Anticoronavirus - exemple de implicare socială și soluții pentru gestionarea pandemiei

Oamenii Educației: Monica Ploeșteanu despre programul Inovatori în Educație și colaborare între profesori

0

Interviu cu Monica Ploeșteanu, alumnă Teach for Romania

Sunt multe lucruri pe care Monica le-ar îmbunătăți la sistemul educațional din România. Programul Teach, experiența dobândită la clasă, cât și dorința de a le oferi copiilor din medii vulnerabile un viitor mai bun, cu mai multe opțiuni, sunt lucrurile care stau la baza motivației de a continua să se implice în schimbarea de mâine, care însă, se construiește azi.

Monica este în prezent profesoară de limba și literatura română la Colegiul Tehnic „Mihai Bravu” și dirigintă la clasa a XI-a, are multe activități extrașcolare, iar împreună cu alți doi alumni, Mirela Ivanciu și Andreea Gheorghe, dezvoltă o inițiativă bazată pe educație prin joc, creionată în programul Inovatori în Educație, derulat de Teach for Romania. Este membră în asociația EduConect și activă în comunitatea alumnilor.

Nu de puține ori s-a confruntat cu emoții de neputință, frustrare, vinovăție și cu sentimentul că mereu trebuie să facă mai mult. A învățat însă cât de importantă este găsirea acelui echilibru interior, care îți permite să ai grijă și de tine și să îți păstrezi energia, astfel încât să apari în fața elevilor având dispoziția necesară și nu un burnout. Mentalitatea reprezintă o mare parte a unei povești de succes iar o altă componentă esențială este cultura muncii în echipă

Vă invităm să descoperiți povestea Monicăi Ploeșteanu, ultima din seria Oamenii Educației, cu emoție, curiozitate și dorință de cunoaștere a unei noi povești, care are puterea să inspire și să reflecte spre un altfel de viitor.

„Cred că noi profesorii avem multe de învățat unii de la alții și că avem mare nevoie de comunitate de sprijin.

Povestește-ne o întâmplare care ți-a rămas întipărită în minte în perioada în care erai la catedră.

Chiar și înainte de a aplica în Teach eram în învățământ, devenisem titular ca profesor de limba și literatura română și predam deja de vreo 5 ani. Îmi doream o schimbare și, în același timp, o direcție și un scop ca profesor, iar programul mi-a oferit toate acestea și mai mult decât atât.

Îmi amintesc că la finalul primului meu an de program Teach, elevii a căror dirigintă sunt (ei erau atunci în clasa a IX-a) mi-au pregătit o surpriză, un album cu poze cu clasa și scrisori de la ei pentru mine. A fost o zi foarte specială, cred că cea mai frumoasă zi a mea la catedră, ei nu se așteptau ca și eu să am pregătite scrisori pentru fiecare dintre ei.

Când te gândești la un profesor model întâlnit în școala în care ai activat în programul Teach, care ți-a schimbat parcursul în viață sau perspectivele, către cine mergi?

Mă gândesc la colega mea cu care țin împreună clubul de debate al liceului nostru. Este inginer și predă module tehnice. Este o doamnă care, deși se apropie de pensie, are mai multă motivație, energie și dăruire decât mulți profesori mult mai tineri. Și are o relație foarte deschisă și apropiată cu elevii ei, pe care îi invită să vorbească deschis și să își spună sincer părerea. Este un diriginte foarte implicat, au fost mulți elevi în caz de risc, cu situații familiale dificile, care voiau să abandoneze școala, pentru care a luptat mult ca ei să își continue studiile.

Dacă ai putea face 2-3 schimbări astăzi în educație, care ar fi și de ce?

Aș modifica pregătirea profesorilor, atât cea inițială cât și cea continuă. Eu am făcut în facultate un modul pedagogic care nu mi-a folosit deloc, a fost multă teorie pe care am uitat-o și care oricum era despre clase ideale, nu avea nicio legătură cu realitatea „din teren”. Nici nu s-a comparat cu Academia de Leadership și Pedagogie organizată de Teach, care a fost pentru mine un program de pregătire cu adevărat valoros. Aș aduce formare continuă la profesori în școli, acolo unde sunt ei, poate mulți nu mai sunt deschiși să meargă la cursuri sau nu au încredere că acelea sunt de calitate, dar cred că ar fi deschiși dacă ar veni cursurile până la ei. Și cursuri cu follow-up, cu etape de aplicare după, cu mentori care să le fie alături profesorilor, să-i sprijine, în detrimentul acelor „fabrici de diplome”, unde ajung să fie scop în sine certificatul și numărul de credite pe care îl obții, nu cât ai învățat cu adevărat acolo.

O altă schimbare ar fi felul în care sunt verificate și evaluate școlile și cadrele didactice. O inspecție în școală pune foarte multă presiune pe toată lumea implicată, apare un efort colectiv ca totul să iasă perfect de teama unor critici, reproșuri sau sancțiuni. Și dacă inspectorii ar veni mai mult cu atitudinea de a oferi sprijin și ghidare, nu de a controla și sancționa, ci de a ajuta școlile și profesorii să rezolve problemele reale care sunt, poate că oamenii ar avea mai multă încredere să spună în mod autentic cu ce dificultăți se confruntă.

De exemplu, în anii de program Teach, aveam un tutore din partea organizației care mă ajuta să devin un profesor mai bun și venea de câteva ori pe an la orele mele să vadă ce merge bine, ce mai trebuie îmbunătățit, dar cu o atitudine caldă, de sprijin, de susținere. Aveam încredere să-i spun unde nu mă descurc. Într-o zi eram agitată că nu aveam ceas la mână și nu puteam gestiona bine timpul la oră, iar ea pur și simplu și-a dat jos ceasul ei de la mână și mi l-a împrumutat. Un gest atât de simplu și uman, dar de neimaginat în relația profesor-inspector. De multe ori, doar hârtiile sunt evaluate și verificate. Și aici cred că este de folos și ar face diferența o schimbare profundă de mentalitate, să nu mai fie evaluate doar hârtiile, iar acestea să redea cu adevărat realitatea așa cum este ea.

Și tot la nivel de mentalitate, o schimbare care cred că ar aduce mari rezultate ar ține de cultura muncii în echipă la nivel de școală și printre profesori. Să ne așezăm mai des la masă și să spunem, avem problema X. Ce putem face împreună ca s-o rezolvăm? Ce soluții putem găsi? Cred că evoluția poate apărea doar dintr-un asemenea dialog autentic și dintr-o voință reală de a învăța unii de la alții și de a lucra împreună pentru a găsi soluții pentru problemele care există. De exemplu, la noi în liceu am avut într-un an programul PROEDUS „Școala bucureșteană dezbate—alege” în cadrul căruia am avut întâlniri și discuții profesori, părinți și elevi despre problemele din educație. Și a fost un dialog deschis și sincer.

Cred că noi, profesorii, avem multe de învățat unii de la alții și că avem mare nevoie de comunitate de sprijin. Dacă profesorii care predăm aceeași materie (și nu numai!) am vorbi mai mult despre cum îi ajutăm pe elevi să își dezvolte competența x, cum predăm lecția y, cum îi motivăm pe elevi, ce exerciții funcționează, dacă am face mai mult schimb de bune practici, de sfaturi, materiale și resurse, am fi cu toții mult mai câștigați. Uneori suntem singuri cu problemele noastre, ca profesori, dar nu ar trebui să fim.

Și apar multe probleme, munca unui profesor nu este ușoară. Mai ales pentru profesorii de la colegii tehnice sau din rural sau din medii vulnerabile, care lucrează poate mai mult sau mai din greu decât în școlile considerate „bune”, pentru că noi, în primul rând, trebuie să-i convingem pe elevi să vină la școală (în cazuri de absenteism), să îi motivăm să își dezvolte abilitățile (iar mulți elevi vin foarte demotivați), să le arătăm că învățarea poate fi fascinantă (mulți elevi o consideră ceva chinuitor), să oferim consiliere în situații de criză (și elevii vin din medii familiale dificile), să găsim soluții pentru comportamente disruptive, care nu permit învățarea celorlalți elevi (și ele vin din nevoi neîmplinite ale elevului respectiv, nevoi de atenție, de afecțiune, de putere, de control etc.)

De multe ori m-am confruntat cu emoții de neputință, de frustrare, de vinovăție (mereu poți face mai mult, trebuie să știi când să spui stop ca să ai grijă și de tine și de resursele tale de energie, eu am ajuns și în burn-out la un moment dat) și e important să nu mă duc cu aceste emoții în fața elevilor pentru că apar efecte negative în relația profesor-elevi.

„În perioada aceasta de școală online, am făcut ore prin videconferință cu elevii în așa fel încât ei să nu piardă legătura cu școala și cu materia pe care o predau și să-și dezvolte în continuare abilitățile.”

Cum te implici în educație și inechitate în momentul de față, care este rolul și impactul tău?

În prezent predau limba și literatura română la Colegiul Tehnic „Mihai Bravu” și sunt dirigintă la clasa a XI-a. Fac ore de dezvoltare personală cu elevii în cadrul programului ROSE și mă ocup împreună cu colega mea și de clubul de debate al liceului, afiliat la ARDOR. Încerc să mă dezvolt continuu, iar în prezent, sunt foarte pasionată de învățarea prin joc. În perioada aceasta de școală online, am făcut ore prin videconferință cu elevii mei (am folosit programele Zoom și Microsoft Teams) în așa fel încât ei să nu piardă legătura cu școala și cu materia pe care o predau și să-și dezvolte în continuare abilitățile.

Ce înseamnă pentru tine apartenența la comunitatea Teach și la comunitatea de alumni Teach? Ai acțiuni comune cu organizația sau alți alumni?

Pentru mine, comunitatea Teach înseamnă foarte mult. Când am nevoie să îmi reîncarc propria motivație, mă conectez la cei din comunitate. Sunt mulți profesori minunați, care încearcă să facă lucrurile pe bune, care sunt entuziasmați de ceea ce fac, oameni cu adevărat autentici. Cu colegii din generația mea (eu sunt profesor din generația a IV-a Teach for Romania) am legături strânse, pentru că ne apropie școala de vară de 6 săptămâni în care am învățat împreună, am locuit împreună și am făcut practică la școala din Gârcini, municipiul Săcele.

Împreună cu alte două colege din comunitatea de alumni, lucrez la o inițiativă bazată pe educație prin joc, pe care am dezvoltat-o în cadrul programului Inovatori în Educație, creat de Teach pentru alumni. Sunt membră EduConect (asociația de alumni) și avem întâlniri lunare de comunitate.

„Împreună cu alte două colege din comunitatea de alumni, lucrez la o inițiativă bazată pe educație prin joc, ExploLearn, pe care am dezvoltat-o în cadrul programului Inovatori în educație”

Povestește-ne o realizare sau o bucurie legată de ceea ce faci în calitate de alumnă.

Comunitatea Teach. Am avut de curând Școala Altfel online și a fost o provocare să găsesc activități care să fie interesante pentru elevii mei în aceste condiții. Am apelat la puterea comunității și, o altă alumnă s-a oferit să se conecteze cu elevii mei pe Zoom să ne arate imagini de unde locuiește ea în Finlanda. Altă colegă din Teach m-a pus în legătură cu o doamnă care este antreprenor în domeniul culinar, care s-a conectat cu elevii mei de la profilul de bucătari ca să le povestească despre afacerea ei, pentru că e important că ei să aibă acces și expunere și la alte modele, alte tipuri de persoane. Și mi-am făcut curaj și am invitat-o și pe o doamnă consilier în carieră să facă o sesiune cu elevii mei de a XI-a, pentru că m-au inspirat colegii din Teach care au multă inițiativă să apeleze la oameni, să aducă invitați la clasă. Mie de multe ori îmi e greu să cer ajutorul, să apelez la alte persoane, mi-e teamă de refuz, dar de data asta m-am încumentat și a ieșit foarte bine. Mediul online are avantajul că e mult mai ușor să pui în contact oameni care locuiesc la distanță unii de alții.

Ce planuri profesionale ai în perioada următoare și cum plănuiești să ajuți dezvoltarea educației?

Voi continua să lucrez ca profesor. De asemenea, încerc să mă specializez pe învățarea prin joc, este pasiunea mea și are avantajul de a motiva mult mai ușor elevi care privesc învățarea ca pe ceva dificil sau chinuitor. Încerc să aduc la clasă cât mai multe jocuri, fie ele digitale (Kahoot!, de exemplu) sau nu: rebusuri, board games sau jocuri de rol.

Comunitatea de alumni Teach for Romania numără în momentul de față 102 membri, dintre care 80% lucrează în educație, iar 70% activează în școli publice și instituții de învățare private, aceștia rămân în școli și dezvoltă cultura școlară. O fac mai inovatoare, mai incluzivă, mai colaborativă.

Printre activitățile pe care le-au făcut alumnii în școli se numără implementarea a opt proiecte de mobilități școlare Erasmus Plus; sprijinirea dezvoltării de cluburi de lectură FANBOOK, cluburi IMPACT sau de dezbateri ARDOR; implicare în dezvoltarea a 10 comunități de practică și învățare în școlile din România; atragerea de ONG-uri și resurse din companii pentru vizite ale elevilor, mobilarea claselor și oferirea de rechizite sau alte materiale necesare elevilor.

Despre autor

avatar

Bun venit pe platforma de informație și educație pozitivă, RomâniaPozitivă.ro! Avem pentru tine peste 30 000 de exemple de Bine despre România de la peste 30 de autori și colaboratori încă din 2006. Susținem și programe educaționale în diverse tematici și am lucrat cu aproape 10 000 de participanți în ultimii 20 de ani. La acest cont de autor publicăm articole, comunicate de presă, opinii și imagini pe care le primim de la colaboratori și parteneri, dar selectăm acele date care se potrivesc cu ceea ce dorim să promovăm pe platforma noastră. De Bine despre România.

Comentează

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.