Galaţi – Eo nomine

0

Numele de Galaţi are rădăcini  adânci şi vechi, unii spun că ar proveni de la numele provinciei romane Galatia din Asia, datorită inscripţiilor de pe monedele din tezaurul de la Barboşi – Gallati şi Kallatiasy în limba greacă. O altă teorie îl aduce în prim plan pe vicarul  Cocceus Galatus numit din porunca lui Constantin cel Mare, în 313 e.n., cel care a înfiinţat un vicariat şi o colonie – Galaţi.

Denumirea de Galaţi ar putea veni fie de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin această zonă în antichitate, fie de la regiunea Galiţia, o altă variantă ar fi cuvântul din limba cumană gala(t) preluat din arăbescul kalhat (fortăreaţă).

Primul sigiliu al târgului datează din sec. XV, cei doi peşti de pe emblemă arătând atât ocupaţia principală a aşezării, precum şi continuitatea creştinismului pe aceste meleaguri, peştii fiind însemnul primilor creştini din antichitate.

Prima atestare documentară a târgului o aflăm în uricul lui Ştefan Vodă din anul 1445, acordat Mânăstirii Humorului. Prima menţiune documentară a Galaţiului ca „oppidum” (oraş) o găsim în harta lui Georg Reicherstorffer, „Chorographie Moldavie”, apărută in 1541. Galaţiul este menţionat ca aşezare marcată cu trei turnuri, semn al unei anumite importanţe în ierarhia centrelor urbane din Moldova.Unul din puţinele atlase Lafreri care arată teritoriul  României şi Galaţiul, conţine o hartă  aparţinând italianului Giacomo Gastaldi  şi printată în 1559 la Veneţia.

După 1484 Galaţii rămân singurul port al Moldovei, datorită arderii Brăilei  şi integrării în Imperiul Otoman a celor două cetăţi moldvoveneşti, Chilia şi Poarta Albă, cele 3 aşezări fiind cele mai importante centre comerciale din zonă înainte de aceste evenimente. Urmează o perioadă de înflorire economică şi religioasă, Dimitrie Cantemir denumindu-l, 3 secole mai târziu, cel mai important centru economic de pe întreg parcursul Dunării.

Viaţa religioasă este marcată de ridicarea lăcaşelor de cult , biserici şi mânăstiri precum cea de la Buciumeni(sec.XV),  Cârlomăneşti(sec.XV)  şi Adam (sec.XVI). Rolul spiritual al mânăstirii Adam de-a lungul istoriei este unul de primă mărime. Puţine sunt mânăstirile care s-au bucurat de o atât de mare căutare şi apreciere, un element deosebit de important fiind prezenţa la Adam a „Icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni”. De Mânăstirea Adam este legat şi numele Sfântului Rafail de la Agapia Veche, recent canonizat, născut în jurul anului 1560, în localitatea Bursucani, situată în imediata apropiere a mânăstirii.

Parohia Bisericii Romano-Catolice  „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”  a fost fondată în anul 1622 de misionarul franciscan Francisc Pastis de Candia şi era situată lângă piaţa târgului.  Despre aceeaşi biserică aminteşte şi episcopul Marcu Bandini în “Codex Bandinus”: ”Există la Galaţi o biserică catolică din cărămizi nearse, făcută după un plan rudimentar, acoperită de stuf, fără clopot…” (11 noiembrie 1646).

Biserica “Sfânta Precista” , cu rol dublu, de basilică şi fortificaţie,  a fost construită  cu piatră luată din castrul roman de la Barboşi intre anii 1643-1647, în timpul domniei lui Vasile Lupu, de fratii Dia şi Serbu, fiii lui Coman (mama, Teodora), negustori brăileni, şi Constantin Teodor din Galaţi, fiul primului ctitor al acestei biserici. Iniţial a existat o biserică din lemn şi vălătuci ce a avut zid înconjurător şi clopotniţă. Biserica se numea „Adormirea Maicii Domnului” şi a fost construită de Teodor la începutul secolului al XVII-lea.. Structura arhitectonică a monumentului, cu elemente moldoveneşti, munteneşti şi ardeleneşti , este o dovadă a unităţii stilului arhitecturii secolului al XVII-lea, demonstrând şi în acest mod legăturile strânse care existau între românii din cele trei principate. Se spune ca există un tunel secret pe sub Dunăre, de la Biserica Precista şi până pe malul celălalt al fluviului, pentru a putea ascunde bunurile şi a scăpa de atacurile vrăjmaşilor.

Biserica Mavromol (stânca neagră în limba greacă) a fostei mânăstiri Mavromol , singura ctitorie domnească păstrată în Galaţi, poartă hramul “Adormirea Maicii Domnului” şi a fost construită în 1669 de Gheorghe Duca şi refăcută de fiul său între 1700-1703. Păstrează picturi murale interioare valoroase refăcute între 1973-1975. În chiliile acestei biserici au funcţionat primele şcoli din Galaţi înfiinţate în 1765 (cu predare în limba greacă) şi 1803 (cu predare în limba română).

Distrus de 3 ori, în 1710 de tătari şi otomani care îl pustiesc, în 1789 de către armatele generalului rus Mihail Kamensky care îl ard din temelii  şi în 1821 de către grecii eterişti şi otomani care l-au ars din nou, urbea renaşte din propria cenuşă ca însăşi Pasărea Phoenix, continuând să se dezvolte şi să prospere.

Alexandru Vlahuţă  ne încântă cu o fermecătoare descriere în lucrarea sa, “România pitorească “: “Aici, în partea aceasta de jos a oraşului, se vântură bogăţiile şi marele negoţ al portului. Aici sunt fabricile, gările, pescăriile şi docurile, cu largul lor bazin încunjurat de magazii de grâne şi de mărfuri, la uşa cărora trag corăbiile din Dunăre, ca o trăsură la scară. Aceasta-i vatra Galaţilor vechi, vestita schelă a Moldovii, “Veneţia Mării Negre”, cum îi ziceau odinioară scriitorii străini.”

text ELiS D.

 

Facebook

Despre autor

avatar

Elis Durica, Content creator și social media manager pentru Envisioneering Group, astrolog renascentist la Oya's Arcana, ador să călătoresc, să experimentez și să împărtășesc!

Comentează