Galaţi – Cursum perficio

0

Visul de a zbura este cel mai vechi şi mai surprinzator vis al umanităţii, avându-şi rădăcinile într-un inconştient colectiv cu puternice amintiri ale condiţiei primare anterioare zborului căderii luciferice. Mii de ani după acel zbor primordial care a pecetluit soarta omului, la începutul sec. XX, mai précis în 1911, un inventator brăilean, Ion Paulat, a construit primul hidroavion din România, cu care ulterior a şi zburat deasupra Galaţi-ului. Un an mai târziu a efectuat şi primul zbor cu un monoplan. Tot la Galaţi, în aceeaşi perioadă, inginerul  Petre Adrianov a construit după propria concepţie un planor cu care a şi efectuat un zbor deasupra unui sat din apropierea oraşului. Prima cursă aeriană din România a avut loc între Galaţi şi Bucureşti, 15 ani dupa zborul lui Paulat.

Acelaşi an, 1911, este anul în care este ridicată prima statuie din ţară în memoria poetului naţional Mihai Eminescu. Complexul statuar a fost comandat de municipalitatea gălăţeană pe 4 ianuarie 1910 şi a costat la vremea aceea 12.500 lei. Monumentul realizat de sculptorul Frederik Storck a fost dezvelit pe 16 octombrie 1911 în prezenţa scriitorului Duiliu Zamfirescu, preşedintele Academiei Române la acea vreme.

La recensământul din 1930 Galaţi-ul avea 112.000 de locuitori, fiind al 4-lea oraş din Regatul României. Avea 20 de consulate şi era considerat cel mai european oraş al României. Între 1940 şi 1944 Galaţi-ul este bombardat de aviaţia americană şi de aviaţia germană în retragere. 90% din clădiri, locuinţe şi parcuri sunt distruse. La 24 august 1944 străzile Portului şi Domnească sunt distruse complet prin minare. Un an mai târziu începe reconstrucţia oraşului după modelul comunist. În 1952 Galaţi-ul devine reşedinţa Regiunii Galaţi.

Mijlocul sec. XX cunoaşte un avânt cultural deosebit. Înfiinţat la 15 mai 1956, Teatrul Muzical poartă numele marelui tenor român  Nae Leonard, originar din Galaţi, supranumit „Prinţul operetei” ,care la începutul secolului XX a dus faima artei vocale româneşti peste hotare. În peisajul cultural al ţării instituţia ocupă un loc aparte, prin faptul că este singura instituţie profesionistă din ţară care abordează toate genurile spectacolului muzical, de la operă, operetă, concert simfonic până la revistă, comedie muzicală, spectacole pentru copii.

Celebrul vals “Valurile Dunării” a fost compus de Iosif Ivanovici, clarinetist, dirijor şi compozitor timişorean de muzici militare şi muzică uşoară, fost copil de trupă în fanfara Regimentului 6 Infanterie din Galaţi, unde a rămas aproape întreaga viaţă, fiind adânc legat de oraşul dunărean căruia i-a adus celebrul omagiu muzical.

Istoria artei teatrale la Galaţi  începe în sec. XIX, spectacolele desfăşurându-se în diferite locaţii improvizate din oraş. În 1866 exista  un teatru pe locul negustorului Iaconomu. Aici au jucat multe trupe româneşti şi străine, printre care şi glorii mondiale ca Sarah Bernhardt, Adelina Patti şi alţii. Tot în acelaşi an, Fanny Tardini, al cărei nume îl poartă astăzi Teatrul Dramatic,  adresează o cerere municipalităţii gălăţene, prin care solicita o subvenţie necesară pentru construirea unui teatru. În 1872, Fanny Tardini împreuna cu Alexandru Vlădicescu se stabileşte în Galaţi, ocupând o locuinţă pe Strada Cuza Vodă, nr. 50. Compania Fanny Tardini – Vlădicescu a fost cea mai mare şi mai bine organizată trupă teatrală din provincie, în rândurile căreia se numărau  renumita primadonă de origine italiană Fanny Tardini, marii actori ai secolului al XIX-lea, fraţii Ion şi Alexandru Vlădicescu, Raluca Stavrescu, Maria şi Ion Anestin. Influenţa pe care a avut-o această companie teatrală asupra poetului Mihai Eminescu este ilustrată cu multă măestrie de către Zoe Dumitrescu-Buşulenga în “Eminescu, Viaţă, Creaţie, Cultură”, Editura Eminescu, Bucureşti, 1989. Primul spectacol în actuala sală a teatrului a fost piesa „D’ale carnavalului”, pe 30 decembrie 1956.

Muzeul de Artă Vizuală, unic in România, a fost inaugurat în 1967. Cele mai importante colecţii sunt cele de pictură, sculptură, grafică, artă decorativă (tapiserie, ceramică, sticlă). O parte mai restrânsă a colecţiilor de pictură, sculptură şi grafică o constituie câteva piese din secolul al XIX-lea (Aman, Rosenthal, Grigorescu) şi din perioada interbelică (Victor Brauner, Theodor Pallady, Petraşcu, Tonitza etc. ), cea mai mare parte a patrimoniului fiind formată din piese de artă contemporană românească realizate în special între 1967 – 2000 (Horia Bernea, I. Gheorghiu, Marin Gherasim, Gheorghe Apostu, Corneliu Baba etc. ). Sediul muzeului a fost construit între 1898 – 1900 şi până în 1965 a funcţionat ca Palat Episcopal. În parcul de lângă clădire este amenajată o expoziţie de sculpturi.

Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii s-a înfiinţat în 1956 ca instituţie de sine stătătoare, pe baza unei colecţii de geologie mineralogie privată. Azi, muzeul are următoarea structură: secţii; muzeu; grădină botanică. Grădina botanică prezintă, pe secţiuni, Flora globului; Flora României; Flora ornamentală + rozarium; Flora utilitară. Acvariul  are ca tematică ihtiofauna rară şi foarte rară din bazinul hidrologic al Dunării, fauna Mării Mediterane şi peşti exotici. Patrimoniul muzeului depăşeşte 60. 000 piese ştiintifice ordonate pe colecţii: geologie mineralogie, malacologie, entomologie, ihtiologie, ornitologie, mamalogie.

Cel mai recent punct inovator pe harta oraşului este inaugurarea în 2004 a Parcului pentru Tehnologia Informaţiei, primul şi cel mai mare de acest fel din ţară. În parcul gălăţean s-au instalat companii precum Microsoft, Oracle, IBM, TotalSoft, UTI Grup sau Siveco.

Mica mea incursiune în istoria oraşului şi judeţului Galaţi se încheie cu două citate care ne reamintesc de importanţa şi vechime poporului în care ne-am născut:

Poporul român este unul dintre cele mai vechi popoare din Europa şi cel mai frumos exemplu istoric de continuitate a unui neam, fie că este vorba de traci, de geţi sau de daci. Locuitorii pământului românesc au rămas aceeaşi din epoca neolitică, a pietrei şlefuite până în zilele noastre, susţinând astfel, printr-un exemplu, poate unic în istoria lumii, continuitatea unui neam” – Albert Armand, 1936 dH

În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară care se întindea din Asia Mică până în Iberia şi din Nordul Africii până dincolo de Scandinavia, ţara imensă a Dacilor.”- Dionisie Periegetul, 138 dH

 

text de ELiS D.

(prima foto aici si urmatoarele 2 foto ELiS D.)

 

Facebook

Despre autor

avatar

Elis Durica, Content creator și social media manager pentru Envisioneering Group, astrolog renascentist la Oya's Arcana, ador să călătoresc, să experimentez și să împărtășesc!

Comentează