ww.sexulvsbarza.ro, interviu despre educația sexuală în România

1

interviurile-romaniapozitivaCum este privită tema de conversație despre sex în România? Este sau nu un subiect dificil de discutat în spațiul public? Educația sexuală este eficientă în România? Cu multe întrebări de acest tip în gând mergem pe platforma câștigătorilor de la competiția Restart Romania și discutăm cu Adriana Radu de la SEXUL vs BARZA (www.sexulvsbarza.ro) despre prima platformă de educație sexuală în format video din România. 

Prima platformă de educație sexuală în format video din România

 

RomaniaPozitiva: Cine sunteți? Care este povestea voastră?

În primul rând, mulțumim mult că vreți să stați de vorbă cu noi. Venim din multe direcții și Restart România ne-a adus împreună. S-a întâmplat totul într-un fel spontan și frumos. Aveți răbdare să vă povestesc totul de la început? Yes, aveți! OK, deci vă povestesc.

Încep cu mine. Eu sunt Adriana Radu și am avut ideea unui proiect de educație sexuală în urmă cu vreo șase luni. Pentru ideea asta, s-au adunat multe lucruri la care m-am gândit de-a lungul timpului.

În primul rând, în ultimii doi-trei ani m-am educat singură despre ce înseamnă feminism și am ajuns să deconstruiesc multe din lucrurile care m-au atins și pe mine în diferite perioade ale vieții mele și care care le ating pe fete și pe femei în general. Uite, ca să înțelegi, îți dau un exemplu. Mă uitam de curând pe jurnalul pe care l-am ținut de la 10 la 17 ani. În 2003, când eu aveam 14 ani și eram în vacanța de iarnă din clasa a opta, i-am scris în engleză în jurnalul meu o scrisoare lui Justin Timberlake ca să îl felicit că a câștigat premiul Grammy. Tot în aceeași zi mi-am făcut un plan de înfrumusețare (reținem că aveam 14 ani) general, care cuprindea: „epilare lung, inghinal, axilar, mustață, puțin pensat”. Și scris mare „SPORT”.  Apoi un plan specific de înfrumusețare pentru Revelion. Citez, OK? Ziceam așa: „depilare+pensat k lumea, SPORT, bluză-pantalon marfar  (era 2003, deci se zicea „marfar”), sutien, COOL-EFFECT-MAYBELINNE- auriu?? Caută la farmacie soluție specială de albire a dinților!”

Acum, ce-mi zic mie toate astea, prin lentila feministă. În primul rând, că mă preocupa foarte mult felul în care arătam și că voiam să arăt perfect. Prin faptul că femeile sunt tratate ca obiecte sexuale în media,  foarte multe dintre noi dezvoltăm, încă de mici, obiceiul de a ne gândi foarte mult la cum arătăm, fiindcă ni se transmite mesajul că al nostru corp nu e unealta pe care o folosim să ne atingem scopurile, ci este în sine un soi de proiect la care trebuie să lucrăm constant. Fiind învățate să fim obiect și nu subiect, scopul nostru este să arătăm bine și să ne vedem validate prin asta. Asta poate avea multe efecte, pe termen lung și scurt, de la depresie la tulburări alimentare de genul anorexiei. Dar și la rezultate mai slabe în plan școlar, academic și profesional pentru femei, pentru că a te gândi constant la cum arăți îți ia din timpul pe care l-ai putea folosi la altceva, cum ar fi învățatul pentru testul la mate. Ce mai se întâmplă când ești tratată ca obiect sexual este că ajungi să intri în competiție cu alte femei/fete pentru chestia care te validează: aprecierea din partea subiectului care te privește. Adică intrăm în competiție pentru atenția masculină. E clar că eu mă pregăteam să rup nivelul de perfecțiune la revelionul ăla (pe care, de fapt, dacă îmi amintesc bine, l-am sărbătorit cu o prietenă și un prieten tot de 14 ani și cu verișorul mic de vreo 4 ani al ultimului, în timp ce niște părinți erau în camera alăturată). Apoi, ce-am scris despre epilat mai îmi spune și altă chestie: că atât eu cât și prietenele mele, cu care îmi amintesc că vorbeam des despre epilat, văzusem deja filme porno. Cum altfel aș fi știut eu, la numai 14 ani, cum trebuie să mă epilez, dacă nu aș fi fost influențată de pornografie și dacă nu mi-aș fi închipuit că nu trebuie să-mi rămână niciun firicel de păr pe corp? Și toate gândurile astea și presiunea de a arăta bine la o persoană de 14 ani.

A vorbi despre body image, despre influența pe care pornografia o are asupra noastră, a face puțină media literacy (despre cum încă de când ai 12 ani Maybellinne începe să-ți vândă glossuri), toate astea le face educația sexuală modernă și inclusivă.  Sună ca și cum ne-am focusa numai pe fete, dar nu e deloc așa, doar am pornit discuția pe baza experiențelor mele ca fată. Stereotipuri de gen există și pentru băieți și pentru fete, atât băieții când și fetele vor să știu cum le funcționează corpul și au temeri și întrebări. Este chiar este o preocupare centrală a noastră să ne adresăm atât fetelor cât și băieților pe problemele comune și specifice lor.

Al doilea strat, după feminism, a fost faptul că am lucrat ca asistent de limbă într-o școală în Germania în anul școlar 2011-2012 (am predat franceză și engleză, și puțină germană copiilor imigranți). Acolo am aflat că în Germania se face educație sexuală încă din clasa a patra, și este obligatorie, pentru că legea stipulează că tinerii au dreptul la cunoștiințe despre sexualitate, contracepție și boli cu transmitere sexuală.

LOGO SEXUL vs BARZADeci organizațiile care se ocupă de educația sexuală își justifică existența prin această lege, și fondurile vin la ei în baza acestei legi. Cea mai mare organizație de acest fel din Germania este Pro Familia (sună ca și cum ar fi pro-life, dar sunt pro-choice cu tradiție). M-am întâlnit cu cei de la Pro Familia Karlsruhe (acesta-i orașul în care am am fost eu asistent de limbă) și le-am povestit despre proiect și l-au caracterizat cu un cuvânt care a devenit cuvântul meu preferat în germană: au spus că e sehr „unterstützenswert” . Asta înseamnă foarte „demn de susținut”. Am stabilit că voi lucra cândva în vară ca intern la ei, pentru a înțelege mai bine cum își desfășoară activitatea. Apoi, la școala unde am lucrat am aflat și un alt fel de-a le vorbi copiilor. Am avut norocul să lucrez într-o școală excelentă ca nivel de angajare al profesorilor, unde copii nu erau luați de sus în niciun fel. Li se explica motivația activităților și erau mult mai conștienți de procesul de învățare ca proces în sine și ca finalitate. Vreau ca educația sexuală pe care SEXUL vs BARZA o oferă să fie în felul ăsta. Ce-am mai învățat din experianța de asistent de limbă este că nu sunt (încă) profesoară, cum nu sunt (încă) un bun public speaker. Prefer deci să fac clipuri și să le postez online, iar pentru asta m-a inspirat tot o feministă. Tot pentru asta am făcut, chiar în perioada în care trebuie să fac video-pitchul pentru Restart România, un curs de dicție cu Melania Medeleanu. Ei trebuie să îi mulțumesc în multe feluri.

Al treilea strat au fost statisticile. 22.000 de fete sub optsprezece ani au rămas însărcinate în 2010, din care 733 aveau între 10 și 14 ani.

Al treilea strat au fost statisticile. 22.000 de fete sub optsprezece ani au rămas însărcinate în 2010, din care 733 aveau între 10 și 14 ani. Zilnic, 350-400 de avorturi au loc în România, 10% la minore. Astea-s niște cifrele care ne plasează într-un fel negativ pe primele locuri din Europa și în legătură cu ele am simțit că trebuie neapărat să facem ceva. Al patrulea a fost că mă deranjează foarte tare lipsa de acceptare a minorităților sexuale din România. Și nu o spun în ultimul rând pentru că este mai puțin important, o spun în ultimul rând pentru a puncta pe asta.

Echipa SEXUL vs BARZAȘi uite cam din gândurile astea, plus altele, s-a înfiripat în mintea mea ideea unui proiect de educație sexuală. Apoi a venit Restart România, chiar după ce eu mă întorsesem din Germania, și m-a forțat să pun toate astea pe hârtie, sub numele de SEXUL vs BARZA. Și într-un fel destul de magic, s-au adunat și alți oameni în jurul meu care voiau să mă ajute.

Prima a fost Tudorina Mihai de la Asociația Front, pe care am abordat-o eu la o întâlnire feministă, fiindcă îi tot citeam blogul deștept când eram peste mări și țări și am vrut să o rog să-mi citească textul proiectului, așa cum mă gândisem eu să-l înscriu în competiția Restart. Apoi a fost Ioana Nanu, o super profesoară de română de la George Coșbuc, pe care, apropo, am văzut-o în acțiune la ea la școală când am fost să le prezint proiectul elevilor ei acum o săptămână. Ioana este foarte preocupată de lipsa educației sexuală din școlile din România și a vrut neapărat să mă ajute.  Ea e cea care își dă girul pedagogic pe textele pe care le scriu.  Apoi a fost Dorin Dinescu, om de televiziune pe care l-a adus la mine un anunț pe care l-am publicat pe facebook când voiam să filmez niște clipuri pentru Gala Restart România, la care proiectul meu se calificase. A fost acel turning point când am început să cred că magia facebook-ului trebuie să existe, pentru că pe facebook sunt oameni. Și-apoi, Mihai Năsăudean de la Good Afternoon, cu care m-au pus în legătură cei de la Restart Romania și care a adoptat SEXUL vs BARZA ca proiectul lui de CSR, care face pagina noastră să arate tare cute și-mi dă sfaturi bune despre multe lucruri.  O lună și ceva mai târziu, am cooptat-o și pe prietena mea, Anca Iorgulescu, care-i ninja în comunicare și se autoproclamează idealistă. Ei sunt cei care, din săptămâna de după Gala Restart, unde SEXUL vs BARZA a fost unul dintre câștigătoare, primesc un mail săptămânal de la mine, în care le dau vești despre ce progrese am făcut cu proiectul. Ultimul mail pe care l-am trimis începea cu „Dragă grupare extremistă anti-barză” și se termină cu „Vă mulțumesc tuturor. Moralul sus, camarazi. Vine primăvara săptămâna viitoare.” E un sentiment plăcut să ai în jurul tău oameni buni.

Tot în categoria oamenilor buni cad și partenerii pe care îi avem și care ne ajută în diferite feluri. Textele clipurilor sunt scrise de echipa SEXUL vs BARZA după mult research, apoi ele sunt corectate și aprobate de medicii Marie Stopes International Romania.  Asociaţia Accept ne oferă consultanţă pentru textele despre minorităţi sexuale, iar Eurorregional Center for Public Initiatives, consultanță juridică pe textele legate de drepturile tinerilor.  Partenerul nostru este și Colegiul Național George Coșbuc.

RomaniaPozitiva: Care sunt provocările sa faceți așa ceva in Romania? Cât de „educați” suntem la acest capitol?

VloggingVoi încerca să explic prin exemple, fiindcă nu e alb sau negru. Când am fost la Geoge Coșbuc, le-am explicat copiilor, care au fost grozavi, care e scopul nostru. Lor le-a plăcut mult proiectul și asta m-a încurajat foarte tare. I-am rugat la sfârșit să completeze un chestionar, în care o întrebare era legată de ce teme le-ar plăcea să vadă discutate pe SEXUL vs BARZA. Și dintre toate întrebările, mulți nu au răspuns fix la această întrebare.

Asta ne arată că ideea de educație sexuală și ce cuprinde ea ca teme (corp, body image, relații interpersonale, LGBTQ, sex, boli cu transmitere sexuală, contracepție, noțiuni despre legi și politici despre sex și despre drepturile minorilor) nu sunt lucruri cunoscute. Numai după ce vom face educație sexuală își vor da seama publicul țintă și restul oamenilor ce este educația sexuală și de ce este stringent nevoie de ea.   

Între timp, există numeroși părinți care se tem că educația sexuală ar încuraja debutul timpuriu al vieții sexuale (ceea ce statisticele neagă).

A existat și bărbatul căruia i-am spus că am un proiect de educație sexuală și cinci minute mai târziu a început să îmi spună că el își înșeală partenera. A existat și femeia care m-a întreabat de ce m-am apucat de proiectul ăsta și dacă am rămas însărcinată când aveam 14 ani. Pe care eu am întrebat-o înapoi dacă trebuia să fi rămas însărcinată la 14 ani ca să inițiez un proiect de educație sexulă.  Lucrurile astea mă cam pun jos uneori.

Dar există și cei care cred în proiectul nostru, care ne-au votat la Restart și care sunt alături de noi pe pagina noastră de facebook, cei care îmi spun spontan lucruri bune și mă încurajează, iar asta îmi face mult bine.

RomaniaPozitiva: Sexul – subiect tabu la români? 

În primul rând că nu pot să compar foarte bine cu alte țări. Apoi, nu știu foarte bine ce înseamnă asta, nu-mi dau seama de felul în care ai vrut să pui întrebarea. Dar, dacă ar fi să îți dau un răspuns în cheia în care am înțeles eu că m-ai întrebat, ți-aș zice așa: Că, dacă vrei, însăși întrebarea ta se înscrie în clișeul întrebărilor despre sex care se pun de obicei. Tabu-ul este chiar în felul în care pui întrebarea pentru că abstractizezi  „sexul”. Există în discursul cotidian despre sexualitatea, și asta, cred, nu numai în România, o dihotomie pe care eu o găsesc supărătoare.

Fie sexul este ceva medical, chestia aia despre care e vorba când mergi la ginecolog, fie e vorba despre ceva semi-murdar, despre care mulți nu poartă conversații deschise și la care se fac aluzii, fie literaro-pseudoîndrăznețe, fie porcoase.

Ce încearcă educația sexuală modernă să facă este să le explice tinerilor că sexualitatea este o parte bună și integrantă a noastră ca ființe umane. Cum îmi funcționează corpul, care-i treaba cu schimbările corporale și mentale prin care trece corpul meu la pubertate, care-i orientarea mea sexuală, cum navighez o relație: învățăm toate lucrurile astea pe măsură ce creștem. Ele sunt foarte legate de structura noastră sufletească și de intimitatea noastră, dar sunt și niște competențe și cunoștiințe pe care trebuie să le luăm de undeva, fiindcă, din poziția de adolescent, e mai degrabă greu să te descuri singur. Și aici vine educația sexuală, care are un nume care nu prea mai ține pasul cu misiunea ei curentă. Ar trebui să-i zică în loc de „sex ed”, „life ed”, sau așa ceva.

RomaniaPozitiva: Ce planuri aveți? 

Să lansăm proiectul în aprilie, și la detaliile chestiei ăsteia lucrăm. Apoi în timp ce materialele vor fi publicate, să găsim în continuare sponsori, iar eu voi merge în Germania o perioadă pentru internshipul la Pro Familia de care vă vorbeam.

Revenind la ce spuneam anterior, legat de faptul că oamenii trebuie întâi să realizeze ce-i educația sexuală și apoi să-și dea seama ce tip de informație le-a lipsit până acum și cât de vitală e. Pasul următor ar fi, din acel punct, în viziunea noastră, ca noi și ei să cerem, printr-un efort colectiv, adoptarea unei legi care să includă  educația sexuală ca materie obligatorie în școlile din România.

RomaniaPozitiva: Dacă România este un școlar, atunci care sunt materiile pe care le-ați aduce în plus la școală? 

Educația sexuală obligatorie în clasa a IV-a, a VIII-a și a X-a. Fără tăgadă.

RomaniaPozitiva: Cum vă găsim? 

Ce întrebare bună! Păi, cel mai important, pe platforma noastră, SEXUL vs BARZA, pe facebook, și pe canalul nostru de Youtube. Pe mine la adriana@sexulvsbarza.ro .

RomaniaPozitiva: Un vis despre România. 

Aduc asta în plan personal. Am mai multe dorințe.

Una, să nu mai existe agresiune stradală împotriva femeilor. În România bărbații se iau de tine pe stradă, dacă ești tipă, foarte, foarte des și este o treabă foarte violentă. Contra-argumetul pe care îl aud des este „Dar unora le place.”. Există o doză de adevăr în asta, care merge în sensul celor pe care le explicam mai devreme: femeile sunt condiționate să prețuiască atenția masculină. La partea asta trebuie să lucreze fetele și femeile. Partea la care trebuie să lucreze bărbații este a nu mai vedea femeile ca pe obiecte. Complimentele nedorite și adresările mai multe sau mai puțin obscene, de n ori pe zi, nu fac decât să reducă femeile.

Este foarte neplăcut să îți fie amintită sexualitatea ta în timp ce tu-ți mănânci sandvișul, să te temi pentru siguranța ta în timp ce traversezi strada, gândindu-te la ce ai de făcut la job.

Apoi, îmi doresc să dea mai multe tipe de 23 de ani interviuri despre proiectele lor, pentru că-s multe fete de 23 de ani deștepte peste tot în jurul nostru, și asta nu se spune suficient în România.

Și-n final, să ne fie mai puțină frică, să fim mai disciplinați și să muncim mai mult.

–-

Multumim pentru interviu!

Interviurile RomaniaPozitiva, martie 2013

Facebook

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.