Anticoronavirus - exemple de implicare socială și soluții pentru gestionarea pandemiei

Oamenii Educației: Vasile Brașovanu despre învățare autentică și colaborare în educație

0

Interviu cu Vasile Brașovanu, alumnus Teach for Romania

Absolvent al unui profil pedagogic, după ce a fost învățător în Generația a 2-a de profesori în cadrul programului Teach for Romania, Vasile a început să lucreze cu mii de profesori și zeci de directori din toată țara și crede că munca lui merge mult în zona de transformare a felului în care ne uităm la învățare și la copii. Vă invităm să descoperiți mai multe lucruri despre omul și profesionistul Vasile, care ne inspiră de 5 ani să fim mai buni și mai recunoscători și ne dă mereu încredere că putem aduce învățarea autentică în clasa fiecărui copil din România.

„În învățare, emoția e cea care dă frâu liber curiozității și dorinței de progres sau le împiedică.”

Povestește-ne câteva lucruri generale despre tine, parcursul tău academic și profesional.

Cred că sunt un om cât se poate de simplu, crescut la țară, cu drag de natură și de felul în care oamenii se ajută unii pe alții într-o comunitate unde binele celorlalți știu că poate fi și binele meu. Pentru că atunci când eram mic vedeam des în jurul meu o parte dintre surori cum se pregăteau pentru lecții, fiind profesoare sau învățătoare. Am mers la Liceul Pedagogic din Iași unde am luat pentru prima dată, poate, contact cu profesori pe care i-am simțit ca pe niște mentori. Mai apoi a urmat facultatea, masterul, mutarea la București, primele joburi care mergeau mult în zona de cercetare, iar mai apoi intrarea în programul Teach for Romania în calitate de învățător. Astăzi sunt vreo opt ani de când mă implic în educație și nu regret niciun moment că am ales drumul acesta.

Cum a fost pentru tine experiența programulului Teach for Romania? 

Pe cât de grea, pe atât de transformatoare. De la omul competitiv, care până atunci făcea tot posibilul să fie cel mai bun în grupul în care învăța sau lucra, am descoperit cât de important e să pot colabora și să îi văd și pe ceilalți colaborând. Poveștile copiilor, relația stabilită cu ei, colaborarea cu colegii de cancelarie, programele de formare venite din partea organizației, toate m-au făcut să mă uit atât la mine cu alți ochi, cât și la misiunea pe care conștient am ales să o continui cât voi putea și mă voi pricepe.

Ce impact a avut în viața ta profesională programul Teach, dar și personală? Ce este diferit în viața ta acum?

În cei doi ani cât am fost învățător în program, am descoperit cât de importantă e cultura organizațională care să susțină învățarea și să încurajeze progresul fiecărui copil. Asta m-a făcut să mă îndrept către două direcții: formarea cadrelor didactice și implicarea în reducerea inechităților. Îndrăznesc să spun că multe lucruri sunt diferite acum. De mare parte dintre ele nici nu eram conștient acum cinci, șase ani: de rolurile diverse care pot exista în sistemele educaționale și care contribuie la performanța lor, de importanța fundamentală a formării inițiale și cea continue pentru educatori, de  nevoia comunităților de învățare și practică dintr-o școală.  Tototdată am conștientizat rolul directorului ca lider al învățării, modelul de stil de viață pe care profesorii îl dezvoltă în rândul copiilor, cât de importante sunt valorile în comunitate educațională, dar și nevoia de a corela conținutul academic cu sarcini de învățare cât mai relevante pentru viața de zi cu zi.

Ce fac diferit acum față de perioada când doar cochetam cu educația formală e faptul că mă raportez la oamenii cu care lucrez, fie că sunt directori, profesori sau părinți, ca la niște persoane care nu trebuie salvate. Atunci când, într-adevăr, apare momentul în care ei își dau seama că viața lor profesională poate fi cu mai mult impact pentru copii și aleg să trasforme ceva la ei, eu încerc să le fiu aproape, încerc să văd cu ce pot să ajut.

Totodată, felul în care mă raportez la învățare s-a schimbat. Consider că, azi copiii caută semnificație și depun interes și efort în zonele unde ei cred că într-adevăr asta contează pentru ei. Raportat la profesori, cred că proiectarea sarcinilor de învățare e nevoie să fie cât mai naturală și fără brizbrizuri care sunt lipsite de relevanță pentru copiii vremurilor actuale. În lipsa conectării cu copilul, riscăm să devenim profesioniști lipsiți de emoție, or în învățare emoția este cea care dă frâu liber curiozității și dorinței de progres sau le împiedică, dacă adultul nu are încă o capacitate să gestioneze sănătos acest proces.

Dacă noi, adulții din școală învățăm să tragem la aceeași căruță prin cultura colaborării, a prieteniei, chiar a empatiei, vor ajunge și la elevi aceste lucruri, iar mai apoi la părinți.”

Care crezi că este schimbarea cea mai importantă pe care ai adus-o la copii și în școală? 

Pentru copii, cel mai de impact lucru a fost că n-am lăsat pe nimeni în urmă. Lle-am transmis că fiecare merită să fie apreciat, nu condiționat de rezultatele învățării sau de comportamentele dezirabile, ci pentru simplul fapt că el, copilul, este prezent acolo, în sala de clasă, și că merită să fie văzut, validat fiindcă este un om, adultul de mâine. Cum spune foarte frumos Kent Hoffman, cu toții ne dorim să avem câteva persoane semnificative în viața noastră, care să se bucure de noi pentru simplul fapt că existăm.

În cancelarie, cred că, încetul cu încetul, am dezvoltat sentimentul că împreună putem să ne unim forțele și să construim experiențe de învățare de impact pentru copii și părinți, și că, dacă noi, adulții din școală, învățăm să tragem la aceeași căruță, să ne împărtășim din experiențele de la clasă, din valorile pe care le trăim, prin cultura colaborării, a prieteniei, chiar a empatiei îndrăznesc să spun, vor ajunge și la elevi aceste lucruri, iar mai apoi la părinți.

Povestește-ne o întâmplare care ți-a rămas întipărită în minte în perioada în care erai la catedră.

Progresul pe care l-am văzut la copii mi-a dat curaj să merg mai departe când aveam sentimentul că munca mea e în zadar și că sistemul nu se va schimba, că suferința multor dintre copii nu va dispărea sau că munca mea din sala de clasă se oprește la poarta școlii. Florin e unul dintre ei, cu o situație foarte grea acasă, cu achiziții academice lipsă, cu tulburări de comportament. Totul însă până într-o zi când, împreună cu consilierul școlii, am decis să ne unim puterile și să îi prezentăm și o altă perspectivă a felului în care copilul de clasa a III-a pot face față stresului, oboselii și comportamentelor indezirabile pe care le manifesta foarte des. Așa a apărut povestea sclavului și a stăpânului, în care el avea șansa să treacă de la a fi sclavul propriei furii și dureri pe care le simțea în diverse momente la școală, la stăpânul propriului creier. Replica, „Furie, eu sunt șeful tău!” la câteva săptămâni bune după ce a făcut cunoștință cu ea a produs rezultate, în sensul în care acest copil a devenit conștient de propia sa lume emoțională și a început să o gestioneze, astfel încât să poată fi activ în învățare și să aibă progres. Astfel că de la un copil care refuza orice era legat de învățare și era pe punctul de a nu trece clasa, a început să ceară teme mai multe, explicații individuale după ore pentru a înțelege anumite concepte teoretice, să depună mai mult efort, să se apropie de ceilalți colegi, să fie mai empatic, să colaboreze.

Care au fost cele mai bune lucruri pe care le-ai văzut și vezi că se întâmplă în educație și în școlile vulnerabile din România? 

Tind să cred că oricât de multe lipsuri ar fi într-o școală sau oricât de dificilă ar fi viața în comunitate pentru copii, ceea ce are cel mai mare impact în învățare și ține de misiunea școlii se rezumă la calitatea profesorilor. Iar când spun calitate, spun felul în care își trăiesc valorile, cum relaționează cu copiii, entuziasmul și energia pe care le depun în implicarea copiilor în a învăța, competența și dorința de a ține ritmul cu transformările din viața de zi cu zi, dar și felul în care cancelaria devine un spațiu de învățare și nu unul strict formal și de raportare birocratică. Or tipul acesta de profesori mă bucur să îl observ în tot mai multe școli. Chiar dacă nu toată lumea împărtășește în cancelarie acest profil al cadrului didactic, școala se transformă încetul cu încetul și vine mai aproape de copil.

Văd cum tot mai multe grupuri de dezvoltare profesională apar, atât în online, cât și în întâlniri offline, foarte bine puse la punct, cum oamenii încep să se ajute unii pe alții, cum există o dorință fantastică de a-i sprijini pe cei care lucrează în comunități cu multe provocări. Observ și o solidaritate care ia avânt și  cum inițiative din mediul non-guvernamental încep să se aplece cu mai multă empatie către nevoile de dezvoltare ale profesorilor.

Dar cele mai grele și provocatoare aspecte care crezi că sunt pentru un tânăr debutant și elevi?

Pentru un cadru didactic debutant aș spune că lipsa experienței pedagogice și a unui mentor sunt principalele provocări. Dacă la nivel relațional, dată fiind apropierea de vărstă între profesor și copii, lucrurile sunt în regulă, când vine vorba de didactica și metodica predării, învățării și evaluării, lucrurile stau diferit. În cazul meu, entuziasmul atunci când am devenit învățător era foarte ridicat, însă competența era destul de scăzută, chiar dacă am trecut prin liceul pedagogic și Academia de Leadership și Pedagogie organizată de Teach pentru noua generație de profesori din program. Ce cred, și diferite studii de specialitate o confirmă, e faptul că pentru un debutant foarte potrivit ar fi un an de ucenicie sau co-teaching. Astfel, învățătorul sau profesorul va fi implicat zilnic în tot ce înseamnă planificare, proiectarea activităților didactice, procesul în sine de facilitare a învățării, va observa dinamica proceselor din școală și cancelarie și se va pune la punct cu tot ce înseamnă cadru legislativ, regulamente interioare, proceduri. De asemenea, va observa dinamica relațiilor dintre școală și comunitate, implicarea părinților și comunicarea cu aceștia, cum sunt gestionate situațiile de criză din timpul unei lecții și cum poate colabora cu diverși specialiști care au impact în învățare, asistent social sau consilier școlar, psihologi, mediatori.

Când te gândești la un profesor model întâlnit în școala în care ai activat în programul Teach, care ți-a schimbat parcursul în viață sau perspectivele, către cine mergi?

Îndrăznesc să spun că au fost mai mulți – un astfel de om e doamna director a școlii unde am predat. Am simțit că a avut sută la sută încredere în mine, deși au fost și momente când eșuam în ceea ce îmi propuneam, dar mi-a fost mereu aproape și m-a încurajat să găsesc soluții. Ar mai fi consilierul școlii care mi-a devenit o foarte bună prietenă și de la care învăț și acum, sau Simona, o învățătoare extraordinară, care oricât de greu i-ar fi fost, avea grijă să ne încurajeze, să fie blândă, dar să propună și limite sănătoase atunci când era cazul. Nu în ultimul rând nenea Costică, un om priceput la tot ce înseamnă meșterit lucruri și care, atunci când îmi era greu, mă întreba cum mă simt și povesteam despre grădinărit și cum i-aș putea potoli pe copiii mai năzdrăvani din clasă în grădina cu legume a școlii. Cred că de la toți colegii am avut câte ceva de învățat, și pentru asta le sunt profund recunoscător.

Dacă ai putea face 2-3 schimbări astăzi în educație, care ar fi și de ce?

M-aș uita cu foarte multă atenție la cum se realizează pregătirea inițială a celor care vor să devină cadre didactice; m-aș uita la impactul programelor de formare continuă și aș veni cu un cadru legislativ care să încurajeze rezultatele învățării și felul în care cele învățate sunt transferate în spațiul școlii; aș da o mai mare autonomie școlii să dezvolte procese interne, să angajeze personal competent, care să răspundă într-adevăr nevoilor de dezvoltare ale copiilor; aș da o finanțare adecvată învățământului, astfel încât să asigur nevoi rezonabile pentru fiecare școală în parte, nu în funcție de numărul de copii, ci în funcție de nivelul de dezvoltare a comunității în care funcționează școala. Prin această ultimă măsură,  s-ar asigura echitatea și șansa la reușită și acelor copii care fie nu au avut un start egal în viață cu cei care vin din medii favorizate, fie vin din comunități unde provocările sunt atât de mari încât școala, de una singură, nu poate dezvolta oportunități care să le împlinească potențialul.

„Două dintre cele mai dragi proiecte mie în care m-am implicat cu comunitatea de alumni sunt conferințele Explorator în educație și Școala pe net”

Cum te implici în educație și reducerea inechității în momentul de față, care este rolul și impactul tău?

În prezent, sunt coordonatorul unui cluster educațional din rețeaua Edu Networks și contributor în cadrul platformei Școala pe net, din partea Fundației Seeding Knowledge. În toate proiectele în care sunt implicat vin cu credința că doar împreună și uitându-ne la un bine mai mare decât cel personal sau strict al școlii, unde își fac treaba profesorii, putem progresa. Cred că lucrez mult la transformarea felului în care privim învățarea și copiii. Astfel, aduc în atenție modele de bune practici și contribui la a face auzită vocea unor oameni care, deși lucrează în comunități dificile, fac eforturi admirabile, or îi încurajez pe directorii de școli cu care lucrez să se uite și să răspundă nevoilor de învățare ale fiecărui copil din școală.

Ce înseamnă pentru tine apartenența la comunitatea de alumni Teach for Romania? Ai acțiuni comune cu organizația sau alți alumni?

Comunitatea Teach for Romania înseamnă un grup de oameni unde valorile sănătoase dictează comportamentele pedagogice și felul în care profesorii interacționează cu comunitatea școlii. Sunt oameni care își dau voie să fie vulnerabili și să învețe din propriile greșeli. E un laborator unde sunt încurajate ideile inovatoare și poți găsi sprijin, e un spațiu în care feedbackul este valorizat și văzut ca o cale spre dezvoltare, un spațiu în care colaborarea e încurajată.

Încă din primele luni după absolvirea programului, am dezvoltat mai multe proiecte în care am fost implicat cu colegi din același an sau din alte generații. Două dintre cele mai dragi proiecte mie în care m-am implicat cu comunitatea de alumni sunt conferințele „Explorator în educație” și platforma ȘcoalapeNet.ro unde eforturile mele din ultimele patru luni au devenit vizibile.

Povestește-ne o realizare legată de ceea ce faci în calitate de alumnus.

Cred că cea mai mare realizare e faptul că încetul cu încetul observ cum profesorii sau directorii de școli cu care lucrez în diverse proiecte capătă împuternicire și curaj să exploreze și alte modalități de a produce învățare și de a aduce oportunități educaționale relevante pentru copiii cu care lucrează. Astfel, văd cum școlile se transformă și devin organizații care contribuie la dezvoltarea în bine a comunității.

Ce planuri profesionale ai în perioada următoare și cum plănuiești să ajuți dezvoltarea educației?

Îmi doresc să am puterea și energia necesare să continui proiectele în care sunt deja implicat, pentru că am încredere că om cu om, clasă cu clasă, școală cu școală putem transforma în bine educația din România.

Comunitatea de alumni Teach for Romania numără în momentul de față 102 membri, dintre care 80% lucrează în educație, iar 90% își dezvoltă competențe pentru a avea un rol valoros în mișcarea de a se asigura că toți copiii din România vor beneficia de o educație excelentă.

20% dintre alumni se implică în dezvoltarea profesională și personală a profesorilor din România. Au inițiat seria de conferințe „Explorator în Educație”, cu ajutorul Seeding Knowledge Foundation, iar în ultimele luni 20.000 de profesori au avut acces la evenimente online facilitate de către alumni.

 

Despre autor

avatar

Teach for Romania este o organizație non-guvernamentală, care de 7 ani recrutează și pregătește oameni valoroși să devină profesori și învățători în școlile publice din România, pornind de la cele mai dificile comunități. La Teach for Romania, noi credem că fiecare copil din România are dreptul și poate să aibă parte de o educație de calitate. Fiecare copil are dreptul să-și descopere potențialul și să-și îndeplinească visul. În anul școlar 2020-2021, 94 de cadre didactice, participanți în programul nostru, predau în 83 de școli, din 20 de județe. De asemenea, ne bucurăm că, din comunitatea noastră de 136 de alumni, absolvenți ai programului, jumătate au ales să rămână la catedră în școli publice din România. Împreună ajungem astăzi la aproximativ 14 000 de copii.

Comentează

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.