Am fost plecată 6 ani de zile în Manchester, UK, și-am ales să mă reîntorc acasă. Cum, stai? Noi toți vrem să plecăm și tu te întorci? Ă, da! Povestea mea e lunga si este work in progress zi de zi, e foarte greu s-o rezum in cateva paragrafe, dar un sneak peak tot pot sa va dau:)
articol scris de Ioana Boila
Cu o mare doză de adrenalină și inconștiență, am plecat în 2011 la facultate la University of Manchester unde am studiat ingineria civilă și structurală. Am fost un student normal, am învățat, am petrecut, am dat examene multe și grele si-am terminat cu brio studiile 4 ani mai târziu dupa un ciclu de bachelor și un master. Am rămas în același oraș și-am lucrat 2 ani de zile într-o companie foarte tare până am reușit să mă reîntorc în țară așa cum mi-am dorit de mult timp. La aceeasi companie.
Viața mea în UK a trecut prin mai multe stadii. N-a fost extraordinară la început, am simțit foarte puternic sentimentul de dezrădăcinare și n-a fost ușoară acomodarea la noua viață, noua țară, noii oameni, noile reguli. Mi-a luat cam un an să mă obișnuiesc cu tot și am reușit asta aproape exclusiv datorită oamenilor pe care i-am întâlnit și care mi-au fost fiecare în felul lui mai mult sau mai puțin apropiați. Facultatea a fost grea dar interesantă, obositoare dar utilă, cu unii profesori mai bine pregătiți și alții mai slăbuți. După primul an care a fost cel mai greu am început să mă obișnuiesc mai bine cu noua mea țară și surpriză!, a-nceput să-mi și placă! Nu-mi era mie ușor când mi se terminau vacanțele în țară și trebuia să mă reîntorc la studii, dar am avut întotdeauna un puternic sentiment de bucurie și mândrie că am ocazia să fac parte dintr-un AȘA centru universitar într-un AȘA oraș precum Manchesterul.
Eu m-am simțit foarte bine în UK. Oamenii de acolo au fost foarte calzi cu mine, începând de la colegi și terminând cu oamenii de pe stradă sau funcționarii publici. Am simțit foarte puternic diferența dintre ei și români – aici la noi oamenilor le lipsește puțin empatia și politețea. În UK m-am dezvoltat ca persoană într-un ritm extraordinar și, cum am mai spus-o mai sus, datorez multe persoanelor pe care le-am cunoscut. Fiecare dintre noi suntem o combinație dintre suma experiențelor care ni se întâmplă și a oamenilor pe care ni-i ținem aproape 🙂 Am avut norocul să-mi fac prieteni și colegi de valoare, oameni de la care am avut lucruri bune de învățat și oameni care au ținut cu adevărat la mine, fie ei români sau nu, indiferent de naționalitatea mea.
De anumite părți din Anglia o să-mi fie veșnic dor.
O să-mi lipsească în primul rând politețea oamenilor și fețele lor (puțin) mai vesele decât ale românilor. Și-o să-mi lipsească și corectitudinea și lipsa birocrației dintr-o țară unde oamenii sunt (puțin) mai fericiți și corecți decât la noi. Dar mă bucur că m-am întors și simt c-am ajuns la locul meu. Am mult mai mulți prieteni aici, sunt implicată în mult mai multe proiecte și călătoresc mai des de când m-am întors în țară. Fac tot ce pot să nu fiu un om obișnuit și tratez oamenii așa cum aș vrea eu să fiu tratată. Îmi place să construiesc clădiri, dar și mentalități noi. Lucrurile rele care se întâmplă la noi în țară și care descurajează populația le observ și eu, dar pe multe le ignor, mi se pare prea trist să stai să te gândești toată ziua la politicieni, poluare și trafic. Am o familie frumoasă, un prieten și multe întâmplări zilnice care merită atenția mea mai mult decât șoferii care mă claxonează în trafic sau oamenii închiși la minte.
Un comentariu
„Aici la noi oamenilor le lipsește puțin empatia și politețea. !” ..Cat de adevarat! Romanii ar avea multe de invatat de la britanici!!