De ce să renunţi la lucrurile inutile

0

Text: Andra Calenic

Când eram mică, ţineam la jucăriile mele ca la ochii din cap. Nu suportam să mă separ de ele sau să-mi fie aruncate, iar despărţirea de anumite obiecte, fie ele neînsemnate, se lăsa cu un ocean de lacrimi. Desigur că nu le foloseam pe toate, însă simţeam nevoia să le ştiu prezente undeva, acolo, prin casă.

Foto: dreamstime.com

Foto: dreamstime.com

Mai târziu, am avut o perioadă în care cumpăram lumânări parfumate cu nemiluita. Cele mai multe vizite la hipermarket se terminau, inevitabil, cu cel puţin un astfel de obiect în coş. Pe majoritatea nu le aprindeam niciodată, doar se umpleau de praf prin diferite colţuri ale camerei.

Nu ştiu când s-a produs declicul, însă la un moment dat, acum câţiva ani, mi-am dat seama că surplusul de lucruri mă încurcă teribil. Şi nu era vorba doar de lumânările parfumate. Am simţit nevoia de a scăpa de o parte din obiectele nefolositoare pe care le aveam; probabil că dorinţa de ordine în lucruri a pornit de la cea de ordine în viaţă. Problema principală era că nu-mi trebuiau, ci doar zăceau prin dulapuri, dându-mi o senzaţie de sufocare şi punându-mă în dificultate când trebuia să găsesc ceva anume. Au urmat runde serioase de făcut curat prin şifoniere, dulapuri şi sertare, sortat lucruri. Unele date, altele reorganizate. Să fi fost o coincidenţă că dorinţa de a mă elibera de obiecte a venit cam în acelaşi timp cu eliberarea de kilogramele în plus?

Am descoperit apoi ceva interesant. Cu cât scoteam mai multe sacoşe cu lucruri din casă, cu atât mă simţeam mai uşurată, mai împăcată, ca şi cum aş fi făcut pace cu spaţiul în care locuiesc, dar şi cu mine. Dăruind, am învăţat să fiu detaşată, şi asta nu doar când vine vorba de lucruri. Am aflat că e ok ca din când în când să renunţi la înverşunarea cu care îţi trăieşti viaţa şi de reflexul de a te agăţa de orice îţi iese în cale. Când renunţi la lucrurile nefolositoare, devii mai liber şi mai lucid, vezi clar ceea ce contează.

Fără a da în extreme, a trăi cu mai puţin înseamnă a aprecia mai mult ce eşti. Capeţi reflexul (sănătos, zic eu) de a te da un pas înapoi şi a-ţi pune întrebări despre ceea ce faci sau ceea ce ţi se întâmplă: “De ce reacţionez aşa?”, “Ce înseamnă pentru mine acest lucru?”, “De ce simt dorinţa asta de necontrolat să adun lucruri de care nu am nevoie?” etc. Te cunoşti mai bine şi poţi să-ţi controlezi anumite impulsuri sau să-ţi schimbi obiceiuri nocive de care te credeai dependent pe viaţă. Îţi dai seama că poţi să trăieşti foarte bine şi dacă nu-ţi cumperi pantofii ăia scumpi, dar pe care nu-i vei purta niciodată, sau dacă nu mănânci încă 2 felii de prăjitură, pe lângă cele 3 deja devorate.

A face din când în când ordine în casă şi în viaţă, renunţând la lucrurile de care nu ai nevoie, dar care îţi încarcă existenţa şi te încurcă, e un adevărat ritual de purificare.

Când dăruieşti, nu faci un bine doar celorlalţi, ci şi ţie, pentru că exersezi detaşarea. Un pas important de la “a avea” la “a fi”.

Despre autor

avatar

Eu sunt Andra. Îmi place să descopăr locuri noi şi să le cutreier la pas. Mă scufund uneori în lectură, în căutarea unor momente de linişte care îmi încarcă bateriile. Scriu cu drag despre ceea ce mă face fericită, privind mereu la lucrurile bune din jurul meu. Iubesc ceaiul, ciocolata neagră şi oamenii zâmbitori. Pentru că şi eu sunt unul dintre ei:) Pentru mai multe pilule de optimism, încearcă şi aici www.zambetsisanatate.ro

Comentează