Toate panzele sus… Maratonul Costa del Pacifico Chile

1

Avem placerea si onoarea sa-ti prezentam cateva povesti fascinante despre curaj, disciplina si motivatie de a face realitate din vise. *Andrei Rosu alearga. Alearga in unele din cele mai interesante locuri de pe glob. A făcut primul pas de maratonist la Polul Nord si nu s-a mai oprit pana nu a demostrat ca poate mai mult. A luat decizia de a parcurge 7 maratoane pe 7 continente!

Primul episod din seria de povesti cu Andrei a fost despre Australia. Te invitam acum sa descoperi povestea fascinanta a maratonului din Chile.

Andrei Rosu, Maratonul Costa del Pacifico Chile

Printre filmele si serialele copilariei mele s-a numarat – inevitabil  – si Toate panzele sus… Una dintre cele mai vii amintiri pentru mine este cea in care corabia Speranta ajunge la capatul lumii, in Punta Arenas. Nu stiam prea bine unde sunt aceste locuri, dar intotdeauna mi-am dorit sa ajung acolo. Asa ca, in drumul meu spre Antarctica, nu puteam sa ratez intalnirea cu Chile si Tara de Foc.

Un  motiv in plus de a ajunge acolo a fost si dorinta mea de a alerga un maraton exclusiv pentru Hospice Casa Sperantei, una dintre fundatiile ale caror cauze le sustin cu mare drag.

Cu multe dintre aeroporturile din Europa inchise din cauza furtunilor de zapada, am prins ultimul zbor spre Frankfurt si, apoi, cu unul dintre putinele avioane care a decolat de pe acest aeroport enorm, am ajuns la Buenos Aires dupa apoape 14 ore de zbor continuu.

Am stat o zi si o noapte in capitala mondiala a Tango-ului si nu am regretat nicio clipa aceasta oprire. In ciuda caldurii (s-a anuntat cold galben), total contrastante cu ceea ce se intampla in emisfera nordica, am reusit sa vad o multime de obiective turistice, inclusiv coloratul cartier La Boca, incarcat de mult romantism…. Va recomand sa participati acolo la o sedinta de tango pe starda, cu persoana iubita. Eu i-am promis sotiei ca vom ajunge acolo si impreuna.

Dupa un zbor de 2 ore si jumatate in care m-am tinut de scaun tot timpul (am zburat peste muntii Anzi, cu ‘mici’ turbulente, cam ca in autobuz pe piatra cubica si gropi…), am ajuns de la Buenos Aires la Santiago de Chile.

Ca si la sosirea in Argentina, chilienii ne-au pus sa completam hartoage prin care sa ii asiguram ca nu introducem arme, bacterii, insecte (!), plante, animale, etc. in tara lor. Evident, conform bunului mei obicei, am bifat foarte senin “NO” la toate capitolele. Uitasem de o banana ratacita prin bagajul de mana si a trebuit sa platesc o amenda…

Cursa aleasa a fost Pacific Coast Marathon, al carei finish urma sa fie in Vina del Mar, o statiune de pe vastul litoral chilian.

Dimineata, devreme, am fost luati de cateva autobuze si dusi catre locul de start. Peisajul (atat cat se vedea) a fost frumos in primii 10-15 km, cand am mers paralel cu oceanul. La un moment dat, am virat intr-o padure, apoi am trecut prin niste sate si prin niste zone industriale – ma simteam de parca faceam turul combinatului chimic de la Rm. Valcea. Intr-un final s-a facut lumina si am ajuns intre niste munti incetosati, temperatura fiind deja simtitor mai prietenoasa (probabil in jur de 16-17 grade).

Ca la orice maraton (banuiesc) s-au format imediat mega cozi la cele 4 toalete ecologice, iar maratonistii au inceput sa isi faca incalzirea. A propos de incalzire, cred ca a fost maratonul inainte de care m-am incalzit cel mai bine (ca sa nu mai patesc ca la Istanbul, unde m-a durut ingrozitor genunchiul, probabil din cauza incalzirii ceva mai orecare…).

Ce a fost mai putin placut: numarul ENORM de urcusuri (dar si coborasuri, spre bucuria mea ), noroc cu antrenamentele montane din ultima perioada!

Ultima parte a maratonului a fost absolut SUPERBA, nu doar pentru ca ma simteam excelent, ci mai ales datorita privelistii: in dreapta oceanul, in stanga muntii… Pentru ca ajunsesem ‘la civilizatie’, oamenii ne aplaudau, incurajau – cam ca la majoritatea maratoanelor de oras. Am dat iPod-ul la maxim si am trecut linia de finish in 3 ore 54 de minute si 32 de secunde (cel mai bun timp de pana atunci, din ‘lunga’ mea cariera de alergator). Andrei Rosu

Ce mi-a mai placut: chilienii sunt foarte patrioti si mandri de tara lor – isi pun steagul peste tot (case, magazine, masini, tricouri etc.). De asemenea, sunt zambitori, prietenosi, amabili si par sa se distreze destul de bine. Am vazut si o gramada de caini vagabonzi, asa ca m-am simtit oarecum ca acasa… Nu m-a atacat niciunul, parca sunt mai linistiti decat ai nostri

Pe scurt: a meritat foarte, foarte mult si m-as intoarce oricand acolo….

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

*Andrei Rosu

Andrei Rosu, dupa cele 8 ore de lucru intr-o multinationala, ne arata cum putem sa ne construim viata asa cum ne dorim.  El a luat decizia de a se reinventa si de a deveni un model pentru copiii sai. A făcut primul pas de maratonist la Polul Nord si nu s-a mai oprit pana nu a demostrat ca poate mai mult. A luat decizia de a parcurge 7 maratoane pe 7 continente. Si pentru ca provocarea nu era destul de mare pentru el, Andrei a hotarat sa duca acest concept mai departe, alegand sa participe si la 7 ultra-maratoane pe tot atatea continente, devenind astfel unul dintre mandrii ambasadori ai Romaniei in lume. Andrei mai are 2 ultra-maratoane pana sa devina primul om din lume care a alergat 7 maratoane si 7 ultra-maratoane pe 7 continente.

Cititi mai multe despre aventurile lui Andrei Rosu pe andreirosu.wordpress.com

Facebook

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.