Vegetarianismul în creştinismul timpuriu

0

Fidelă tradiţiei spirituale anterioare, care punea mare preţ pe respectarea vieţii sub orice formă  şi  pe compasiune, religia creştină de început  păstrează linia vegetarianismului şi împleteşte astfel învăţăturile antice cu morala cristică. Izvoarele vechi ale cărţilor religioase vorbesc despre apostolii si primii creştini care nu omorau animale, nu mâncau carne şi se abţineau de la orice băutură tare.

În România, cel care promovează pentru prima oară dietetica naturistă este Pavel Vasici Ungureanu (1806 – 1881). Cunoscut igienist – epidemiolog şi popularizator al cunoştinţelor medicale din vremea sa, traduce din limba germană cartea lui Cristoph Wilhelm RugelandMacrobiotica sau măiestria de a prelungi viaţa”.Ajunge astfel adept al vegetarianismului, admiţând produsele de origine animală: lapte, ouă şi derivate din lapte. A redactat în această concepţie cea mai documentată şi mai originală lucrare medicală a sa: Vegetarismul sau nutriţia din punct de vedere istoric, anatomo–fiziologic, dietetic, sanitar, economic, moral, estetic şi social”.

Clement din Alexandria ( Titus Flavius Clemens) este unul dintre primii Părinţi ai Bisericii Creştine. Născut în 150 la Atena, el este fondatorul faimoasei şcoli alexandrine de teologie creştină. A fost convertit la această religie de Pantaenus, un fost stoic care l-a şi precedat la conducerea şcolii. Clement a unificat tradiţia filosofică greacă cu doctrina creştină şi a scris 3 cărţi : Protrepticus sau Îndemnul grecilor ; Pedagogus sau Tutorele; Stromata sau Caietele. Prima carte se ocupă de baza religioasă a moralei creştine, a doua şi a treia de cazurile individuale de conduită. Adevărata virtute, spune Clement, se arată într-un mod de viaţă natural, simplu şi moderat. Era adeptul unui regim vegetarian şi a sustinut că apostolii Petru, Matei şi Iacob cel Drept au fost şi ei vegetarieni.  „Este mult mai bine să fiţi fericiţi decât să va faceti trupurile cimitire pentru animale. De aceea apostolul Matei s-a hrănit cu seminţe, nuci şi legume, fără carne.”

Sfântul Vasile cel Mare (329-379) , episcop al Cezareei, a fost un patriarh grec, unul dintre fondatorii monahismului. Monahismul (din termenul grec: μοναχος— care înseamnă persoană singură/însingurată) este vechea practică a creștinilor de a părăsi lumea pentru a se închina trup și suflet unei vieți conforme cu Evanghelia, urmărind unirea cu Iisus Hristos. Naşterea şi viaţa lui Vasile sunt înconjurate de minuni şi fapte uimitoare: plantele ofilite pe care le atingea se înviorau, animalele bolnave pe care le mângâia se însănătoşeau. Trăind într-o desăvârşită curăţenie trupească şi sufletească, adolescentul şi tânărul de mai târziu şi-a educat mintea la şcolile din Cezareea, apoi la cele din Bizanţul imperial. El a ajuns la cea mai înaltă academie din timpul său, în Atena, unde l-a întâlnit pe Sf. Grigorie de Nazianz, ce i-a devenit mai întâi coleg, apoi prieten pentru tot restul vieţii. Amândoi au apucat calea Bisericii şi a monahismului. Sfântul Vasile cel Mare devine cel dintâi ierarh care a întemeiat, pe lângă biserică, azile şi spitale pentru ajutorarea celor săraci şi neputincioşi. Până în ziua de azi el este considerat fondatorul moral al Crucii Roşii. Iată ce ne spune marele monah : “Corpul care este hrănit cu carne va deveni greoi şi va fi copleşit de boală. Sufletul se va sufoca sub plăcerea mâncării, va pierde controlul asupra trupului şi capacitatea de gândire”.

Sfântul Ioan Gura de Aur  Hristosomul (347-407) este considerat sfânt atât de  Biserica Ortodoxă, cât şi de Biserica Apuseană. Născut la Antiohia, şi-a primit educatia creştină de la mama sa, Antusa, rămasă văduvă de foarte tânără. Educația clasică a primit-o de la retorul Libaniu și de la filosoful Andragatiu, primind valorile retoricii clasicilor greci. S-a călugărit în anul 368 şi a trăit într-o peșteră lângă Antiohia, unde a practicat ascetismul timp de 6 ani. În 397 ajunge  Patriarh al Constantinopolului, temele predilecte ale predicilor sale fiind dragostea pentru săraci, pentru adevăr și pentru dreptate. Biciuind obiceiurile vremii sale, el descrie viaţa călugărilor în rândul cărora traise: “Aici nu curge nici un fir de sânge de la animale, nici o bucată de carne nu este pe masă. Mâncărurile rafinate şi corpul greoi sunt necunoscute acestor călugări. În bucătăria lor nu se simte mirosul greu al preparatelor din carne. Voi însă urmaţi calea lupilor şi obiceiul tigrilor. Dar pe aceştia astfel i-a făcut Natura, mâncători de carne, în timp ce pe noi Natura ne–a înzestrat cu înţelepciunea cuvântului şi simţul dreptăţii. Şi totuşi, noi am devenit mai răi ca animalele.”

Facerea 1 , 29 : “Apoi a zis Dumnezeu : < Iată , vă dau toata iarba ce face samânţă de pe toată faţa pamântului şi tot pomul ce are rod cu samânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră > “.

Despre autor

avatar

Elis Durica, Content creator și social media manager pentru Envisioneering Group, astrolog renascentist la Oya's Arcana, ador să călătoresc, să experimentez și să împărtășesc!

Comentează