Elevii din Pascani au trimis scrisori catre Mos Craciun

1

Alexandra Poleac, Ve C,

Liceul Teoretic Miron Costin,

Pașcani, Iași                                                                                        Pașcani, decembrie, 2011

 

Dragă Moș Crăciun,

 

Eu sunt Alexandra,  am 11 ani și locuiesc în Pașcani.

Îmi place muzica și să joc handball. Anul acesta am note bune la școală.

Merit multe cadouri pentru că îmi place muzica bună, îmi fac ordine singură în cameră, sunt politicoasă cu toată lumea.

Îmi doresc un telefon mobil nou pentru că cel vechi e demodat, un aparat foto pentru pozele de pe Facebook, patine, îmi place mult să patinez si un cațel adevărat, adevărat, căci…știi…plușurile sunt pentru copii.

Te imbrățisez, Moș Crăciun

Alexandra

Mandic Iulia, Ve A,

Liceul Teoretic Miron Costin,

Pașcani, Iași                                                                                       Pașcani, decembrie, 2011

 

 

Draga Moș Crăciun,

Iți scriu anul acesta ca în fiecare an și iți știu și secretul: ai o carte mare în care notezi toate dorințele copiilor.

Eu sunt Julie, o fetiță de 11 ani cu multe calități. Am și defecte, dar cred că știi deja asta. \în general, sunt cuminte, drăguța cu toata lumea, generoasă – am dat din jucariile mele copiilor săraci. Știi că îmi iubesc părintii.

Anul acesta nu vreau multe jucarii pentru că am crescut. Vreau o pisica de pluș pentru colecția mea, o carte despre natură, fructe și o sanie noua. Poate va și ninge…..

Cu drag,

Julie

Mihuț Delia

Colegiul Național Mihail Sadoveanu

Pașcani, Iasi                                                                                           Pașcani, decembrie, 2011

Dragă Moş Crăciun,

 

 

Timpul nu mai este de mult de partea mea, aleargă în orice direcţii, lăsându-mă pe mine în urmă. Din acest motiv îţi scriu, din dorinţa de a mă simţi din nou copil.

Vreau să-mi amintesc perioada în care timpul nu avea valoare pentru mine, perioada în care nu ştiam nici ce e bine şi nici ce e rău.

Visez la o emisiune radio în care să difuzez dimineaţa devreme, în timp ce soarele răsare, melodii de suflet, melodii ce pot face ziua unui om mai senină.Tind să cred că astfel pot aduce un zâmbet matinal pe feţele somnoroase. Muzica mea poate fi cafeaua cotidiană.

Vreau să-ţi vorbesc despre mare deoarece face parte din mine. Ea este cea care îmi spală sufletul de mizeria oraşului şi cea care îmi dă înapoi ceea ce oamenii smulg din mine: optimismul.

Mă face să zâmbesc şi ştiu că mă pot încrede în statornicia sa. Ea va fi mereu acolo pentru mine indiferent de ceea ce urmează, lucru pe care oamenii îl fac din ce în ce mai rar.

Şi ca să fiu iaraşi copil, îţi voi cere ceva. Aş vrea să-mi îndeplinesc un vis. Aş vrea să văd marea iarna, să o privesc şi să îi zâmbesc, arătându-i totodată devotamentul meu.

Îmi este atât de dor de ea încât aproape  mi se spulberă cuvintele…

Vreau să ştii, de asemenea, că în adâncul sufletelui meu, am crezut mereu în tine, Moş Crăciun.

 

Te îmbrăţişează strâns copilul din mine.

Delia

Chiriac Lorena, Xe B,

Liceul Teoretic Miron Costin,

Pașcani, Iași                                                                                        Pașcani, decembrie, 2011

 

 

Draga Moș Crăciun

 

Eram doar un copil când magia Craciunului a intrat în viața mea. Și, firește, cea mai frumoasă zi a iernii era seara de Ajun. Și chiar dacă nu primeam mereu ceea ce visam pentru că-ziceam eu atunci-nu fusesem destul de cuminte, micile daruri de sub brad reușeau mereu să mă facă să sar de bucurie.

Acum îți amintești de mine, Moș Crăciun? Sunt Lorena, fetița care-și dorea ca familia să-i fie sănătoasă și aproape și, în acelasi timp, multe, multe bomboane.

Acum pentru că sunt mai mare, las celor mici bucuria căutarii cadourilor sub brad, dar vreau și pentru mine un sac de întțelepciune, de toleranța și bunatate și multă zăpadă. Cred că merit toate astea pentru că am fost destul de cuminte (mama ar putea să-ți confirme) și am învățat bine, crede-mă.

Și ca să vezi că mi-am pastrat sufletul de copil, îți scriu……..în franceză…câteva versuri care mă fac mereu să mă gândesc la tine.

Le père Noël/Qui arrive à l’horizon/S’appuyant sur un bâton?/Qui arrive à l’horizon/S’appuyant sur un bâton?/Entre, entre, père Noël,/Dans notre jolie maison.

Lorena

 

Manolache Roxana

Colegiul Național Mihail Sadoveanu

Pașcani, Iasi                                                                                           Pașcani, decembrie, 2011

Dragă Moş Crăciun,

 

A trecut mult timp de când ţi-am scris ultima scrisoare. Poate prea mult timp ca să-ţi mai aduci aminte de mine. A trecut timpul în care îţi lăsam prăjituri făcute de mama şi pahare cu lapte pentru că aşa văzusem in filme…Pregăteam totul de zeci de ori, pentru ca totul să fie perfect, iar apoi mă cuibăream sub pături, cu sângele clocotindu-mi în vene de exaltare. Tresăream la fiecare zgomot, oricat de mic şi, grăbită, îmi lipeam chipul de geamul rece, să-ti văd sania, iar pe tine coborând înfrigurat. Că n-am reuşit niciodată o ştii prea bine. Crâmpeie din fericirea mea se regăseau sub bradul acela, în Marile Nimicuri pe care mi le lăsai.

Tu n-ai fost altceva decât liniştea din nişte cuvinte. Crăciun. Moş Crăciun. Zăpadă.Om de zăpadă. Bulgăre. Scorţisoară. Cald. Familie. Vin fiert. Ameţeală. Râsete. Sanie. Gheaţă. Portocale, Brad. Fericire. Ideal.

Totuşi…De ce încă-ţi mai scriu? Pentru că încă-ţi mai ţin minte adresa, pentru că încă mai cred în tine. Pentru că vreau să mai vii, măcar o dată, aşa cum veneai când eram copil. Eşti la o distanţă de-un zâmbet. Pentru că mai am o dorinţă de mărturisit. Da, Moşule, la fel de egoistă, infatuată si impulsivă am rămas. Nu-mi mai doresc păpuşi cărora sa le fac haine, nici cărţi cu poveşti. Ţi-aş cere creme anti-rid,dar voi,barbaţii nu vă pricepeţi la cosmetice.

Spală-mi sufletul. Curăţă-mă de praf, fum, noroi. Umple-mă cu zăpadă.

Adu-mi brazii impodobiţi din copilărie, mirosul prăjiturilor cu scorţisoară făcute de mama, râsul bunicului ameţit de aburii vinului. Eliberează de asfalt derdeluşul.

Alungă urmele timpului de pe vechea sanie de lemn. Adu-mi lista cu faptele bune si faptele rele. Fă-mă să mai simt emoţia unui colind, nerăbdarea din Ajunul Crăciunului.

Fă-mi sufletul impăcat. Fă-mă fericită ca atunci când priveam prima ninsoare din an.

Când ai vazut ultima oară un adult care să se bucure de zăpadă fără să-i fie frică de faptul ca ar putea răci?

Atât. E mult, e puţin…Tu să-mi spui.Ah…Mai vreau şi un Crăciun cu zăpadă.

Mai poţi face astea? Atunci părea uşor…acum cum mai e?

 

Cu drag,

Eu, copilul.

 

 

 

 

 

 

 

Buzatu Ana, XIe A,

Liceul Teoretic Miron Costin,

Pașcani, Iași                                                                                        Pașcani, decembrie, 2011

 

 

Dragă Moşule,

 

Te rog, iartă-mă pentru că nu ţi-am mai scris de mult timp, poate din copilarie. Dar îţi scriu acum, când toată lumea este cu fiecare zi ce trece, mai rea şi mai bolnavă. De aceea Moş Crăciun, te rog îngheaţă toate lacrimile care dor şi transformă-le în fulgi de zăpadă.  Atunci ar ninge şi toate inimile s-ar bucura pentru o clipă.

Nu ştiu ce să-ţi cer pentru mine. Cândva ţi-am cerut dragostea ce îmi lipsea.  Şi tu mi-ai adus-o. Mi-e teamă să ţi-o mai cer încă o dată. Ţi-aş cere sufletul pereche, dar poate ochii tăi bătrâni şi obosiţi de lumina albei zăpezi, cu care te lupţi an de an, se vor înşela din cauza furtunilor argintii, şi el nu va fi cel potrivit.

Ţi-aş cere pacea si liniştea sufletească, pentru mine şi pentru cei ce îi iubesc. De aceea, dacă nu m-ai uitat şi dacă incă mai crezi că merit un cadou, te rog adu-mi  inocenţa copilăriei. Vreau să fiu din nou fetiţa ce se juca cu păpuşi şi care făcea orice să primească atenţie, vreau să fiu iar rasfăţata mamei… Apoi,  vreau un brad magic, pe care îl voi decora cu vise în care zâmbetele nu se pierd, lacrimile nu au strălucire şi nu dor, chiar deloc. Un brad în care voi pune îmbrăţişări fără sfârşit, care nu dor atunci când braţele se descleştează. Da, Moşule, asta vreau!

Nici nu voi privi printre cadourile de sub brad, pentru că ştiu deja că ai păstrat bine ce e al meu. Te voi aştepta, Moş Crăciun, fie că vei veni  sau nu!

 

P.S.  Şemineul vechi al palatului de cleştar unde locuiesc,  l-am curăţat. Stai fără griji Moşule, nu vor fi probleme când vei veni, de toate m-am ocupat eu.

Ana

 

Facebook

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.

Un comentariu

  1. avatar

    Orasul aceasta a fost permanent o pepiniera de copii buni. Felicitari!

    Ati putea face o sectiune „Copii cu care ne mandrim”.

Comentează