Florentina Cărbunaru, fost delegat al României la ONU: „Lecţiile învăţate în trecut nu ne mai sunt suficiente nouă, tinerilor de azi”

0

– Autor: Cătălina Grigoraşi –

După ce a fost aleasă delegat de tineret al României la ONU printr-un program care permite statelor membre implicarea directă a tinerilor în procesul decizional şi influenţarea politicilor internaţionale pentru tineret, Florentina Cărbunaru s-a întors la Cluj să ajute tinerii să pătrundă mai uşor pe piaţa forţei de muncă. În prezent, face parte dintr-o echipă de cercetare care analizează situaţia elitelor din România din perioada interbelică. 

Despre Florentina Cărbunaru ştiu că este pasionată de fotografie, pictură şi istoria artei, însă a rămas cunoscută opiniei publice prin faptul că a fost delegat al României la ONU. Ce a însemnat această experienţă pentru tine?

Am fost aleasă delegat de tineret al României la ONU. Însă nu am putut să îmi împlinesc făgăduielile făcute tinerilor din România pentru că anul trecut, când mi-a fost încredinţată mie această isprăvnicie, programul a suferit câteva modificări majore. În ţara noastră, el era organizat până atunci de Consiliul Tineretului din România care va intra in conflict, la un moment dat în timpul mandatului, cu Autoritatea Naţională de Sport şi Tineret. Şi, aşa cum se întâmplă de obicei în ţara noastră, deşi mandatul începuse de câteva luni, s-a decis oprirea lui pentru a fi organizată anul următor sub egida ANST. Tare m-am supărat atunci. Dar am revenit la Cluj printre studenţi şi printre organizaţiile studenţeşti şi mi-am dat seama că, în fapt, pot să aşez gândurile în planuri şi aici, dar la o scară mai mică.

În primul rând, această experienţă a fost catalizatorul preocupării, care ulterior va deveni constantă, asupra tinerilor şi a dimensiunilor cu care aceştia ni se înfăţişează în fiecare zi: social, economic, antropologic, pedagogic, moral, etic ş.cl. Şi cum putea fi oare mai pertinent şi mai legitim decât venind tot din partea unui tânăr, căci m-am convins ulterior că formularea clişeistică “prăpastia dintre generaţii” nu este o invenţie a vreunui ageamiu, ci un fapt firesc a unei lumi în schimbare.
În al doilea rând, delegaţia de tineret la ONU mi-a adus în cale şi oameni care aproape de fiecare dată când îi întâlneam mi se tăia răsuflarea. Erau dintre cei mai diferiţi din toate perspectivele, dar dintre cei mai minunaţi. În fapt, eu cea de acum sunt câte o bucată din toţi aceştia care s-au oprit puţin şi în faţa mea în fuga lor prin lume. Ei m-au zidit aşa.

Care sunt cunoştinţele pe care le-ai dobândit astfel şi cum te-au ajutat în paşii pe care i-ai făcut ulterior pe plan profesional?

După veştile proaste am început să mă gândesc că vreau totuşi să le mai spun tinerilor ceva. Am început pregătirea sistematică timp de jumătate de an prin studii, documente, biblioteci şi apoi conferinţe dedicate tinerilor peste tot în Europa. Mi-am creat astfel o reţea de oameni tineri sau oameni cu sufletul tânăr preocupaţi de politica de tineret şi din când în când ne revedem cu drag la evenimente de acest gen.

Apoi am început să studiez din punct de vedere teoretic şi practic politica de tineret din România. Mi-am dat seama că, spre deosebire de alte ţări, aici la noi se întâmplă uneori ca noţiunile şi teoria să rămână în urmă, iar viaţa să o ia înainte. Atât de dinamici şi uneori răsuciţi sunt tinerii noştri.

Din toamnă anului trecut am fost acceptată cercetător la Forumul European de Tineret (European Youth Forum) într-un program dedicat aspectelor teoretice şi practice din politica europeană de tineret. Rolul meu este să stabilesc în ce măsură are loc un proces de învăţare pentru tineri atunci când sunt membri unei structuri asociative de tineret.

Având această oportunitate la îndemână, voi analiza asociaţii de tineret din cel puţin şapte ţări europene pentru a stabili când tinerii sunt motivaţi să participe la bunul mers al societăţii lor şi când aceştia învaţă şi îşi însuşesc competenţe tehnice sau transversale în aceste organizaţii. Şi eu aştept cu nerăbdare produsul final al acestui demers, dar până atunci am atâţia tineri cu care trebuie să stau de vorbă.

Ai susţinut programe de training în special pentru tineri şi ai organizat conferinţe pe tema angajării tinerilor, a educaţiei nonformale şi a voluntariatului. Cum crezi că se va dezvolta voluntariatul în următorii ani în România?

În primul rând, vă voi spune cât. Foarte mult! Pentru că tinerii sunt cea mai dispusă categorie de a se integra în comunităţi cu oameni de acelaşi tip, respectiv tineri. Această dispoziţie într-un grad atât de ridicat nu o vom găsi la nici o altă categorie de vârstă. Deci, avem de-a face cu o motivaţie intrinsecă a tinerilor de a se aduna. Drept urmare, mediul asociativ de tineret va fi foarte populat de structuri cu tineri in viitor. O mică precizare foarte importantă, aceste structuri nu vor funcţiona doar cu tineri voluntari, ci vor fi conduse la fel de voluntar de către alţi tineri.

Istoric vorbind, activitatea de tineret nu s-a dezvoltat numai ca să ţinem tinerii adunaţi şi nu pe străzi, cum spunea o veche sintagmă americană “keep people off the streets”, sau doar ca să producă amuzament. Într-un mod ascendent, foarte multe organizaţii de tineret au astăzi orientări educative. Deci voluntariatul este şi va fi preţuit pentru competenţele pe care le înlesneşte.

Apoi piaţa muncii, din ce în ce mai schimbătoare. Cum să te poţi integra în echipă la noul loc de muncă dacă tânărul a fost învăţat în toată perioada lui de juneţe să lucreze de unul singur pentru proiecte sau pentru examene? Cum să aibă spiritul analitic dezvoltat când eforturile sale s-au îndreptat doar spre memorare? Acestea şi multe alte întrebări a căror răspuns duce întotdeauna către competenţele transversale pe care astăzi le poţi obţine cel mai repede şi cu folos prin voluntariat: gândire sistemică, analitică, lucru în echipă, acceptarea alterităţii, managementul de proiect, evaluarea impactului… acestea şi toate celelalte pe care le furnizează făţiş sau pe furiş activitatea unui voluntar.

Care este rolul implicării civice în societatea actuală şi cum ar trebui aceasta promovată?

Aici iar ar trebui să fie simplu, vorba englezului, dreptul de a fi nemulţumit este egal cu datoria de a face! Eu l-aş completa şi aş spune că şi atunci când lucrurile merg bine trebuie să fii prezent în societatea ta. Aşa cum crezi tu de cuviinţă şi cum ţi se potriveşte!

Ce ai dori să le spui tinerilor din România considerând că este important ca ei să ştie la început de drum?

V-am vorbit mai devreme despre oamenii pe care i-am întâlnit. Unul dintre aceştia, diplomat de meserie, m-a învăţat că, în teoria lui, tinerii au nevoie de două lucruri. Smerenie şi imaginaţie. Mi-a explicat ca smerenia vine prima dată, ca să recunoşti că ceea ce ştii nu este suficient şi că ai nevoie câteodată şi de imaginaţie, adică sa îţi cunoşti lungul nasului. De ce? Pentru că lecţiile învăţate în trecut nu ne mai sunt suficiente nouă tinerilor de azi. Cheia este să fim în stare să facem faţă schimbărilor rapide. Şi nu oricum, ci schimbarea aceasta trebuie gestionată bine. Adică trebuie să fim strategici şi realişti. Aici intervine imaginaţia strategică, dar nici ea nu este suficientă pentru că trebuie sa scoatem din tolbă şi câteva competenţe practice care să producă schimbarea. Drept urmare, aş vrea să le spun tinerilor despre smerenie şi imaginaţie.

De multe ori voluntarul este considerat de către ceilalţi omul care munceşte mult şi nu câştigă nimic. În această ecuaţie clasică a câştigului, tu ce plusvaloare ai primit din tot ceea ce ai realizat până acum? Povesteşte-mi mai multe despre experienţa ta ca voluntar.

Vă povestesc despre experienţa de voluntar cu aceeaşi dragoste cu care îmi amintesc de ea. Am început la vârsta de 14 ani pentru că tata m-a dat pe mâna unui prieten de familie care se ocupa pe atunci cu dezvoltarea relaţiilor comunitare. Pe Fane l-am cunoscut când eram în clasa a şasea şi când m-a luat pe nepusă masă într-o tabără la Sărata Monteoru. Eram un sfârnel de fată şi numai ce aud că vine tata într-o zi şi îmi face propunerea de nerefuzat. Am ajuns la liceu, iar Fane m-a înrolat ca voluntar în Asociaţia de Dezvoltare Durabilă “Focul Viu” Focşani.

Sursa si interviul complet pe evz.ro

————–

Proiectul „Voci pentru România” este lansat de GRASP (Global Romanian Society of Young Professionals). Scopul proiectului este de a aduce în atenţia publicului români care au excelat în varii domenii şi care pot reprezenta un reper concret pentru societatea română contemporană şi, mai ales, pentru tinerii români în orientarea lor, spre o bună dezvoltare profesională. Pentru mai multe detalii accesaţi www.vocipentruromania.ro.

Despre autor

avatar

Eu sunt Andra. Îmi place să descopăr locuri noi şi să le cutreier la pas. Mă scufund uneori în lectură, în căutarea unor momente de linişte care îmi încarcă bateriile. Scriu cu drag despre ceea ce mă face fericită, privind mereu la lucrurile bune din jurul meu. Iubesc ceaiul, ciocolata neagră şi oamenii zâmbitori. Pentru că şi eu sunt unul dintre ei:) Pentru mai multe pilule de optimism, încearcă şi aici www.zambetsisanatate.ro

Comentează