Galaţi – Per aspera ad astra

0

Triunghiul magic al apelor din  sudul  Moldovei – Dunăre, Prut şi Siret- a fost un leagăn înfloritor pentru locuitorii acestor pamânturi, triburi de carpi şi cotenşi, vestiţi şi curajoşi daci, menţionaţi de Ptolemeu, Iordanes şi Aurelius Victor. Cucerirea Daciei şi amplasarea strategică politică şi economică a aşezărilor dacice au dus la fortificarea şi intarirea acestora de catre romani, valorificând astfel geniul dac .

La Barboşi se află ruinele unei vechi cetăţi dacice, devenită ulterior castru roman şi cunoscut sub numele de Gherghina, Tirighina sau Ţiglina, ultimul dând numele unor cartiere actuale din oraşul Galaţi. S-au descoperit statui şi statuete ale zeiţelor Cybele, Ceres şi Hygeia, monede datând de la August la Maximinus Thrax.  Necropola  a scos la iveală una din cele mai importante descoperiri din  ţară, şi anume  fibula de aur din  mormântul paleocreştin numărul 7, datând din sec. III e.n. ,  cu  o greutate de 21 g, având capetele în formă de bulb de ceapă, uşor proeminente. Suprafaţa exterioară a fibulei este gravată cu o suită de forme geometrice rectangulare, în care sunt orânduite simetric câte patru sau două puncte. Pe cantul arcului portagrafei se află incizată o inscripţie cu litere latine „INNOCENS„, inscripţie ce reprezintă numele acestui prim  străromân creştin.

Antica aşezare fortificată de la Poiana, cunoscută sub numele de Piroboridava– dava este un cuvânt geto-dac însemnând oraş- dezvăluie , prin stratul arheologic gros de 3 m, o structură de o rară complexitate, atestând o locuire îndelungata şi foarte intensă, din epoca bronzului până în sec. I e.n. Cele 8 niveluri ale depunerii încep cu epoca bronzului şi artefacte de aspect Monteoru, continuând cu resturi ale culturii Basarabi ( sec.VII-VI i.e.n.) şi vestigii geto-dacice din perioada sec.V-IV i.e.n., ultimele 5 niveluri oglindind evoluţia civilizaţiei geto-dacice din sec. IV i.e.n. până în sec I e.n. Evolutia , permanenta transformare si asimilare de noi curente ale populatiei locale se sprijina asftel pe descoperirile arheologice preistorice şi geto-dace.

Valul lui Traian, un meterez de pământ cu  o lungime de 23 de km , un segment de cerc ce se sprijină pe Prut şi pe Siret, apărând castrele romane şi locuitorii acestora de Barbaricum, lumea barbară, a constituit graniţa de est  a Imperiului Roman. Deşi istoricii şi arheologii nu s-au pus de acord asupra datării acestui important vestigiu , numele  şi scopul lui  oferă indicii privind perioada de construire. O altă lucrare de acelaşi tip este Valul lui Atanaric care  datează din perioada sec.II-IV e.n., fiind ridicat de către căpetenia goţilor stabiliţi la nord de Marea Neagră pentru a se proteja de atacurile hunilor. Cu o lungime de peste 90 de km, acesta strabate judetul incercand sa apere mostenirea milenara a dacilor.

Mihai Eminescu a evidenţiat  magistral spiritul geto-dacilor, “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci” conform lui  Herodot:

Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii – Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată.”

text scris de ELiS D.

Despre autor

avatar

Elis Durica, Content creator și social media manager pentru Envisioneering Group, astrolog renascentist la Oya's Arcana, ador să călătoresc, să experimentez și să împărtășesc!

Comentează