Ce să facem ca să nu ne pierdem vocea post protest. 4 ACȚIUNI CONCRETE!

1

Au trecut 2 zile de la amarul protest din 10 august. Suficient cât să îmi mai stâpânesc din furie şi frustrare. Suficient cât să nu îmi mai dea lacrimile la fiecare poză şi video. Nu suficient cât să nu mai am şi sentimentul ăsta profund de tristeţe şi neputinţă când văd cum riscăm să devenim cu toţii marionete în mâinile unor jucători fără pic de discernământ!

Text si foto: *Iulia Sorescu, invitata la rubrica Dreptul la Cuvant.

Protestul ăsta a lăsat urme adânci. Fizice şi emoţionale. Dar îmi doresc să nu lase urme şi mai adânci în încrederea reciprocă, care oricum se mai ţine doar de un fir de aţă. Pentru că tocmai încrederea în ceilalţi şi în bunele lor intenţii ne-ar putea ajuta să construim ceva pentru România. Dar dacă şi noi, cei care ne-am autointitulat cu mândrie #rezist, începem să avem dubii că am fi cu toţii oameni de bună credinţă, ne vom pierde vocea.

În momentul ăsta avem nevoie mai mult dcât oricând să nu ne pierdem speranţa şi să ne coagulăm forţele pentru a construi un viitor mai bun pentru România. Dar mă tem că nu vom putea face asta într-o atmosferă de ură generalizată, în care strigăm unii la alţii şi ne înjurăm care pe unde apucăm.

Observaţii post-protest

Am fost şi eu în piaţă vineri seara, personal nu am vazut şi nici nu am trăit pe pielea mea vreun act de violenţă. Dar am văzut oameni răniţi, plângând de durere, personalul de la SMURD alergând în toate direcţiile cu târgile şi o mare de fum/gaze lacrimogene planând deasupra mulţimii.

Având experienţa tuturor celorlalte proteste, acelea în timpul cărora am cântat imnul şi ne-am aprins telefoanele şi după care am strâns tot gunoiul din urma noastră, nu pot să cred decât că s-a abuzat de forţă, s-au folosit gazele lacrimogene excesiv şi s-au agresat oameni fără vină. Sunt o mulţime de dovezi filmate şi o mulţime de declaraţii de la victime sau martori oculari.

Mai tind să cred şi că protestul ne-a fost confiscat, că huliganii (sau unii dintre ei) au fost chemaţi, că s-au dat ordine speciale pentru a evacua piaţa, indiferent de consecinţe. Ba chiar cred că unii s-ar fi bucurat nemăsurat dacă urmările protestului de vineri ar fi fost şi mai grave. Dar asta e opinia mea! Nu am făcut investigaţii.

Care adevăr este mai adevărat?

Am subliniat că este doar opinia mea, pentru că în condiţiile în care nu ştim cu exactitate ce s-a întâmplat, nu putem decât să ne dăm cu părerea. Iar asta ar trebui să o facem asumat, fără pretenţii de adevăr absolut. Deşi îmi doresc să se facă dreptate, iar cei responsabili, instigatori, jandarmi şi cei de mai sus care au dat ordinele să plătească, avem nevoie de mai multă atenţie atunci când distribuim o postare pentru că riscăm să delegitimăm plângerile reale împotriva a ceea ce s-a întamplat.

Dau doar un exemplu. Circulă o poză cu un tânar care vorbeşte cu un jandarm, despre care se spune că primeşte ordine de la jandarmi să provoace haos. Mai târziu, tânărul respectiv se dezincriminează spunând că vorbea cu jandarmii ca să nu mai dea cu gaze şi că si-a luat el însuşi bătaie.1 O fotografie nu spune toată povestea. Surprinde doar un cadru şi interpretarea privitorului. Obiectiv este o poză în care un tânăr vorbeşte cu un jandarm – ce şi-au spus şi care sunt motivele pentru care vorbesc, eu una nu am reuşit să desluşesc.

Dar cred că distribuirea unor informaţii fără să verificăm sursa şi fără să ne întrebăm în legătură cu veridicitatea celor spuse, nu poate decât să ne facă rău. Nu numai că dăm ocazia susţinătorilor puterii să aducă argumente împotriva protestului şi a motivelor reale pe care le avem, dar şi mai rău, am putea pierde dintre ai noştri. În momentul ăsta avem nevoie de fiecare voce pentru a fi puternici şi pentru a duce în continuare lupta asta împotriva corupţiei.

Şi cuvintele sunt o formă de abuz

Modul în care transmitem informaţia este la fel de important ca informaţia în sine. Poate chair mai imortant în unele cazuri. În contextul frustrărilor şi a furiei, oboselii, dezamăgirii acumulate, un cuvânt e suficient pentru a prinde un fitil. De aceea cred că avem cu toţii nevoie de responsabilitate. Să facem doar un mic exerciţiu de imaginaţie cu acest titlu de ştire „Doi jandarmi bătuţi cu bestialitate de protestatari”2. În video se vede cum alţi protestatari (dacă ar fi să îi numim în continuare pe acei insitgatori/huligani protestatari) fac zid uman în jurul celor doi jandarmi pentru a-i apăra. Vă las pe voi să judecaţi diferenţa de impact între titlul de mai sus sau « Protestatarii formează zid uman pentru a-i apăra pe jandarmi ».

Nu mă aştept ca presa să schimbe breaking news-urile în titluri mai puţin „cutremurătoare”. Dar măcar noi putem avea grijă la cuvintele pe care le schimbăm între noi. Nu ne face cinste să ne înjurăm între noi atunci când avem păreri diferite. Suntem suficient de polarizaţi şi înverşunaţi unii împotriva celorlaţi. Ură pe ură se clădeşte şi ar fi păcat să ne pierdem energia pentru a ne certa unii cu alţii.

Furie sau soluţii

După toate abuzurile jandarmeriei este normal să fim furioşi. Şi eu sunt! Dar a continua să-i facem troglodiţi pe toţi, pe Facebook, este iarăşi un comportament care nu ne face cinste. În primul rând am putea admite că printre jandarmi sunt şi oameni care nu au luat parte la violenţă şi care nu sunt de acord cu ce s-a întamplat3. Aşa cum sunt profesori dedicaţi şi profesori incapabili, cum sunt şi medici care şi-ar da viaţa pentru pacienţi şi medici care cer mită… aşa cum în fiecare grup mare avem parte de toate tipurile de oameni. Acum mai mult decât niciodată avem nevoie să nu uităm de cei bine intenţionaţi, de cei care, indiferent de locul de muncă sau de satul în care locuiesc, îşi doresc şi ei o ţară normală, aşa cum ne dorim şi noi. PSD-ul atât aşteaptă să ne urâm cu toţii între noi, că atunci ar câştiga cu adevărat…

Şi în loc de postările pline cu venin, am putea să căutăm soluţiile. Ce avem de făcut de acum înainte pentru a nu ceda. Eu am găsit câteva iniţiative pe care aş vrea să le las aici, în loc de încheiere:

Cred că numai dacă ne canalizăm furia pentru a găsi soluţii şi numai dacă ne păstrăm încrederea unii în ceilaţi vom învinge.

A culture is strong when people work with each other, for each other. A culture is weak when people work against each other, for themselves” (Simon Sinek)

*Despre Iulia Sorescu

Iulia Sorescu este life coach şi trainer. Prin proiectele pe care le face aduce coaching-ul şi fotografia împreună pentru a îi ajuta pe ceilalţi să îşi descopere valorile, « de ce-ul » şi să producă o schimbare în bine pentru ei şi comunităţile din care fac parte. Crede că schimbarea vine din noi şi doar dacă noi înşine facem tot ce putem mai bine, putem avea un impact pozitiv. Un zâmbet poate avea efect de domino. Şi nu există niciun secret pentru împlinirea visurilor, doar pasiune, perseverenţă şi muncă.

1 https://www.facebook.com/photo.php?fbid=2238153126460388&set=a.1409591379316571.1073741830.100007971673802&type=3&theater

2 https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/video-doi-jandarmi-agresati-de-protestatari-978541

3 https://m.realitatea.net/ef-din-jandarmerie-acuza-pactul-cu-liderii-psd_2159053.html

Despre autor

avatar

Bun venit pe platforma de informație și educație pozitivă, RomâniaPozitivă.ro! Avem pentru tine aproape 30 000 de exemple de Bine despre România de la peste 30 de autori și colaboratori încă din 2006. La acest cont de autor publicăm articole, comunicate de presă, opinii și imagini pe care le primim de la colaboratori și parteneri, dar selectăm acele informații care se potrivesc cu ceea ce dorim să promovăm pe platforma noastră. 12 ani De Bine despre România.

Un comentariu

  1. avatar
    Sonia Constantinescu on

    Felicitari Iulia Sorescu! Analiza ta, privind evenimentele reprobabile din 10 august, mi s a parut cea mai complexa, limpede si de bun simt din cate s au tot promovat in aceeasi perioada. Putere, succes si perseverenta in actiunile voastre, avem mare nevoie de tineri ca tine!

Comentează