, în continuare, disparități importante pe medii de rezidență, în defavoarea mediului rural, este nevoie de noi programe de sprijin pentru segmentul de tineri din această zonă, atât de prevenire, cât și de intervenție pentru reîntoarcerea la școală. Aceste măsuri pot viza, cu prioritate, anumite regiuni de dezvoltare, unde rata netă ajustată de cuprindere școlară înregistrează cele mai scăzute valori (N-E, S, S-V).
  • Măsurile privind creșterea calității trebuie, de asemenea, să vizeze în mod sistematic atât unitățile de învățământ de nivel secundar superior din mediul rural (ținând cont, de exemplu, de faptul că rata repetenției este mult mai înaltă în cazul populației elevilor din mediul rural, comparativ cu cei din urban), cât și toate unitățile care școlarizează un număr ridicat de copii aflați în situație de risc: copii care provin din familii foarte sărace, copii de etnie romă, copii cu dizabilități.
  • Măsurile de intervenție trebuie să țină cont și de faptul că riscul cel mai ridicat de excluziune prin abandon este asociat băieților din mediul rural, această categorie fiind, în prezent într-o măsură redusă țintită în mod focalizat de politicile educaționale.
  • De asemenea, sistemul de educație trebuie să clarifice rolul și statutul învățământului profesional și tehnic (oferit în cadrul programelor de studii ale școlilor profesionale și ale liceelor tehnologice) și să promoveze mecanisme și instrumente mai clare de adaptare a rețelei și ofertei școlare la realitățile pieței muncii și de implicare a angajatorilor.


[1] La  începutul anului 2010, UNICEF şi Institutul de Statistică al UNESCO (UIS) au lansat Iniţiativa globală privind copiii în afara sistemului de educaţie în vederea stimulării unor răspunsuri  complexe,  informate şi mai bine monitorizate la nivelul politicilor cu privire la acest fenomen.

Infografic 2

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.

Comentează